III - München. În sfârșit acolo!

TIPĂREȘTE

De foarte mult timp visam sa vizitez orasul Munchen, asta si pentru ca bunicii mei il vizitasera inaintea mea prin '99 si eu nu apucasem sa merg cu ei. Era un vis si o dorinta foarte mare de-a mea sa ajung in Munchen. Desi mai pusesem piciorul in Germania si imi placuse Dresda la nebunie, totusi… Munchen si celelalte orase pe care le-am vizitat din Germania sunt mult mai diferite.

Dar sa incep cu inceputul.

Locuind la aprox 50 km de Munchen in Reichertshausen (vezi impresii) imi era destul de greu sa ajung in Munchen. Singura varianta pe care o aveam era trenul, care venea la fiecare ora la fix si costa 10 euro un drum de persoana. Mi s-a parut enorm de mult deoarece pe Coasta de Azur pretul trenului mi se paruse acceptabil si distantele erau chiar mai mari.

Dar, am avut noroc si nu a trebuit sa folosim deloc trenul, mergand cu masina.

Sunt practic doua drumuri din Reichertshausen spre Munchen. Drumul “vechi”, putin mai lung, cu ceva serpentine, dar nu este foarte aglomerat, asa ca se poate merge cu o viteza constanta (si de 150 km/h).

Drumul mai nou, prin B 13 daca nu ma insel, care intra pe autostrada. Despre autostrazile din Germania voi vorbi intr-un articol separat pentru ca am aflat multe lucruri interesante.

Ca sa nu ma abat de la subiect, am plecat din Reichertshausen cu masina dar nu am intrat in Munchen, fiind prea aglomerat si parcarile fiind scumpe si putine.

Am lasat masina in parcarea de la Aliantz Arena si de acolo am luat metroul. Destul de scump, dar m-am bucurat sa am posibilitatea de a merge cu metroul in Munchen. Un metrou modern si foarte rapid.

Am coborat din metrou in Odeonsplatz (Piata Odeon) am iesit la “suprafata”, am trecut de un Starbucks si de Cafe Tambosi (o cafenea extrem de renumita) si am ajuns la Munich Residenz (pe partea stanga cum megream).

Afara era senin dar frigggg, foarte frigggggg si batea un vant rece. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de frumusetea locului.

München Residenz este palatul principilor bavarezi și sediul guvernului. Se presupune a fi cel mai mare palat care se afla in interiorul unui oras. Prețul biletului este de 13 €. Residenz este deschis în fiecare zi, cu excepția zilelor de 24,25 și 31 decembrie, 1 ianuarie. Stiind ca avem multe de vazut in Munchen am preferat sa nu intram sa vizitam si ne-am continuat drumul, descoperind curtea gradinii Hofgarten. Intrarea este liberă. Din pacate nu m-am putut bucura de o plimbare printre flori si plante. Cam acesta este “riscul” cand vizitez in extre sezon. Templul Diana (un pavilion căptușit cu scoici) mi-a incantat privirile. Artiști, muzicieni și dansatori se aflau sub cuplola. Un spectacol interesant.

Mi-a mai placut foarte mult Brunnenhof, o curte interesanta unde accesul era liber.

In Munich Residenz am trecut si pe langa Bavarian Academy of Sciences and Humanities.

Dupa aceea ne-am intors in Odeonsplatz, unde se afla Biserica Theatina (Theatinerkirche) si Feldherrnhalle (Field Marshals' Hall), monumentul inchinat armatei bavareze.

Odeonsplatz este una dintre principalele piețe din Munchen, o piata extrem de aglomerata atat de localnici cat si de turisti.

La cererea lui Ludwig I, Odeonsplatz a fost construită de Leo von Klenze la începutul secolului al 19-lea în stil clasic.

Feldherrnhalle se afla tot in Odeonsplatz si a fost construita in 1841 pentru a onora armata Bavariei care se afla sub comanda regelui Ludwig I. Acesta vazuse piata Loggia din Florența, Italia si a dorit ceva similar si in Munchen. Constructia are 3 arcade si la intrare doua statui care insfatiseaza lei.

Pe partea dreapta se afla Theatinerkirche St. Kajetan (Biserica Theatina/ Biserica Sf. Cajetan). Din pacate nu am putut sa admir biserica in splendoarea ei deoarece era in restaurare dar totusi am intrat inauntru (intrarea este libera). Biserica este cosntruita in stil baroc.

Inainte ca aceasta biserica sa fie construita, arhitectii s-au “inspirat dupa biserica Sant'Andrea della Valle din Roma.

Interiorul bisericii este unul frumos, dar nu m-a impresionat in mod deosebit.

Dupa aceea ne-am continuat drumul la pas, ajungand la Palatul de Justitie (Justizpalast), o cladire contruita in stil neo-baroc, care mie mi-a placut enorm de mult.

Apoi am ajuns in celebrul loc Karlsplatz. De mult nu am vazut atata lume. Plin, plin, plin. Turisti, localnici, toti la un loc, ca niste furnici.

In Karlsplatz este si un Mc Donald’s care se presupune a fi magazinul cu cele mai mari vanzari din LUME!

Am mers pe artera principala, avansand incetisor printre oameni. Am admirat vitrinele magazinelor, mi-am cumparat bine meritatul magnet de frigider si asteptam sa ajung la cea mai spectaculoasa cladire din Munchen.

Pana sa ajungem in Marienplatz, am “dat” peste Biserica Sf. Mihail (St. Michael's Church).

Aceasta biserica este deicata sfantului arhanghel Mihail si a fost comandata de catre Wilhelm V, Duce de Bavaria, fiind terminata in 1597.

Biserica a fost grav avariată în al doilea război mondial, dar mai târziu a fost restaurata la forma sa originală.

Dupa ce am admirat biserica de pe dinafara, am reusit in sfarsit sa ne urnim si sa ajungem in Marienplatz. Cand in fata mea s-a ivit primaria noua am ramas fara cuvinte…. pozele sincer nu vorbesc de la sine! In poze arata, intr-adevar spectaculos. Dar... in realitate este cu mult mai mareata si cu mult mai frumoasa aceasta cladire.

Marienplatz inseamna de fapt Piata Maria sau Piata Mariei. Numele pietei a fost luat dupa statuia sau columna Mariei care a fost creata in centrul pietei de către Hubert Gerhard în 1638. Statuia a fost construita pentru a comemora sfârșitul războiului de treizeci de ani cu Suedia. Este atât de luminoasa și strălucitoare si fermecatoare aceasta statuie…

Mariensäule din Munchen a fost prima coloană de acest tip construita la nord de Alpi și a inspirat ridicarea altor coloane, în această parte a Europei.

Piata este dominata de Primaria Noua (Neues Rathaus) . Este o cladire monumentala de aproximativ 79 de m, cuprinde 400 de camere, are 91.000 de m2 si a fost construita între 1867 și 1909 de Georg Joseph Hauberrisser în stil gotic.

In afara de celebrul ceas care poate fi admirat de catre noi, turistii, restul clădirii este pentru birourile administrative ale Guvernului, dar există un turn în partea din spate, care poate fi accesat si zona poate fi vizitata. Intrarea costă 3 euro iar plata se face la nivelul 4.

Ceasul primariei este cunoscut in toata lumea. Am vazut ceasul din Praga si cel din Messina… se pare ca in Munchen nu am apucat sa prind ora 11,12 sau 17 deoarece aceastea sunt orele cand as fi putut admira celebrul Glockenspiel in actiune. Desi era aproape ora 17 aveam timp sa ajungem dar nu stiam exact la ce ora va “canta” ceasul. In fine, sper data viitoare sa apuc sa il vad.

Ceasul a fost creat în 1908 și este împărțit în 2 nivele care spun 2 povești diferite din istoria bavareza : prima poveste este despre nunta ducelui Wilhelm V, iar a doua: un dans al Dogarilor din timpul secolului al 16-lea pentru a scăpa de ciuma.

Dupa ce am admirat aceasta cladire impresionanta pe care nu o pot compara cu nimic din ce am vazut pana acum, ne-am “retras” la cafeneaua Rischart despre care am scris deja un review.

Apoi am admirat primaria veche, Old Town Hall sau Altes Rathaus.

Originalul acestei clădiri a fost construit în secolul al 15-lea, dar apoi cladirea a fost reconstruita si s-a construit o replică a acesteia. De ce? Deoarece cladirea a fost distrusa de un incendiu provocat de un fulger in 1460. Între 1470 și 1480, vechea primărie a fost reconstruită în stil gotic de Jörg von Halbach (care a fost, de asemenea, responsabil pentru Frauenkirche).

Clădirea a fost distrusă încă o dată în timpul celui de- al doilea război mondial, dar reconstruita apoi urmând planurile originale.

Vechea Primărie găzduiește acum Spielzeugmuseum adica muzeul de jucarii. Pentru cei interesati programul este de la 10:00 la 17:30 si costa undeva la 4 euro de adult si 1 euro pentru copii.

Ce mi-a placut mult de tot in Marienplatz a fost faptul ca ambele primarii aratau altfel in timpul zilei, altfel spre apus si altfel cand se intunecase deja. Parca erau alte cladiri, parca eram cu totul in alt loc. Se poate vedea si in poze faptul ca arata parca…. altfel… nu stiu cum sa va explic, este un sentiment unic, extrem de frumos.

In apropiere de Primaria Noua se afla o alta biserica renumita din Munchen : Frauenkirche, care dateaza inca din 1488.

Si aceasta biserica era in renovare dar oricum cand am ajuns noi, afara era deja intuneric si biserica nu ar mai fi aratat atat de frumos in poze.

Am reusit sa gasim usa de intrare, undeva pe lateralul bisericii.

Interiorul este unul extrem de simplu. Am ramas masca... ma asteptam la... altceva. Pe dinafara arata atat de mare si maiestroasa iar inauntru este atat de simpla!! Si m-am intrebat si iar m-am intrebat de ce arata atat de diferit decat celelalte biserici vizitate pana atunci. Si am aflat.

Biserica a fost proiectata inițial ca o biserică în stil gotic târziu cu o navă centrală lungă. La sfârșitul secolului al XVII-lea, când Frauenkirche era centrul reformării, interiorul a fost decorat cu elemente baroce. Așa-numitele "arce Benno" sunt spectaculoase. In secolul al XIX-lea, după ce biserica a fost ridicata la statutul de catedrala, toate elementele baroce au fost eliminate.

Unele dintre decoratiunile interioare au fost pierdute în timpul bombardamentelor din 1944, dar există încă un număr mare de lucrări istorice în catedrala deoarece cele mai multe dintre aceste obiecte au fost duse într-o locație sigură înainte de raidurile aeriene. Una dintre cele mai interesante opere de artă este o pictură de Jan Polack din jurul anilor 1510.

Imediat cum am intrat, pe partea stanga am putut admira un monument interesant. Acela era mormântul împăratului Ludwig IV al Bavariei. Sarcofagul de marmura neagra este inconjurat de statui ce reprezinta patru cavaleri îngenuncheați.

Cripta catedralei cuprinde mormintele membrilor familiei Wittelsbach, o dinastie puternica, ce a domnit peste Bavaria timp de secole.

De asemenea, in interiorul bisericii se afla "amprenta diavolului". Conform unei legende, arhitectul bisericii Frauenkirche, Jörg von Halsbach, i-a promis diavolului ca acesta nu va putea vedea nici o fereastra cand se afla in interiorul bisericii iar in schimb, i-a cerut ca sa il ajute să construiască Frauenkirche.

Dupa ce a terminat clădirea, arhitectul a condus diavolul in mijlocul bisericii, de unde nu se putea vedea nici macar o fereastră, cu toate că toți cei care merg in biserică stau in lumina. Diavolul si-ar fi „stampilat” piciorul cu atîta furie încât amprenta lui a fost vizibilă în podeaua de piatră.

Biserica este deschisa de la 7.00 la 19.00 de miercuri pana sambata, joia pana la 20.30 iar vinerea pana la 18:00.

Dupa ce ne-am mai plimbat putin in jurul Primariei Noi si am mancat niste castane prajite si migdale coapte si caramelizate am decis ca este timpul sa ne intoarcem spre masina.

Am luat metroul din Marienplatz si am coborat la ultima statie, la Alianz Arena. Dupa cum spusesem si la inceputul articolului, langa Alianz Arena ne parcasem masina.

Am avut ocazia sa vad cum arena isi schimba culorile si am putut sa o admir de la departare.

Dupa aceea ne-am intors incetisor spre casa cu multe poze si amintiri placute.

Mi-a placut extrem de mult ce am vizitat in Munchen. Desigur, am mai revenit in Munchen si cu alte ocazii, pentru a vizita muzee, palate, etc dar voi reveni cu un articol separat.

P.S : Pozele le-am incarcat treptat, in functie de ceea ce am vizitat. Cele mai frumoase poze sunt spre sfarsit. De adus mai in fata nu pot, dar pentru cine este interesat poate "derula". Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 4978 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI