Camping Fira

TIPĂREȘTE

Exista si un “Santorini low-cost”?

Se poate merge in Santorini si cu bani putini, reducand confortul personal? Da! Acest reviu este scris mai ales pentru aceia dintre voi care au mai stat in camping sau cei care stau mai prost cu banii, asa cum stateam eu in acest an (de fapt, la fel ca-n fiecare an).

Dar e preferabil ca voi sa nu faceti ca mine. Mai bine dati un ban in plus si va cazati intr-un apartament din Caldera, oricat ar costa el, ca doar “odata merge omul in Santorini”. Sau intr-un hotel normal din insula. Sunt multe. In drumul meu de la camping pana in centrul orasului, treceam obligatoriu pe langa “Hotel Soula”. Am intrat odata in hotel, m-a intampinat femeia de serviciu, apoi, a doua femeie de serviciu, care m-a dus la receptionera. In hol stateau doua nemtoaice. Cat am stat eu acolo, n-am vazut decat femei si logic, m-am intrebat, oare ce le atrage atat de mult pe femei la acest hotel? Mister. Intreb receptionera cat costa o camera. “Oooo, intreg hotelul e rezervat de mult dar daca veniti dimineata, inainte de 9, poate se mai gaseste cate o camera libera”. O camera dubla costa intre 45 si 60 de euro. Mi-am zis ca nu e mult.

Pe multi ii sperie pretul ridicat al unei excursii in Santorini. Si dificultatea ajungerii in insula. Nu e chiar usor s-ajungi cu masina proprie pana-n Pireu, plus ca mai ai nevoie de o cazare intermediara, apoi mai faci vreo 4-5 ore pana-n portul de ferry si inca o jumatate de ora pana-n oras. Nici cu avionul din Otopeni nu e usor, daca nu esti bucurestean. Acesta pleaca dimineata, trebuie sa te cazezi undeva in apropiere, plus mai platesti si drumul pana-n Bucuresti, schimbi avionul in Atena. In iunie pornesc si cursele “charter” spre Santorini. Din Cluj si Bucuresti. M-am interesat de pret pentru Fira, acolo unde am stat eu, oras ce-ti ofera o suma de facilitati (autogara, shoping, portul mic ce te poarta spre insulitele din centrul vulcanului, portul de ferry la cativa kilometri). Baiatul din agentie mi-a scos pretul la imprimanta. Nu fusese in insula dar era amabil. Spre exemplu, o saptamana la Fira, cu “charter”din Cluj, la Haroula Studios, “single” intre 17.07-24.07.2016, cu mic dejun inclus, costa 937 euro. Restul ofertelor erau prin alte localitati. Inca din iarna trecuta stiam ca va veni acest moment cu preturi mari, asadar am incercat o varianta “low-cost”, incercand sa reduc confortul. Am gasit prin ”Egeean Airlines”, un bilet ”early booking”, in luna ianuarie pentru iunie (1-16 iunie), cu 252 euro (avion de linie cu schimb in Atena), plecare din Bucuresti. Am luat o cazare in Otopeni cu 80 de lei. Chekingul a mers repede. Pentru experiment, eu duc cu mine mai mereu in bagajul de mana (singurul pe care-l folosesc vara), si ceva “de-ale gurii”, alimente bine ambalate. Spre exemplu salam de Sibiu, cascaval sau o bucata de slanina. Proteine. Pentru a-mi asigura masa de dimineata si seara. Legume si fructe pentru salata, gasesc cate vreau in insula. Nu prea e voie dar daca trebuie sa renunt la acestea, nu e o mare pierdere. Pana acum mereu “mi-a mers”. Fiind un bilet de avion luat cu 6 luni inainte, aveam 40% reducere. Aveam dreptul la un bagaj de mana de doar 8 Kg. Daca doream si bagaj de cala, mai trebuia sa achit 25 de euro. Mi-am alcatuit rucsacul la valoarea minimala. Cortul usor si sacul de dormit, cantareau 3,5 Kg. restul au fost lucruri de stricta necesitate. Cazare n-aveam, dar scotocisem internetul si-am dat de “Camping Fira”. Pentru instalarea cortului n-aveai nevoie de rezervare, pentru celelalte variante “dorms”, “rooms” si “hostel”, da!

Drumul

Am pornit asadar in “necunoscut”, asa cum imi place mie. Zborul de la Otopeni si pana la Atena, fara probleme. Stewardesele grecoaice, foarte amabile, cred c-au fost trecute mai intai pe la un concurs de “miss Greece” si doar apoi angajate. Ajungem la Atena in aeroport, intr-o ora si jumatate. Aeroportul e impresionant, modern, “un dernier cri” in materie de confort si deservire, structurat pe mai multe nivele, asemanator cu cele din Munchen sau Koln. Dupa o ora si ceva, avem avionul spre Santorini, in 35 de minute suntem pe insula. Cateva taxiuri asteapta clientii. Soferii greci cer minimum 15 euro de persoana pana-n Fira, dar asteapta sa ia mai multi clienti, nu se multumesc cu unul. Cei ce au 2-3 geamantane cat casa, n-au ce face si aleg taxiul. Ce fac ei vara cu atatea bagaje? Intre aeroport si Fira e ceva distanta, sa tot fie vreo 8-9 Km. Cei mai multi asteapta autobuzul local in “Bus station-ul” din fata aeroportului, autobuz care vine la un interval de 40-50 de minute. Pretul e modic, ceva intre 2 si 3 euro.

Camping Fira

Va ziceam ca a patra placere ce-am avut-o in insula Santorini, a fost acest camping. Un camping superb, modern, mare, cu dormitoare “dorms” cu doua paturi la 15 euro/noapte, cu “rooms”, la 20 de euro patul (camere cu 3-4 paturi), cu multe, multe spatii pentru a-ti aseza cortul (10 euro/noapte), cu un grup sanitar mare, curat si dublu (separat pentru femei si barbati), cu apa calda non-stop (spatiu administrat de un bucurestean), o bucatarie mare, comuna pentru gatit si trei frigidere in care-ti puteai lasa linistit mancarea, nimeni nu cotrobaia prin punga ta, cu un bar, unde in fiecare seara, pe la 8-9 se adunau clientii campingului, multi tineri si stateau la palavrageala in fata unei beri (programul barului era redus doar pana la 12 noaptea, pentru a nu-i deranja pe cei ce vor sa se odihneasca), un “impinge-tava” (self-service) (ieftin dar destul de saracacios- musaca, friptura de pui, portii de cartofi prajiti, sendviciuri, peste prajit). Un sendvici mare cu cascaval, rosii si sunca, crocant (foarte bun), costa 2,5 euro iar ceva mai incolo, la nici 200 de metri, in oras, la un mini-market, acelasi sendvici, costa 6 euro. Pe un afis la intrare scria ca n-ai voie sa aduci mancare din afara campingului dar nici nu era nevoie. Preturile din camping erau mici. Mai era si-un mini-market propriu in camping, unde gaseai tot felul de chipsuri, biscuiti, inghetata, iaurturi ZuZu, napolitane, ciocolata, etc, aveai si un frigider gigant cu apa plata si bauturi racoritoare. Motul de frisca al campingului era insa piscina cu umbrelute si sezlonguri si masute in jurul ei. Apa curata, recirculata, putin adanca si calda, 0,6 metri la un capat si 1,6 m la celalalt. Sezlongurile si umbrelutele, gratis, bine-nteles. Ei, aici m-am balacit cat era ziua de lunga.

Campingul e situat la marginea micului oras Santorini, care, fara Caldera, e cam cat o comuna mai mare de pe la noi. Campingul e situat intr-o zona deschisa, aerisita, cu multi platani batrani, langa soseau de centura a orasului, la 4-500 de metri de centrul lui sau de autogara si statia de taxiuri. Odata ajuns in Santorini, oricine iti spune unde gasesti campingul. Din camping, vezi marea, care e insa departe. Daca n-ai somn, de-acolo, poti fotografia pe la ora 5,30 dimineata, cate un rasarit feeric.

Dormitoarele

Nu stiam daca voi gasim un “dorm” sau un pat in ”rooms”, dar pe 1 iunie, campingul era aproape gol, asa ca erau cate vrei, de toate felurile si de toate culorile. Am numarat vreo 60 de “dorms” si vreo 40 de “rooms”. Am luat un “dorm”. Ce e “dorm”-ul? Inchipuiti-va un schelet metalic cu acoperis oval, un invelis din panza groasa de cort si o usa normala ce se-nchide cu o cheie si un gemulet. (vezi foto). In interior, doua paturi, o masuta, un dulapior, o priza electrica si un ventilator. Daca ti-era frig mai puteai cere paturi. La gatit, la bucatarie si la facut curatenie, erau angajate doua fete tinere, una dintre ele era din Republica Moldova, am mai schimbat cu ea doua vorbe.

Am avut norocul ca intre 1-7 iunie, sa stau singur intr-un “dorm” cu doua paturi, campingul a inceput sa se umple de-abia dupa 10-15 iunie. Cand am revenit, pe 13 iunie, campingul era aproape “full”, dar imi facusem rezervare la o “room” pentru 2 nopti. Preturile variaza in functie de sezon si sunt afisate pe internet si la receptia campingului. La receptie stau 2-3 tineri care-ti retin buletinul sau pasaportul pe perioada sejurului. Pe langa piscina, un alt loc simpatic era barul, unde cunosteai oameni din intreaga lume, mai ales tineri. Era suficient sa te asezi la bar si sa comanzi o bere, si cineva de langa tine te si intreba “Hi! Where are you from? ”. Cei mai vorbareti erau englezii. Pe la miezul noptii, fiecare vorbea cu fiecare, apoi, cel tarziu pe la unu noaptea, barul se inchidea si toti mergeau la culcare. Odata, am intrebat si eu un tanar asiatic mai tacut, ce mi se parea a fi japonez, “daca are avion direct de la Tokyo pana in Santorini”. Mi-a raspuns ca el e de fapt coreean si ca face ocolul pamantului, “sarind” din camping in camping. Erau multi asiatici si englezi in camping. In general tineri. Dar am intalnit si doi japonezi in varsta care nu seamana, in obiceiuri, deloc cu tinerii lor. Stateam la niste mese din piatra si serveam ceva, ei sporovaiau. Batranica vorba mult, mult, el aproba aproape tot ce-i zicea ea. La un moment dat ea scoate un sunet prelung pe gat, sunet care stiintific se numeste “eructatie” si popular “ragaiala” si-apoi isi continua “speech”-ul, senina. Si-apoi mai scoate inca unul, si inca unul… Imi aduc apoi aminte, sapand adanc in cultura mea generala, ca la japonezi, acesta e un lucru normal. Uneori, ca oaspete, daca nu ai “eructat” dupa o masa servita de ei, inseamna ca nu ti-a cazut bine mancarea. Nici nu mai stiu daca batranica a vorbit mai mult decat a eructat. Dar, asa e la ei. La un moment dat intervine si batranelul in discutie, scuipand in iarba. Apoi repeta fenomenul si mai vartos, fiind probabil nemultumit de prima actiune. Tinerii japonezi, nu sunt insa asa. Sunt eleganti si ingrijiti. Si cu cate-o tableta in mana. Chiar si daca formeaza un grup, nu sunt rare momentele cand fiecare isi vede de ecranul sau, fara sa-si vorbeasca sau macar sa-l priveasca pe cel de langa el. Parca fiecare, ar fi o prelungire umana a tabletei.

E ciudata lumea asta informatica in care am intrat.

Frig in Santorini

Primele doua zile din camping a fost bine, cald si liniste. Din a treia noapte, m-a trezit un zgomot strident si lung. Credeam ca e o rapaiala de grindina. Panza dormitorului a inceput sa falfaie puternic. S-a facut frig dintr-o data. Temperatura scazuse de la 28 de grade ziua, la 12-13 grade C, noaptea. Incepuse sa bata vantul ucigas, Meltemi. Si-asa a tinut-o 3 zile. Am luat si a doua patura si am intrat in sacul de dormit. A doua zi au venit administratorii campingului si ne-au mai adus paturi. In aceste trei zile n-am reusit sa fac altceva decat sa vizitez orasul si s-ajung la Red Beach cu autobuzul local. Cand bate Meltemi, poti linstit sa vizitezi insula, caci ziua el bate in continuare, dar se incalzeste de la soare, insa, nu prea poti sa pleci in excursii pe marea agitata cu vaporase mai mici.

Concluzie

Asadar, exista si un “Santorini low-cost”, cazandu-va la Camping Fira. Cu avantaje si dezavantaje. Pretul total pentru transport si cazare ce l-am platit pentru un sejur in Santorini, la camping, pentru 9 nopti, a fost de 397 euro, fara masa. 145 euro a fost cazarea (7 nopti in “dorm” si 2 nopti in “room”), plus cei 252 de euro, costul biletului de avion). Mancarea m-a dus pana la 500 de euro (noroc cu slanina!). Daca optati pentru aceasta varianta (camping Fira), pentru a nu va expune frigului noptii, cazati-va la hostelul (Yoursth Hostel) de langa camping (necesita rezervare) sau intr-o ”room” cu pereti de beton, nu cu pereti din panza de cort, (”room”-ul are grup sanitar propriu, costa 20 euro/noapte in iunie, dar pretul poate creste in sezon, camera are 3-4 paturi, uneori suprapuse), nu stati nicidecum la cort sau intr-un “dorm”, care e si el un fel de cort mai mare, dar ceva mai calduros, mai stabil si mai confortabil. Contrastul diurn-nocturn in Santorini sau in toate Cicladele, in general, (vantul Meltemi m-a urmarit si-n Paros), poate fi mare, climatul din Ciclade e imprevizibil. Dar si cu aceste mici dezavantaje, aceste minunate insule, trebuie vizitate, macar odata in viata.

Vacanta placuta!

---

VIZUALIZĂRI: 3338 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI