La plimbare prin stațiunile din sudul litoralului românesc

TIPĂREȘTE

În weekendul trecut am petrecut un minisejur frumos pe litoralul românesc. Am ales să ne cazăm în stațiunea Jupiter, după ce mai mulți ani la rând am mers doar în Eforie Nord. Nu am avut rezervată cazare dinainte, însă am găsit destul de repede o cameră liberă cu un preț rezonabil la hotelul Camelia, aflat în zona centrală a stațiunii Jupiter.

După ce ne-am dus bagajele în cameră nu am zăbovit prea mult acolo, ci ne-am echipat pentru o repriză de bronzat. În câteva minute am intrat pe plaja stațiunii Jupiter, în zona mai lată a plajei, cea dinspre Neptun. Până să ajungem pe nisip, am găsit pe partea stângă a străzii Brindisi un supermarket unde prețurile erau destul de rezonabile. Am reținut ce am cumpărat eu: doza de bere Skol (rece, receee) – 2,5 lei :). Și pentru că tot sunt la capitolul prețuri, să amintim și hamsiile prăjite din vecinătatea plajei – 5 lei/100 grame.

Această secțiune a plajei este lată, iar nisipul este fin; o mare parte a plajei era ocupată de șezlonguri, însă exista destul spațiu și pentru cearceaf, în partea din apropierea digului. Dacă tot am amintit de ele, închirierea unui șezlong costa aici 15 lei. În ceea ce privește apa, aceasta a fost foarte rece în perioada sejurului nostru. Nu am reușit decât să intru duminică după-amiază pentru câteva minute și am ieșit rapid, temându-mă să nu mă întorc răcit acasă; ca idee, la meteo se prezenta faptul că apa mării are 18-19 grade, dar eu cred că erau chiar mai puține. Brrr!

Plaja Jupiter mai are o secțiune către sud, dispusă sub forma unor golfulețe. Am făcut și aici o repriză de plajă a doua zi către seară, însă am mers și pe dig, un loc numai bun pentru fotografii pe care să le răsfoim la iarnă. Această bucată de dig ar avea nevoie de reparații serioase, o parte dintre platformele sale de beton nu mai pot fi utilizate. În ceea ce privește curățenia, apreciez că porțiunea de plajă dinspre Neptun este mai îngrijită. Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc faptul că vânzătorii ambulanți sunt deja la datorie.

În prima seară am ieșit la plimbare prin stațiune și am ales să revenim în zona plajei; am observat că există o alee de promenadă care face legătura cu sectoarele de plajă din dreptul stațiunii Neptun, așa că am ales să o parcurgem agale. Probabil că această promenadă este realizată nu de foarte mult timp, ea nu exista în urmă cu aproximativ 10 ani (atunci când noi am mai fost aici). Ne-a plăcut să ne plimbăm pe alee, cu lacul Neptun 2 mângâiat de ultimele raze de soare în partea stângă și cu nisipul sărutat de valurile înspumate ale mării în dreapta. De-a lungul plajei există mai multe terase, unele dintre ele amenajate chiar drăguț, iar prețurile afișate pentru închirierea șezlongurilor oscilau între 10 și 15 lei. Cele mai îngrijite secțiuni de plajă mi s-au părut a fi în zona ”La Steaguri” , după cum este cunoscută de majoritatea celor care merg pe litoralul nostru.

Am intrat apoi pe aleea dintre lacurile Neptun 2 și Neptun 1, traversând pasarela pietonală care asigură legătura dintre plajă și stațiunea Neptun. Am ajuns într-un parc micuț și ne-am îndreptat către una dintre băncuțele aflate pe malul lacului Neptun 1. Am avut surpriza să vedem aici pâlcuri de nuferi îmbobociți, câteva flori fiind deja desfăcute.

De aici am ajuns în zona centrală a stațiunii Neptun, suficient de animată, deși este doar început de sezon. Am avansat pe lângă magazine, printre comercianții de suveniruri, înghețată, vată de zahăr ori covrigi împletiți, ajungând apoi lângă biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Neptun. Construcție impozantă cu trei turle, biserica nu este finalizată, nefiind pictată.

Pas cu pas, am revenit în Jupiter și am mers la terasa Barina pentru o pizza, la dorința băiatului (de altfel, aici am mâncat și a doua zi la prânz). După aceea, somn de voie, probabil că nici pernele nu ne-ar fi trebuit dacă nu le aveam deja!

A doua zi dimineața ne-am hotărât să vizităm o parte a litoralului unde nu mai mersesem niciodată: este vorba despre stațiunile 2 Mai și Vama Veche. Am ajuns repede în Mangalia și am oprit la ieșirea din oraș spre Vama Veche în dreptul unui obiectiv despre a cărui existență aflasem de pe AFA: este vorba despre Muzeul Marinei Române – Secția Mangalia. Muzeul este închis sâmbăta și duminica (în restul zilelor, programul de vizitare afișat este cuprins în intervalul orar 07.30 – 15.30), astfel că nu am putut admira decât exponatele aflate în curtea muzeului, deloc puține la număr. În primul rând, ne-a reținut atenția nava militară expusă în partea dreaptă a curții, dar și un tun aflat în partea opusă, armă cu dimensiuni impresionante după cum o să puteți observa în fotografiile pe care le voi atașa. Pe lângă cele două exponate, am mai văzut aici două ambarcațiuni mici, o torpilă, o rachetă antinavă, câteva antene, dar și alte tipuri de arme ale căror denumiri nu le cunosc; obiectele expuse aici nu sunt însoțite de vreun panou informativ, așa că identificarea lor mi-ar fi aproape imposibilă. Pentru informații mai detaliate referitoare la acest obiectiv, vă recomand să consultați articolul scris de urjanclaudiu.

Următoarea noastră oprire a fost la Vama Veche, probabil cea mai aglomerată stațiune de pe litoralul nostru în weekendul de Rusalii. Spun asta deoarece am găsit cu greu un loc unde să parcăm mașina și nicidecum pe vreo străduță laterală (orice spațiu cât de mic era ocupat), ci chiar pe marginea drumului principal, la intrarea în stațiune dinspre Mangalia. Până să oprim acolo am traversat localitatea până la capătul celălalt și am încercat să intrăm pe două străzi laterale, fără succes însă! niciun spațiu cât de mic nu era liber.

Am coborât apoi pe strada Ion Creangă către plaja stațiunii; numeroase terase aflate de o parte și de alta a străzii aveau suficienți clienți, deși ora nu era foarte târzie; am remarcat prețuri pentru toate buzunarele. Am văzut și diverse suveniruri, însă nu ne-a atras ceva atenția în mod deosebit.

Ajunși pe plaja stațiunii, în partea centrală a acesteia, trebuie să recunosc faptul că am fost plăcut surprinși să găsim o plajă curată și aranjată cu umbrele și șezlonguri, mare parte dintre ele ocupate. Printre șezlonguri alergau mai mulți copilași, așadar în Vamă este loc și pentru toată lumea. Închirierea unui șezlong – 15 lei.

Marea era destul de liniștită, câteva alge fuseseră aduse la țărm peste noapte, însă nu erau atât de multe încât să miroasă urât. Nici în acea zi nu era nimeni în apă, doar vreo doi curajoși își înmuiau picioarele din când în când. Am luat și noi loc direct pe nisip pentru a ne bucura de marea scăldată de razele generoase ale soarelui, prilej pentru a face mai multe fotografii aici.

După aproximativ o oră petrecută în Vama Veche, am plecat și peste câteva minute opream în stațiunea 2 Mai. Aici nu mai era aceeași aglomerație, așa că am găsit un loc liber de parcare pe o stradă laterală, chiar în dreptul școlii. În câteva minute coboram treptele de beton ale unei scări și am pășit pe nisipul destul de fin, remarcând faptul că fâșia de plajă este ceva mai îngustă decât la Vama Veche; erau instalate și niște umbrele și șezlonguri, dar partea centrală este pentru cearceafuri. Plaja era suficient de aglomerată, totuși mai erau câteva locuri libere pentru doritori; probabil că, în plin sezon, această porțiune de plajă devine neîncăpătoare.

Ajunși pe malul mării, am remarcat o veche cazemată la aproximativ un kilometru spre sud, a cărei siluetă înclinată se distingea clar, ca un pinten de beton înfipt în mare, un martor tăcut pentru trecutul istoric zbuciumat al acestor meleaguri. Să sperăm că viitorul va fi unul mai bun și că, în această privință, istoria nu se va repeta!

Am plecat și de la 2 Mai, am trecut pe lângă șantierul naval din Mangalia, de data aceasta fiind mai atenți ca la venire la uriașele macarale sau la cele câteva nave de mari dimensiuni care se zăreau foarte bine de pe podul din apropiere. Tot de pe pod am putut vedea și niște nave militare aflate în serviciul marinei române, ancorate în portul militar din vecinătate.

Din DN 39 am virat spre dreapta către stațiunea Saturn și am oprit pentru vreo 20 de minute lângă plaja aceea lată (Adras parcă se numește) care începe din zona hotelurilor Sirena, Balada și Hora din Saturn și se continuă până la intrarea în stațiunea Venus. Aici am avut surpriza să constatăm că șoseaua dintre Saturn și Venus a fost refăcută, are câte două benzi pe sens și din loc în loc apar fie parcări amenajate, fie spații unde se poate parca pe nisip. Deoarece nu aveam să stăm prea mult aici, am oprit într-un loc neamenajat, nu departe de cele trei hoteluri mari (pe care le-am amintit mai devreme) din stațiunea Saturn.

Porțiunea aceasta de plajă este foarte aerisită, sunt și zone cu șezlonguri, dar și zone suficiente pentru cei care preferă să se bronzeze pe cearceaf sau pe rogojină. Am văzut pe plajă câteva beach-baruri, dar și un loc de joacă pentru copii, fără plată. Nisipul era nivelat, fiind pe alocuri mai fin, iar alteori mai înțepător.

Am ajuns înapoi în Jupiter cam pe la ora prânzului, dar nu am mers imediat la masă; mai aveam timp de o plimbare scurtă. Observasem atunci când am venit o săgeată în stațiunea Olimp care indica drumul secundar către Popasul Pescarilor. Am intrat pe acest drum pietruit, am trecut pe lângă resortul Blaxy, am ajuns la Popasul Pescarilor, unde erau multe mașini în parcare, dar nu am oprit aici. Studiasem acasă o hartă pe internet și am observat că acest drum secundar continuă de-a lungul țărmului, ajungând în final la Costinești.

Noi nu am ajuns la Costinești în acea zi, ci am străbătut o porțiune de drum mai dificilă (cred că dacă ar fi plouat înainte cu o zi nu puteam trece, erau denivelări destul de mari), am traversat apoi calea ferată și am ajuns într-o zonă superbă, unde marea s-a așternut practic la picioarele noastre. Ne aflam sus, între Olimp și Costinești, pe marginea coastei înalte, cu marea aflată la 25 – 30 de metri dedesubt. Ne-am apropiat cu atenție de malul plin cu iarbă și am văzut că jos este o fâșie de plajă nu foarte lată, folosită de câțiva amatori de nudism. Am făcut mai multe fotografii de aici de sus, încercând să surprindem cât mai mult din sălbăticia zonei; vântul bătea dinspre mare, așa că nu ni s-a părut foarte cald, chiar dacă soarele strălucea cu putere. Când ne hotărâsem să plecăm înapoi la Jupiter, am observat niște sunătoare, plantă medicinală pe care o cunoaștem foarte bine și pe care o culegem an de an de pe dealurile din jurul orașului nostru. Am am zăbovit câteva minute și am cules un buchet serios de sunătoare, pe care am pus-o la uscat imediat ce am ajuns acasă.

După aproximativ patru ore și jumătate de plimbare neîntreruptă prin zona de sud a litoralului nostru, ne-am întors la Jupiter și am servit prânzul la terasa Barina, unde mersesem și în seara precedentă.

Închei aici acest articol referitor la zonele din sudul litoralului românesc vizitate în urmă cu o săptămână și vă doresc tuturor sejururi plăcute în această vară care se află abia la început!

---

VIZUALIZĂRI: 3011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI