Mama lor de cozonaci...

TIPĂREȘTE

Da, asa e, denumirea pensiunii m-a atras atunci cand, din puzderia de vilisoare, case de vacanta si pensiuni am ales Mama Cozonacilor. In ziua in care m-am decis sa merg spre Simon-Bran, am dat telefon si, spre norocul meu, am gasit o camera libera, la pretul de 80 lei. La fata locului am ales sa iau si optiunea pentru mancare, 3 mese pe zi, convins ca acei cozonaci ma vor lasa la plecare mai greu cu cateva kilograme. Dar nu a fost chiar asa. In afara de clasicul mic dejun suedez, unde orice Gargantua isi putea umple burdihanul (de indata ce farfuriile se goleau, stocul de mancare era reimprospatat imediat cu de toate: lapte cald proaspat, mezeluri, oua facute ochiuri, toate din productia proprie) si cu cozonac proaspat copt in anexa din spatele pensiunii, celelalte mese le-am considerat ca fiind normale spre mai slabute, cu toate ca erau incluse cate un strudel sau corn cu ciocolat/vanilie din productia proprie de patiserie. Pastravaria amenajata in partea dinspre strada era plina de peste, pe care ii hraneam cu pufuleti (si nu cred ca am fost singurul, pentru ca pastravul servit acolo era deosebit de pufos) si totodata ii tineam in forma, aruncand frunzulite dupa care acestia sareau ca la circ.

Camera pe care am primit-o nu m-a impresionat cu nimic deosebit, poate eventual cu pata provenita de la recenta defectiune a bateriei din baia de la etajul de deasupra. Mobilier rustic, solid, care, din fericire, nu scartaia. Patul dublu matrimonial promis a constat in 2 paturi simple unite si imbinarea umpluta cu o patura, dar a fost OK. Vederea din balcon dadea in miniterenul de fotbal (unde isi faceau antrenamentul o echipa de juniori de la un club sosit aici in cantonament), iar la pranz nu se prea putea dormi fara sa auzi cuvintele de dulce pe care antrenorul le adresa copiilor drept incurajare. Ce mi-a placut a fost minigradina zoologica, cu vreo 2 fazani, alte inaripate si inca ceva animalute, nu mai retin prea bine ce "sortimente". Pentru baiat, un alt plus a reprezentat locul de joaca amenajat taraneste, adica un cauciuc de tractor cu nisip, niste leagane din scanduri si sfori si un tobogan din lemn, precum si paraiasul care curgea de-a dreptul pana la pastravarie, rece ca gheata, numai bun de pus la rece bere si pepeni (un plus pentru tatic).

In curte, in dreapta intrarii, se pot parca 7-8 masini. Un dezavantaj a fost faptul ca drumul pana la pensiune era doar partial asfaltat, vreo 2 km trebuind parcursi prin praf si denivelari. In orice caz, a fost un weekend reusit, dar cum nu-mi sta in fire sa revin in aceleasi locuri, probabil ca voi merge si la alta vila/pensiune peste cativa ani.

---

VIZUALIZĂRI: 5285 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI