La Sozopol!

TIPĂREȘTE

Nu suntem noi mari iubitori de mare, dar despre locul mini-vacantei de Rusalii pot spune doar atat: Este un loc unde ne-am dori sa revenim chiar si pentru mai mult de 2 nopti, chiar pentru vreo 4 nopti as zice. Si asta o zice o familie indragostita pana peste cap de munte, pentru noi marea fiind mai mult un moft.

Este vorba de Sozopol, pe litoralul bulgaresc al Marii Negre. Un loc ce ne-a ramas in suflet. Doream noi de ceva timp, de principiu, sa dam o fuguta si sa vizitam atat Sozopol cat si Nessebar, dar nu prea gaseam o fereastra de timp adecvata. De obicei cand se ivea o asemenea ocazie, o dedicam iubirii noastre: „Mariei Sale Muntele".

Anul trecut cautand ceva locuri de cazare prin intermediul „prietenului" nostru booking.com, pentru niste amici, am descoperit o pensiune in Sozopol care ne-a placut tare mult. Am trecut-o la „favorite", cu gandul ca poate o valorificam pe viitor. Si iata ca anul acesta, stand noi si gandindu-ne, pe la inceputul lui martie, dupa ce deja rezolvasem/rezervasem iesirile de Paste, vacanta de vara, si alte cateva mini-vacante mai lungi sau mai scurte, ne-am adus aminte de Sozopol si de acea pensiune. Am socotit ca de Rusalii sunt practic 3 zile libere, iar pana la Sozopol sunt cam 350km, conditii tocmai bune pentru a rezerva 2 nopti la Sozopol. Zis si facut.

Si iata-ne in ziua plecarii.

Am plecat de dimineata, pe la 4,15 din Bucuresti, cu gandul de a ajunge in Sozopol in prima parte a zilei si de a beneficia si de aceasta zi, aproape in intregime. E drept ca am plecat „cu noaptea in cap” si din pricina „ sperietorii” ce a devenit de cativa ani, tranzitarea punctului de trecere a frontierei de la Ruse.

Pe langa vesnic in reparatie si reabilitare, Pod al Prieteniei Giurgiu-Ruse, pod construit in 2 ani, cu mijloacele de acum 60 de ani, in anii de dupa razboi si care iata nu poate fi reparat, reabilitat, la 60 de ani distanta, nici in 3 ani!

Pe langa circulatia ingreunata de pe acest pod, la formarea cozilor de tranzitare a frontierei, „isi aduc aportul” si politistii de frontiera care aplica porcedura scanarii documentelor de calatorie si identificarea lor in baza de date, politisti ce se misca cu o atat de mare lehamite si indolenta, de multe ori nedeschizand decat maxim 2 puncte de trecere, plus softul de scanare documente ce se misca greoi si care de multe ori da si rateuri, blocandu-se. :(

Am ajuns la 5,15 in punctul de plata taxa pod, unde a durat maxim 5 minute trecerea avand doar vreo 4-5 masini in fata, pe pod am trecut rapid as zice, in maxim 8-10 minute, iar la punctul de verificare al documentelor am sta tot vreo 5 minute, avand si aici doar vreo 3 masini in fata.

In total am trecut frontiera in cam 20 minute in total.

Prima oprire am facut-o intr-o benzinarie Luk Oil, pentru alimentare cu combustibil (benzina este cu aprox. 0,5 lei/litru mai ieftina ca in Romania) si pentru achizitionarea vignetei valabile 1 saptamana pentru a putea circula pe drumurile din Bulgaria (15leva/1 saptamana).

Daca benzina am gasit =)), vignete nu mai aveau asa ca am mai oprit in benzinaria urmatoare de la iesirea din Ruse spre Razgrad, de unde am achizitionat si acest document.

Pentru a ajunge la Sozopol am ales, la dus, varianta cea mai scurta, Ruse - Razgrad - Shumen - Karnobat - Burgas - Sozopol, fiind vreo 275 km.

Drumul este ok, asfaltul bun as zice. Este o mica problema in zona localitatii Pisanets, la vreo 25 km de Ruse, unde datorita lucrarilor la un pod, trebuie sa ocolesti un pic, prin stanga, prin localitatea Pisanets, fiind nevoit sa urmezi un drum secundar ce coboara serpuind pana la firul vaii, prin localitatea Pisanets, care apoi urca destul de sustinut, tot serpuind pana iesi tot in drumul european E70, dincolo de podul cu pricina, asta cale de vreo 5-6 km. Aici pierzi ceva timp, dar nu cine stie ce.

De la Shumen drumul si asa destul de liber, parca devine si mai liber, mare parte din companionii de drum indreptandu-se de aici spre Varna (Nisipurile de Aur, Albena, etc), pe autostrada.

De la Karnobat mai beneficiezi si de un bonus de viteza, „urcandu-te” pe autostrada, pentru vreo 45 km, pana la Burgas. Burgasul l-am traversat relativ ok, un pic aglomerat in zona sensurilor giratorii. De acolo am urmat pentru inca vre 35km drumul spre Sozopol, ajungand in jurul orei 10 in zona „orasului vechi’ al Sozopolului.

GPS-ul ne-a ghidat bine chiar pana in fata pensiunii. E drept ca si pensiunea fiind la „2 pasi” de mare, chiar pe straduta ce mergea de-a lungul portului, pe chei, nu am fost nevoiti in a ne avanta pe stradutele pietruite, in panta, intortocheate si extrem de inguste unele.

Ajunsi asa devreme, camerele nefiind inca gata, am rugat gazda noastra in a ne indruma spre un loc unde putem parca masina pe perioada sederii noastre.

Fiind un orasel vechi, istoric, cocotat pe limba de pamant, de fapt de stanci, cu stradutele sale pietruite ce urca si coboara printre frumoasele case cu arhitectura specifica, traditionala, case atat de apropiate in unele locuri, incat stradutele de abia-ti permiteau a strecura o masina, in alte locuri fiind numai ganguri pietonale de acces, despre parcari de resedinta ce sa mai vorbim.

Am fost indrumati in a parca, la nici 200 m de pensiune, intr-o parcare publica, cu plata. Stiam ca pensiunea nu ofera si parcare, asa ca nu am fost luati prin surprindere.

Aici am lasat masina pe perioada sederii noastre, o parcare pazita, taxa fiind de 6 leva/24 ore/autoturism. Mai sunt alte cateva parcari in zonele cheie ale statiunii, unde contra sumei de 2leva/ora sau 6leva/zi poti lasa masina.

De aici am pornit in a explora aceasta peninsula, aceasta limba de pamant ce reprezinta zona veche a orasului, cladit si recladit pe o straveche vatra tracica, numit de greci Antheia, denumit apoi Apolonia, capatand prin sec. I al e. n. numele de Sozopolis (Orasul Salvarii).

Nu insist cu prezentarea istoriei acestui stravechi oras, informatii gasindu-se din belsug pe internet, aplecandu-ma mai mult spre imaginea actuala a acestuia, vazuta prin ochii unui turist care pana la urma a venit... la mare, sa-si bucure ochii si sufletul, sa se relaxeze, nicidecum sa faca o incursiune in istoria vecinilor nostri bulgari.

Asa ca incuind masina, am luat-o usurel, pe prima straduta pietruita ce urca spre centrul statiunii.

Avand o latime de vreo 230 m si o lungime de aproape 700 m, aceasta limba de pamant cu multitudinea sa de stradute se parcurge destul de repede. Imediat am ajuns in zona centrala, unde este intersiz accesul auto, in capatul strazii Apolonia, strada ce strabate median peninsula.

Aici in zona parculetului central se poate vizita Biserica „Sf. Kiril si Metodiu” biserica restaurata, ce adaposteste moastele Sf. Ioan Botezatorul, descoperite in 2010, intr-un mormant stravechi pe insula Sf. Ioan, pe locul ruinelor manastirii Sf. Ioan Botezatorul de pe acea insula, aflata in imediata apropiere a Sozopolului, la nici 3km, in larg, insula obesrvandu-se si din portul Sozopol.

Ca sunt sau nu sunt respectivele moaste, nu ma pot pronunta, cert este ca insula Sf. Ioan este cea mai mare insula a Bulgariei, de la Marea Neagra si inca din cele mai vechi timpuri a adapostit aici un complex monahal, dar si adapost al piratilor din trecut.

In aceasta zona centrala gasesti sumedenie de tarabe cu suveniruri multe "hand made" dar suficient de multe si made in China (ca peste tot dealtfel, nu numai in Bulgaria :))

Gasesti suficiente ATM-uri de unde poti retrage bani (asta comparativ cu Nessebar unde in zona veche am gasit un singur bancomat sia ala nefunctional).

Tot aici poti alege o plimbare cu una din cele cateva trasuri parcate frumos una dupa alta.

Poti alege in a vizita Muzeul de Arheologie din imediata apropiera a Portului.

Poti alege in a te imortaliza foto, intr-unul din cele cateva mini studiouri foto, unde te poti „transforma” in cateva minute gratie costumelor de epoca intr-un fermecator duce sau o gratioasa contesa, ... nu stiu poate parea un kitsch dar pare totusi ca parca este o alta lume, parca mai relaxata, parca o intoarcere usoara in timp, sau o ramanere mai in urma din cauza timpului care pare ca acolo s-a scurs altefel, mai molcom.

Vis-a-vis de biserica se afla si Teatrul de Vara, unde am beneficiat in fiecare seara de cate un mic spectacol.

Cum cobori pe langa biserica, ajungi direct pe plaja dar si pe faleza inalta a statiunii. Langa biserica se pot observa si o parte din ruinele vechiului oras Sozopolis, ruinele unei biserici, parte din zidul de aparare al cetatii.

Poti alege varianta din a te opri pe plaja, una din cele doua plaje ale Sozopolului, sau poti continua plimbarea, un pic la inaltime, pe faleza inalta, realizata oarecum suspendata deasupra marii si stancilor ce marginesc pe portiuni destul de lungi aceasta peninsula.

Poti admira in voie marea, golful existent pe una din laturile statiunii, parte din zidurile vechi de aparare atent restaurate, vei trece succesiv prin multimea de terase suspendate efectiv deasupra marii, unde e minunat seara a te relaxa pe o bancuta, la o masa, de unde ‚biciuit” de briza marii, avand o panorama fantastica in dreptul ochilor, sa savurezi un platou cu ceva „chestii marine”, mai mult sau mai putin sofisticate, toate insotite de o bere rece la halba (draft, draught, pahar, tap, ... =)) ).

Tot aici te poti opri, si e musai, in a vizita Complexul „ Muzeul Portii” unde poti vedea atent resturate, ruinele Portii si a Turnului de Sud, prin care se realiza accesul in cetate, locul unde erau depozitate cerealele, un imens siloz, parte din zidul de aparare si rezerva de apa a cetatii.

Ca sa revenim la itinerariul nostru, noi am pornit pe faleza, admirand fromatiunile stancoase si arhitectura traditionala a vechilor case, trecand prin si pe langa multitudinea de terase unde erai imbiat a te opri, dar erai imbiat discret, placut nu intr-un stil agresiv.

Am identificat accesul la muzeul despre care am povestit, ne-am oprit in nenumarate locuri pentru a face poze cand de la inaltimea falezei, cand coborand pe scarile ce se iveau din loc in loc pana la nivelul marii.

Incet, incet am ajuns si „in varful limbii”, al peninsulei, de unde te intorci practic paralel cu drumul pe care venisem, de asta data pe cealalta latura a peninsulei.

Pana aici mai poti admira cateva capele vechi, alte ruine ale vechiului oras, obesrvandu-se ca sunt santiere arheologice active in anumite zone.

Te poti opri asa cum am procedat si noi, la una din terasele ce au vedere la mare pentru ati astampara setea sau foamea.

Noi ne-a oprit la ”Вятърната Мелница” (Moara de vant) o terasa rustica, cu vedere la mare.

Stiam din ce citisem pe net, ca este printre cele mai cautate din zona, seara avand si muzica traditionala, live. Pot spune ca ne-a placut, dar nu ne-a dat pe spate. Am nimerit la pranz, cand deja ospatarii erau ocupati cu servirea unui grup numeros de turisti, sositi cu vreo excursie organizata. Nu am mai gasit locuri direct la marginea terasei, cu vedere directa la mare, vedere care totusi mi se pare destul de ingradita, facandu-se doar prin intermediul unor ferestre deschise sau inchise aflate in peretele exterior ale terasei. Cam obstructionata/ limitata vederea spre mare, simtindu-te ca intr-o casa din care privesti marea pe fereastra, nicidecum de pe terasa deschisa.

Daca meniurile ni le-au adus rapid, luarea comenzii a durat ceva timp, intr-un final indurandu-se si de noi. Mancarea comandata a fost ok, gustoasa, rezonabila in pret, iar berea rece.

Obisnuiti cu mancarurile traditionale bulgaresti, pregatite in kavarma (vasele traditionale din ceramica) sau in sach (vasul plat din lut) pe baza de legume, branzeturi, cu diferite feluri de carne, atat de gustoase si care ne plac atat de tare, acum eram hotarati sa renuntam la aceste "apucaturi" si sa profitam in a face o cura de peste si de fructe de mare eventual.

Dar, na! Daca sotia a luat o portie de midii, eu am zarit in meniu: sach cu peste. Nu mai tin minte cum se numea parca ceva de genul „sach kebab”, ideea este ca el continea bucati de peste taiate cuburi, ceapa verde, posibil arpagic sau partea alba a cepei verzi, ciuperci, toate calite si stinse cu un sos de rosii. Bun, foarte bun!

Faptul ca aceasta terasa este semi-inchisa ne-a facut in renunta a mai veni seara aici, chiar daca era si program artistic, live, preferand una dim multele terase deschise, fix deasupra marii.

Dupa acest pranz, fiind deja trecut de ora 14,00, noi treziti atat de dimineata, am inceput sa ne „rostogolim” usurel pe cealalta parte a peninsulei, pe vechea strada „Морски скали”, nu inainte de a mai admira cateva frumoase case traditionale si de a mai arunca cateva „ocheade” marii.

Dupa cazare si o micuta pauza de refacere, la racoarea aerului conditionat din camera, am iesit pe seara la „cucerirea" in intregime a acestui magnific Sozopol.

Am inceput in a ne plimba in sus si in jos pe toate stradutele ce ne-au iesit in cale, de multe ori habar nu mai aveam pe unde suntem, dar imediat cum te deplasai vreo 50m spre mare, indiferent de latura, realizai, vazand marea cam pe unde esti. :))

Asa am descoperit ca mai poti vizita o biserica foarte veche: „Biserica Sf. Gheorghe”, cu o arhitectura exterioara deosebita, care adaposteste o bucata din „Sfanta Cruce” si moastele „Sf. Andrei”. Mai poti vizita Galeria de Arta care este intr-adevar superbaaaaa, mai poti admira multitudinea de case traditionale, parte dintre ele fiind muzee etnografice.

Seara am petrecut-o la una din terasele suspendate desupra marii, une am savurat un platou din mix de pesti de mare.

Vedeta culinara a serii a fost pentru noi barbunul prajit.

Racoarea, privelistea magnifica, mancarea pe gustul nostru, servirea rapida, berea rece, au incheiat o zi „de poveste” pentru noi.

A doua zi ce sa va spun. De obicei nu ma intereseaza daca au camerele balcon, sau TV, aici am dorit a avea, ca de, ... eram la mare. Am baut cafeaua, admirand (noi) munca efectiva a unor pescari ce plecasera cu noaptea-n cap la pescuit, si la ora 7,30-8,00 se intorceau in port.

Daca totul pare relativ usor, merg in larg, baga plasele, scot plasele, si se intorc, ... nu prea este asa!

Din momentul cand au ancorat barca la cheu, a mai durat pe putin 2 ore in a zice ca au terminat treaba. A trebuit a descarca lazile de peste, de a curata anumite parti din peste (nu am observat prea bine fiind la ceva distanta), apoi de a spala/curata efectiv plasele cu ajutorul a doua moto-pompe.

A doua zi o rezervasem initial unei plimbari pe mare cu una din vaporasele de agrement din port si unei plimbari unei plimbari de agrement pe asa numitul „Amazon al Bulgariei”, Delta Ropotamo, din apropierea Sozopolului.

Daca prima parte a programului am reusit-o, contra sumei de 10 leva/persoana, plimbandu-ne cu o draguta barca, ce avea pe punte vreo 6 mese de lemn, cu bancute, la care incapeau cam 6 persoane, vaporas ce ne-a plimbat cam 1h30’ pana n preajma insulei Sf. Ioan si apoi de-a lungul tarmului, prilej cu care am putut admira si zbenguiala a doi delfini, chiar in rada portului.

Partea a doua a programului nu am mai pus-o in aplicare din cauza unor nori negri ce se tot adunau in zona.

Pana la urma nu a plouat, dar noi am fost multumiti, pentru ca dupa masa de pranz si o mica pauza prin camera, am iesit pe plaja beneficiind si de aceste resurse (principale) pe care le ofera o statiune la mare: plaja si baie in mare. =))

Am descoperit ca sunt practic doua plaje, nu prea mari, late de max. 50 si lungi de cam 600m una si de cam 1km cealalta.

Curatele, cu un nisip destul de fin, fara resturi de scoici care sa te intepe, cu intrare lina in mare, si cand spun lina, inseammna ca intrai cam 100 m pana ajungeai la o adancime de 2 m. Salvamari la datorie, plaja impartita intre zona de seslonguri si zona free de cearsafuri, impartita pe latime si nu pe lungime, cu seslonguri in fata si cearsafuri in spate.

Am renuntat si in a vizita Castelul Ravadinovo, de langa Sozopol, un obiectiv despre care lumea se pare ca are felurite pareri, ca este kitsch, ca este dragut. Noi am renuntat fix din comoditate, ne-a placut atat de tare atmosfera din Sozopol, incat este cred ca pentru prima data, cand nu exploram imprejurimile, nici pe jos si nici auto. =))

Seara dupa o plimabre prin parculetul central, unde erau o multime de copii, care prin masinutele electrice, pe alei, care prin diferitele locuri de distractie, nu prea multe ce e drept, ne-am oprit la un restaurant maricel, cu o terasa generoasa, pe doua nivele, unde am asculat si muzica live, o muzica tipic de restaurant, cum era „pe vremuri” si pe la noi.

Despre preturi as zice numai de bine. Preturi decente la mancarea de la terase, noi incadrandu-ne intre 30-50 leva/masa/2 persoane, in conditiile in care de obicei masa consta intr-un platou cu mix de peste prajit/fript de genul stavrid, zargan, guvid, barbun, lufar si alte soiuri de peste si/sau cate o portie generoasa de midii pregatite in diferie feluri. Plus ceva beri si cate un desert sporadic.

Se putea manca la unele terase si mult mai ieftin, existand variante de meniu fix la 6-7 leva, sau se putea lua un sandwich si alte cateva produse gen fast-food intre 1,5 si 2 leva.

Ne-a mai placut tare mult aici, modul de convietuire al locanicilor cu o zona atat de turistica. Gospodinele nu se sfiau in a iesi cu rufele in strada, in a le intinde la uscat, sub fereastra proprie. De multe ori treceai pe cate o straduta si prin usa deschisa a unei case pe langa care treceai razbatea un miros de mancare pusa la fiert.

Pisicile blande, tolanite la umbra, aspectul acestui orasel ce parca a uitat sa tina pasul cu timpul, este atat de relaxante. Casele construite pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu arhitectura lor specifica, construite din lemn si piatra, cu etajul iesit in afara parterului. La tot pasul gasesti atat pe stradutele principale cat si pe cele mai ascunse, batrani ce te imbie a cumpara dulceturile si marmeladele preparate de ei. In special gasesti dulceata si marmelada de smochine verzi sau coapte. Bineinteles ca am cumparat si noi.

Chiar daca este un orasel istoric-turistic, vizitabil la greu, judecand dupa numarul autocarelor ce parcau zilnic in parcarea amenajata in port, nu am intalnit o aglomeratie sufocanta de turisti.

Erau stradute intregi pe care cand doreai sa faci o foto, puteia sa o faci in linsite nefiind deranjat de cineva.

Nu erai agasat nici de vanzatori ambulanti nici pe plaja si nici prin oras.

Are un farmec aparte, este contrastanta imaginea iahturilor luxoase alaturi de barci pescaresti simple, unele destul de „batrane”, vechi, aceasta asociere intre cei ce vin la mare pentru distractie maxima rispind sume mari de bani si munca zilnica a pescarior ce pleaca in larg pentru a castiga banutii necesari de zi cu zi.

As asemana aceasta imagine cu imaginea din Delta noastra, unde se impleteste partea frumoasa cu excursii, pasari, peste, bai si plaja, pescuit sportiv cu partea mai „cenusie” a pescarilor ce pleaca cu noaptea in cap la pescuit si se intorc in primele ore ale diminetii cu barcile la cherhana pentru a preda pestele prins cu truda.

Sozopolul chiar daca este un oras vechi, istoric, ce traieste in zilele noastre din turism in mare parte, este un oras atat de „viu”, ce pulseaza, un orasel pe care noi l-am perceput atat de frumos.

Este posibil sa fi contribuit la aceasta parere si aspectul stancos al tarmurilor sale, cu aglomerarea de stanci si pietre pe care coborai pana la nivelul apei, in unele locuri, fapt ce m-a facut sa exclam la un moment dat ca parca ma catar pe blocurile de pietre de prin Retezat. :))

La plecarea din Sozopol am ales in a face un ocol si a ne indrepta spre Nessebar pentru a il vizita macar in fuga.

Am ajuns aici, parcand masina intr-una din parcarile de la intrarea in zona veche a orasulu, contra sumei de 3 leva/ora.

Socotisem noi ca putem „pierde” pe aici vreo 4-5 ore, dar in cam 2-3 ore ne-am cam saturat de plimbare.

Comparativ cu sozopol acesta ni s-a parut mult mai comercial, mai aglomerat, cu mult mai putine urme ale istoriei vechi, in afara multor biserici ce il impanzesc.

Pare un cartier pur turistic ce nu pulseaza prin existenta localnicilor cu ale lor case traditionale. Toate casele traditionale ai impresia ca sunt transformate in terase, taverne, magazine de suveniruri.

Esti intampinat si de anumiti „comercianti” ambulanti ce te „trag de maneca” pentru a cumpara nu stiu ce siraguri de margele.

Faptul ca lipsesc si stancariile ce inconjoara Sozopolul, ca este mult mai aglomerat decat acesta, cu preturi sensibil mai mari la mancare, undeva cu aproape 30% ne-a facut sa consideram ca Sozopolul este de departe mult mai frumos, mai primitor, cel putin pentru noi.

Este chestie de gusturi, dar daca la Sozopol as mai merge pentru o vacanta de cateva zile, la Nessebar nu as mai merge nici in excursie de o zi.

Concluzia este ca as recomanda 100% o vacanta la Sozopol, in partea veche.

---

VIZUALIZĂRI: 7885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI