Refugiul ideal

TIPĂREȘTE

Am stat ceva timp pe gânduri înainte să pun review-ul despre pensiunea Roua Muntelui aici. Oare nu ar fi mai bine să nu mai afle nimeni de ea? mă întrebam eu, uimită de condițiile aproape de perfecțiune... Dar, desigur, ca să poată rezista pe piață trebuie promovată și nu pot decât să sper că vor ajunge acolo oameni de calitate care nu vor strica cu nimic atmosfera de vis și pace.

Așadar să trecem la dezvăluiri.

Locul este atât de ascuns încât cu mare grijă l-am nimerit. Din Făgăraș luăm drumul 104C, pe lângă Platforma Chimică. Cam la 25km ajungem în Dejani. Din Dejani se merge în continuare înainte, spre munți. În adresa pensiunii se pomenește ceva de Satul de Vacanță. Deci, mergem cu încredere în afara localității. Practic, când se termină drumul pe hartă abia atunci începem să ne apropiem. Nu vă speriați, nu se face off-road. Doar cotim la stânga pe o alee care trece râul pe un podeț, apoi iarăși stânga printre grădini, vile discrete și pajiști cu sau fără garduri. Când chiar nu mai avem unde să înaintăm, am ajuns. Pensiunea are o curte mare în care încap parcate cel puțin tot atâtea mașini câte camere are, adică 15 și tot mai rămâne loc. Mai sunt câteva clădiri anexe, un foișor imens de luat masa în aer liber, grătarul corespunzător, loc de joacă pentru copii, pomi, flori, iarbă.

Am avut norocul să stăm o noapte, absolut singuri în toată pensiunea. Asta poate fi o pacoste uneori. Se întâmplă să rămâi fără căldură sau neglijat de gazde în situația asta. Dar nu a fost cazul. Dimpotrivă, ne-am simțit ca niște musafiri de seamă, cu tot și toate la dispoziția noastră.

Patronul ne-a preluat încă de la coborârea din mașină, bucuros de parcă îi veniseră prietenii în vizită. Ne-a însoțit la etaj și ne-a rugat să ne alegem ce cameră vrem, în funcție de priveliște și de pat, dublu sau twin. Am ales vedere la pădure, oricum camerele erau toate la fel de mari și de frumoase.

Mobilierul este nou, lenjeriile de bună calitate, la fel și prosoapele. Există un televizor cu nenumărate programe. Am avut wi-fi bun și prize pentru încărcat telefoanele care veșnic sunt cu bateria pe terminate. Nu există un frigider/mini bar în cameră, ăsta ar putea fi un minus.

Baia e micuță dar perfect funcțională. Apa caldă nu a lipsit, am găsit săpun și șampon iar dușul nu a curs pe afară.

Am mâncat la restaurantul pensiunii după ce ne-am instalat.

Deși sala e spațioasă și elegantă, meniul e sumar și fără pretenții, ceea ce m-a surprins. De obicei întâlnești un pomelnic stufos din care nu știi ce să alegi ca să nimerești ceva proaspăt și bun și eventual rapid de preparat. Când ai de ales între ciorbă de văcuță sau de burtă, păstrăv, pui sau sărmăluțe, lucrurile se simplifică dintr-odată. Aici sunt subiectivă, desigur. Poate alții au pretenții mai sofisticate și ar fi fost dezamăgiți de această ofertă modestă. E posibil, totuși, ca în weekenduri sau când se anunță mai mulți turiști prin rezervări, să se găsească și de-ale gurii mai felurite. Chiar și așa, masa a fost servită ireproșabil și despre calitatea mâncării nu am a mă plânge. Ni s-au oferit și băuturi - afinată, țuică, vin, bere - o listă scurtă și cuprinzătoare.

După masa copioasă, gazda ne-a oferit și o sugestie de plimbare (poate ne-a ”citit” mâncărimea din tălpi) și ne-a dat indicații despre cum se ajunge la mânăstirea Dejani. Așa că, preț de vreo două ore ne-am petrecut timpul urcând prin pădure până pe culmea unui deal, admirând biserica, curtea și florile mânăstirii, apoi făcând drumul înapoi. Numai bine pentru un somn sănătos.

La întoarcere am găsit o doamnă drăguță care preluase funcția de gazdă. Ne-a întrebat la ce oră dorim micul dejun a doua zi și ne-a asigurat că e la datorie, orice nevoie am mai avea pe parcursul serii.

Nu pot să nu menționez micul dejun, că prea ne-a uns la suflet. Exact la ora 8.30 am coborât și masa era pregătită cu paharele de suc de portocale, coșul cu o pâine de casă delicioasă și câteva farfurii cu mezeluri și brânzeturi apetisante, alături de roșii, castraveți, zacuscă, unt. Gazda a apărut numaidecât și ne-a întrebat cum să ne prepare omletele și dacă vrem ceai ori cafea. Ce să mai comentezi?!

Nu vreau să închei înainte de a face niște precizări absolut necesare. Cum spuneam, pensiunea nu-i la îndemână de găsit, la drumul mare. De fapt, nici nu-i în drum spre ceva. Și nici lângă altceva. Aici vii ca să stai locului și să te relaxezi. Să te refugiezi, deci. De căutați alt fel de loc, mergeți în altă parte.

---

VIZUALIZĂRI: 1630 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI