Biserica Fortificată Cristian jud. Sibiu – un loc unde aş reveni cu plăcere

TIPĂREȘTE

După o zi plină de plimbări, ne-am trezit de dimineaţă, am băut cafeaua la soare pe balcon şi binenţeles am făcut traseul pentru astăzi.

Unde mergem? Păi mergem la Gura Râului undeva prin Mărginimea Sibiului, dar nu mergem pe A1 sau DN1, o să vezi ce frumos o să fie.

Am plecat din Mediaş spre Sibiu pe DN14, dar în Simlic am făcut dreapta spre Ocna Sibiului, despre care voi scrie un articol separat odată cu cel despre Bazna văzută cu o zi înainte, fiind două localităţi balneare ale jud. Sibiu.

Am trecut de A1, atenţi la indicatoare să intrăm pe DN1 şi să nu ne încurcăm în sensurile giratorii, ajungem în Cristian, facem stânga unde indicatorul ne spune să o luăm spre Gura Râului.

Am mai trecut prin Cristian mergând spre alte destinaţii de vacanţă, dar acum este prima dată când ne plimbăm prin sat, mergem încet, impresionaţi de cea ce vedeam, casele în stil săsesc, îngrijite, unele chiar foarte frumos recondiţionate, dar nu putem să ne luăm privirea de la cuiburile cu berze care la prima vedere ni se par foarte multe.

Pe partea dreaptă este biserica cu zidurile albe ce o înconjoară, parcare mare în faţa zidurilor, oprim pentru că văd cum se deschide o poartă de intrare, câţva tineri intrau pentru a vizita.

Parcăm şi haide repede să vedem şi noi biserica, intrăm pe aceaşi poartă pe care am văzut-o mai devreme cum se deschide, trecem pe sub clădirea care se vedea din stradă.

Erau câteva anunţuri la intrare dar nu apucăm să vedem ce scrie, suntem poftiţi inăuntru de către o Doamnă cu o faţă zimbitoare, se prezintă Maria.

Am să vă descriu acest loc aşa cum l-am văzut şi simţit eu iar Doamna Maria ne-a fost ghid şi ne-a răspuns la toate întrebările puse de noi.

Pe poarta din stradă se intră direct în curtea casei parohiale, rămân blocată, nu-mi vine să cred ce văd, nu mă opresc din a mă minuna. Curte mare cu iarbă verde în mijlocul căreia este un nuc mare la umbra căruia este o masă şi două bănci, am avut senzaţia că am fost teleportată în timp, văzând clădirile vechi bine ingrijite din jurul curţii.

Am rămas în mijlocul curţii la umbra nucului iar Doamna Maria ne dă căteva explicaţii despre localitate şi biserică:

- Ne aflăm în Cristian jud Sibiu, atestată documentar in anul 1223 sub numele „Insula Christiana” sau lunca creştină, având până in anii 90, preponderent (cam 90%) locuitori de origine germană.

- In Cristian străzile sunt numite cu cifre romane de la I la... XXX iar casele cifre arabe, la vremea respectivă având o foarte mare importanţă.

- O curiozitate despre Cristian, este localitatea cu cele mai multe berze, din 3 stâlpi 2 sunt cu cuib cu berze. Este o femeie în sat care se ocupă de berzele rămase peste iarnă în sat. 23-24 august sunt ultimele zile de plecare a berzelor în ţările calde, iar cele care nu reuşesc să plece din diferite motive, această femeie are un spaţiu special amenajat pentru a le putea ingriji pe perioada iernii.

- Clădirea de la poartă a fost casa învăţătorului acum fiind folosită în scopuri comerciale, clădire ce a avut şi un turn-turnul elevilor-acolo unde învăţătorul ducea copii pentru ai proteja de invazia cotropitorilor.

- Pe partea dreaptă este amvonul bine întreţinut şi astăzi şi căsuţa albinelor-o căsuţă din lemn- în care acum se pot caza turişti în condiţii eco, contra sumei de 10 euro/noapte toată căsuţa. Am intrat în căsuţă, sunt 12 paturi din lemn cu saltele din paie.

- Casa Parohială aflată în mijlocul curţii oferă 30 locuri de cazare contra sumei de 10 euro/noapte/persoană cu condiţii normale.

- Vis-a-vis de casa parohială este bucătăria de vară, dotată cu cuptor şi plită cu lemne, dar şi cu toate cele necesare în bucătărie. Cine se cazează aici îşi poate pregăti masa. A doua zi aşteptau un grup de studenţi nemţi care veneau aici pentru o săptămână. Doamna Maria ne-a spus că nemţi sunt cei mai mulţi turişti cărora le place să vină aici.

- Pe partea stângă este zidul ce desparte curtea casei de curtea bisericii, intrăm în curtea bisericii, la fel şi aici iarbă verde şi umbă de la copacii din curte.

- Ocolim biserica, prin partea sudică a curţii şi admirăm turnul cu ceas, funcţional şi astăzi, uşa de acces în turn fiind deschisă am crezut că putem urca, dar pentru protejarea turnului accesul îl are numai ceasornicarul.

- Intrăm în biserică pe o uşă laterală din lemn, o ce frumos. Biserica este funcţională, se ţin slujbe duminica pe rit catolic.

- Biserica are o orgă, funcţională şi astăzi, donată bisericii de Maria Tereza. Biserica are o istorie bogată, Doamna Maria spunându-ne doar câteva detalii despre biserică îmbinând informaţiile despre trecut şi prezent. În sat nu mai sunt mulţi saşi, mulţi au plecat în anii 90, dar reuşesc o dată la 3-4 luni să se adune aici la biserică.

- Turnul cu ceas are la rândul lui 4 turnuleţe, ceea ce la vremea respectivă însemna putere de judecată în comunitate.

- Turnul slăninii este turnul unde sătenii păstrau agăţate slanina şi produsele din carne aici fiind răcoare. Acum aflăm utilitatea numerotării străzilor cu cifre romane şi casele cu cifre arabe. Sătenii aduceau produsele ştanţate cu numărul străzii şi numărul casei şi întotdeauna intrau în turn după slujba de duminică şi aşa nimeni nu încurca produsele.

- Turnul slăninii este funcţional şi astăzi, ce surpriză plăcută am avut când am intrat, cârnaţi groşi sau subţiri, slănină, gemuri şi dulgeţuri, siropuri şi ţuică de prune, borcane cu carne la untură. Am degustat şi am cumpărat din toate câte puţin. Preţurile cam măricele dar nu te poţi abţine şi cumperi ce mai contează preţul. Tot acum am plătit şi intrarea dar nu ştiu să vă spun cât costă, dar din ce-am socotit noi nu a fost mai mult de 10 lei/pers.

- Am scris în cartea de onoare a bisericii, este prima data când fac asta, pentru că mi-a plăcut, am simţit nevoia să scriu câteva rânduri pentru a le mulţumi celor care se ocupă de acest lăcaş.

- I-am mulţumit Doamnei Maria pentru răbdare şi pentru tot ce face pentru această biserică.

- Eram entuziasmată şi emoţionată după ce am văzut aceste locuri, aveam o zi frumoasă, doar era sărbătoare, sâmbătă 21 mai, Sf. Constantin şi Elena.

Am plecat încărcată sufleteşte din ce-am văzut şi simţit în acest loc, unde oamenii care-l îngrijesc, chiar îl sfinţesc.

La întoarcerea din plimbarea de la Gura Râului ne-am mai oprit odată in parcarea de pe Strada IV, am traversat către un mic părculeţ de pe strada V să admirăm biserica. Stăteam pe malul Râului Cibin, râu ce trece prin Cristian şi pe lângă zidurile bisericii, tot de aici se vede şi intrarea principală în curtea bisericii.

Va recomand tuturor să vă opriţi măcar odată în Cristian şi să vedeţi biserica.

Călătorii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 2919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI