Mănăstirea Sărăcinești – vechi ansamblu de arhitectură medievală

TIPĂREȘTE

După drumeția din preajma stațiunii Olănești vezi impresii, pe malul râului cu același nume, printre „izvoarele de aur” și păduri umbroase, am mai făcut un scurt popas la un lăcaș de cult aflat chiar pe marginea drumului național.

Localizare și acces. La doar 7 km distanță de Băile Olănești și circa 13 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, în localitatea Valea Cheii, se află ansamblul medieval Mănăstirea Sărăcinești. Situat în apropierea râului Olănești, la doar 50 m de drumul național DN 64A, vechiul lăcaș de cult este semnalizat de plăcuțe indicatoare pe ambele sensuri de mers. Puteți parca autoturismul pe marginea drumului național (în apropierea stației de transport local) sau puteți intra pe alee până sub zidurile mănăstirii. Vis-a-vis de ansamblul monahal se află Centrul de Informare și Promovare Turistică Paușești-Măglași (turism-pausestimaglasi.ro) – închis.

Mănăstirea Sărăcinești. O biserică albă, zveltă, se înalță în spatele unor ziduri; pătrundem pe aleea mărginită de trandafiri către complexul monahal, dar după câțiva pași privirea ne este atrasă de o barză blândă. Simbol al Bunei Vestiri, aducătoare de noroc și prosperitate, vestitoare a unei perioade de reînnoire și renaștere, barza se afla la câțiva metri de noi. Ajungem în fața intrării boltite în incinta mănăstirii și ne oprim câteva clipe pentru a citi informațiile afișate pe un panou.

Dincolo de ziduri pătrundem în altă lume, o lume dominată de liniște, de murmurul rugăciunilor și de nuanțele vii ale florilor. Suntem uimiți de frumusețea concentrată în spațiul mic al curții interioare; predomină albul, alături de culorile roșu, maro și verde. Piatră, lemn și cărămidă sunt principalele materiale utilizate acum sute de ani la ridicarea ansamblului mănăstiresc. În mijlocul curții se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” ctitorită la 1688 de către episcopul Ștefan al Râmnicului pe moșia donată de Tănase Păușescu (de unde și numele comunei), moștenită de la un boier Sărăcinescu (de unde numele locului). Lăcașul de cult e împărțit clasic în pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Deasupra naosului se află turla, amplasată pe o bază pătrată. Decorațiunile exterioare sunt simple (zimți de fierăstrău și ocnițe oarbe), ancadramente de piatră în acoladă la ferestre, temelie înaltă din pietre de râuiar albul pereților. Firida de deasupra pridvorului e zugrăvită cu icoana de hram; o pisanie monumentală din piatră străjuie ușa de acces. În pridvorul sprijinit pe arcade largi, pe partea stângă, se află chiar mormântul episcopului Ștefan, acoperit de o piatră funerară pe care se pot descifra înscrisuri și motive florale. Masiva ușă metalică a bisericii e deschisă, interiorul lăcașului e destul de luminos pentru a putea admira pictura realizată la câțiva zeci de ani distanță de la sfințirea bisericii de meșteri zugravi aparținători școlii de la Hurezi. Candelabrele sunt împodobite cu frunze de nuc (înlocuitoare ale limbilor de foc ce au însoțit Pogorârea Sfântului Duh), doar e a doua zi de Rusalii. Catapeteasma de lemn sculptat aurit, împodobită cu icoane pictate în stil brâncovenesc îți atrage privirea; la fel icoana îmbrăcată în argint a Maicii Domnului. Biserica nu e foarte spațioasă, însă grosimea zidurilor e impresionantă. Minutele se scurg parcă mai lent în liniștea bisericii, înconjurați de privirile sfinților din pictura bine păstrată. O maică bătrână merge cu noi la pangarul mănăstirii pentru a cumpăra câteva lumânări și o ilustrată.

O monografie a bisericilor și satelor vâlcene publicată în 1941 de preotul Popescu-Cilieni ne enumeră cele mai de preț obiecte ale schitului de atunci: Are sf. vase de cositor, trei cruci de argint, două coroane de argint, Sfânta Evanghelie îmbrăcată cu argint, cinci candele de argint, trei perechi paftale de argint, două cădelnițe (una de argint și alta de alamă) . Modestia odoarelor se reflectă și în simplitatea și bunul gust al întregii mănăstiri. Amprenta rurală a incintei are un farmec aparte: lemn și piatră însuflețite de flori superbe.

Admirăm preț de minute bune curtea interioară și ansamblul monastic. Turnul clopotniță construit la 1692 e masiv și prin gangul boltit constituia în trecut intrarea principală în mănăstire. Zidurile și corpurile de chilii sunt construite la începutul secolului al XVIII-lea. Casele mănăstirești sunt alcătuite din parter, prevăzut cu galerie sprijinită pe arcade, și etaj înconjurat de un ceardac de lemn sculptat și plin de flori. Câteva foișoare ieșite în afară măresc farmecul construcțiilor monahale. O placă de marmură ne informează că la 1913 ministrul Cultelor și Instrucției, Constantin Disescu, a contribuit la restaurarea și înzestrarea mănăstirii care nu se mai afla în cea mai bună condiție (chilii, turn clopotniță, ziduri, alee de acces).

De-a lungul timpului mănăstirea a trecut prin diferite etape, mai bune sau mai rele. Devenită biserică parohială în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ansamblul medieval intră într-o epocă de degradare. Chiliile vor găzdui o perioadă școala primară la care se adunau toți copiii din satele înconjurătoare. După restaurarea din 1913 mănăstirea se redeschide, dar doar până în anul 1960 când este desființată și în casele mănăstirești se deschide un cămin de bătrâni. Abia în 2007 se reia viața de obște la Mănăstirea Sărăcinești. Urmele stricăciunilor și a degradărilor se mai observă și azi în ciuda restaurărilor parțiale.

Sub zidul estic s-a amenajat o galerie acoperită prevăzută cu bănci pentru odihnă. Înconjurat de flori poți poposi aici câteva minute, în umbra bisericii albe, pentru a alunga stresul și grijile.

În drum spre/de la Băile Olănești faceți o pauză de 30 minute la Mănăstirea Sărăcinești. Arhitectura complexului monastic, biserica albă, florile prezente în orice colț, liniștea din interior vă vor aduce un strop de bucurie.

---

VIZUALIZĂRI: 1516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI