Muzeul Municipal și Complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat

TIPĂREȘTE

Doar o dată pe an e Noaptea Muzeelor! Așa ne-am spus și noi sâmbătă seara, când am reușit să vizităm două muzee interesante, cu toate că eram destul de obosiți după o zi încărcată. După ce toată ziua ne-am petrecut-o prin Focșani și prin împrejurimi, seara am profitat de evenimentul cultural menționat la începutul articolului și am mers la Muzeul Vrancei, Secția de Istorie. Am plecat apoi spre casă, am ajuns în Râmnicu Sărat cam pe la ora 22.00; înainte de a merge la culcare, ne-am decis să dăm o fugă la muzeul din micuțul nostru oraș pentru a vedea dacă este deschis.

Zis și făcut... am ajuns la Muzeul Municipal Râmnicu Sărat situat pe strada Primăverii, nr. 4, foarte aproape de piața centrală a orașului. Nu mai vizitasem de câțiva ani buni acest obiectiv de la noi din oraș, deoarece muzeul a fost închis pentru mai mult timp, clădirea care îl găzduiește, parte a Complexului Brâncovenesc din oraș, fiind supusă unor ample lucrări de reabilitare.

Expoziția muzeală din municipiul Râmnicu Sărat este organizată pe două niveluri. La parter am vizitat o expoziție temporară de fotografie, ce va rămâne deschisă până la finele lunii iunie. Fotografiile expuse sunt grupate sub denumirea de ”Sicilia” și surprind diverse aspecte de pe această insulă, captate prin obiectivul lui Răzvan Theo Chirac, un profesor de geografie din localitate, pasionat de fotografie și călătorii.

Într-o altă încăpere aflată în partea dreaptă a intrării în muzeu este amenajată expoziția ”Pompierii râmniceni”. În câteva vitrine, dar și prin colțurile încăperii, sunt așezate mai multe exponate dedicate acestor bravi luptători cu focul. Am putut admira aici un strămoș al mașinilor folosite astăzi de către pompieri, câteva stingătoare de diferite dimensiuni, două uniforme (una de ofițer, cealaltă de subofițer), două căști de pompier (anul 1930 aproximativ) și alte două căști de pe la mijlocul secolului al XX-lea. Câteva lanterne militare, mai multe medalii, o mască de protecție contra gazelor și niște mașini de intervenție în miniatură se află în celelalte vitrine din încăpere. Alături de toate aceste obiecte, sunt prezentate două personalități de seamă ale acestei arme – este vorba despre căpitanul Pavel Zăgănescu și despre colonelul Neron Lupașcu, ambii născuți la Râmnicu Sărat.

Căpitanul Pavel Zăgănescu a rămas în istorie după ce a condus Compania de pompieri români în bătălia din Dealul Spirii de la 13 septembrie 1848 împotriva trupelor otomane, mult mai numeroase față de bravii luptători români. Această bătălie a însemnat punctul final al Revoluției de la 1848 în Țara Românească. Importanța istorică a zilei de 13 septembrie a fost recunoscută oficial, această zi devenind Ziua Pompierilor din România, în fiecare an cinstindu-se memoria, curajul, devotamentul celor care s-au jertfit pentru țară în bătălia din Dealul Spirii.

Colonelul Neron Lupașcu este un alt nume de referință din istoria armei pompierilor. Născut la Râmnicu Sărat în anul 1891, acesta a fost comandant al Corpului Pompierilor Militari în perioada 1937-1941 și, în această calitate, a înființat mai multe companii și secții de pompieri, preocupându-se totodată de îmbunătățirea dotării cu tehnică de luptă a acestora.

Un bust de bronz în miniatură, o plachetă comemorativă, dar și mai multe fotografii și panouri informative expuse la muzeu cinstesc memoria celor două personalități de seamă ale armei pompierilor.

Am ieșit în holul muzeului, unde am văzut exponatul lunii. El se nimerește a fi în strânsă legătură cu situația politică actuală, fiind vorba despre o ordonanță emisă de prefectul județului Râmnicu Sărat în anul 1936, în vederea organizării în bune condiții a alegerilor comunale și județene din 1936-1937. Zâmbim inevitabil, întrucât ne răsună în minte întrebarea care îl chinuia obsesiv pe Cetățeanul turmentat al lui Caragiale: ”Eu cu cine votez? ” :)

Este momentul să urcăm treptele către etajul muzeului, unde vom găsi alte lucruri la fel de interesante. Aici este realizată o expoziție etnografică unde putem vedea diverse obiecte utilizate în trecut la muncile agricole, dar și câteva costume populare specifice acestei zone geografice. În prima încăpere remarcăm obiecte care nu lipseau din gospodăria țăranilor, ei utilizându-le atât la muncile câmpului, dar și prin gospodăria proprie: furci, secere, topoare, câteva putineie, un tăvălug cu dinți de fier utilizat la munca ogorului, un coș împletit din nuiele de salcie pentru strângerea cerealelor, un jgheab în care se zdrobeau strugurii și prin care curgea apoi mustul, dar și câteva borcane pentru miere (vase de ceramică așezate lângă două buduroaie – stupi rudimentari scobiți în trunchiuri groase de copaci).

În partea opusă a încăperii este amenajată o mică prăvălie (sfârșit de secol al XIX-lea), pentru că – nu-i așa?! – comerțul există din vremuri străvechi, îmbrăcând în decursul timpului diverse forme. Ne-a atras atenția un fel de râșniță veche, dar și un cântar asemănător celui pe care îl dețineau bunicii mei la țară în urmă cu peste 25 de ani.

Următoarea încăpere de la etaj ne poartă pașii spre locuința tradițională. Găsim bucătăria de vară, unde pe o măsuță scundă se află linguri de lemn, un găvan, dar și o sărăriță (solniță veche). Alături remarcăm o piuă, o ploscă, o copaie din lemn, dar și o râșniță alcătuită din două pietre aspre plate, cea de dedesubt fiind puțin scobită și mai mare decât cea de sus. Piatra de sus se învârtea, măcinându-se produsele puse dedesubt.

Din bucătăria de vară trecem către încăperea tradițională, unde patul este acoperit cu o cergă lucrată la război; pe jos sunt așezate preșuri colorate, iar alături se află o ladă de zestre, dar și un scaun de lemn cu spătar, ambele obiecte fiind sculptate meșteșugit.

Nu departe remarcăm o tarabă dedicată meșterilor olari. Observăm atât vasele de lut, cât și câteva măști pentru olărit. Întrucât eram curioși cu privire la utilizarea lor, am întrebat-o apoi pe muzeografă la ce foloseau, iar dumneaei ne-a răspuns că erau purtate de olarii veniți în târg pentru a-și promova cât mai convingător produsele.

Următoarea încăpere este dedicată portului tradițional. Am admirat câteva frumoase costume populare specifice zonei Râmnicului (final de secol XIX – început de secol XX). Nuanțele de roșu și albastru se împletesc armonios cu albul și negrul, iar brâurile care încing mijlocul manechinelor sunt împodobite cu motive tradiționale. Câteva lăzi de zestre, un ștergar, o cruce de bronz din secolul al XVIII-lea și niște icoane pe sticlă completează inventarul acestei expoziții etnografice.

Am coborât apoi scara și am plecat de la muzeul din oraș, încântați de faptul că am încheiat o zi frumoasă cu vizitarea unui obiectiv interesant, pe care l-am prezentat cu plăcere aici pe AFA, împins poate și de un mic patriotism local.

Și ca să vă stârnesc și mai mult curiozitatea și să vă conving de faptul că obiectivul merită vizitat, voi mai spune că acest muzeu este amenajat în fosta stăreție din cadrul Complexului Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat. În afară de clădirea stăreției, Complexul Brâncovenesc mai cuprinde Casa Domnească, corpuri de chilii, biserica având hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (parte componentă a fostei Mănăstiri Râmnicu Sărat), clopotnița și zidul de incintă. La edificarea Complexului Brâncovenesc s-a lucrat în perioada 1690-1697, din porunca spătarului Mihail Cantacuzino și a nepotului său, domnitorul Constantin Brâncoveanu.

Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată pe locul unde anterior fusese o biserică din lemn datând de prin secolul al XVI-lea. Biserica este o construcție cu o singură turlă pe naos, prevăzută cu pridvor deschis, susținut de coloane din piatră sculptate la capete. Am intrat în această biserică de mai multe ori și am putut admira pictura interioară executată în foiță de aur de cunoscutul zugrav Pârvu Mutu (am și câteva fotografii din interiorul bisericii făcute pe finalul anului trecut; le voi atașa prezentului articol).

În decursul anilor am vizitat de mai multe ori Complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat și pot spune că, odată cu finalizarea lucrărilor de reabilitare, merită să intrați în oraș pentru câteva zeci de minute și să vizitați complexul (poate și muzeul) dacă vă aflați în trecere pe DN 2/E85.

Am făcut în mai multe rânduri fotografii ale Complexului Brâncovenesc (ultima dată chiar azi), așa că voi atașa nu doar poze din muzeu, ci și câteva fotografii cu întreaga incintă brâncovenească.

La final de review, mai adaug faptul că programul muzeului din municipiul Râmnicu Sărat este de marți până vineri, între orele 09.00–16.00, sâmbătă și duminică între orele 09.00-13.30, iar luni este închis.

Vă recomand să vizitați aceste interesante obiective din Râmnicu Sărat!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI