Tunelul cu 365 Sfinti - Straja

TIPĂREȘTE

Mi-a aparut saptamina trecuta un articol din ziar pe facebook, articol ce descria Tunelul cu 365 de Sfinti. Am aflat ca acesta se gaseste in statiunea Straja si cum noi aveam sa mergem in zona la sfirsit de saptamina, l-am trecut pe lista obiectivelor "Must see", imediat dupa Taul fara Fund. (vezi impresii)

Initial planificasem aceasta vizita in ziua de simbata, dar cum de la un timp mi se intimpla numai lucruri frumoase, norocul a facut ca programul sa ni se schimbe subit si abia duminica am ajuns in Straja. Am ales intre un gratar la iarba verde si vizitarea acestui tunel.

Veneam din Cimpul lui Neag, de la Pensiunea Retezat (unde am avut cazarea) si in Lupeni, in dreptul pietei am vazut indicator spre statiune. La un moment dat drumul se bifurca, in dreapta se face drumul catre telegondola iar in stinga, Drumul Crucii. Fara sa stim, am ales varianta corecta, gindind logic cum ca telegondola se afla in vale si noi trebuia sa ajungem sus pe munte. Din loc in loc am vazut niste cruci si niste monumente cu scene biblice carora nu prea le-am acordat mare atentie si n-am facut bine. Abia in virful muntelui am aflat ce reprezinta si mi-a parut rau ca nu m-am oprit in dreptul fiecarui monument. As fi devenit cumva mai bogata spiritual, insa toate se fac incetul cu incetul.

Drumul este asfaltat, pe marginea apei (parca susura o apa) erau multe masini cu turisti la iarba verde si undeva pe la jumate, ne-am oprit intr-un loc in care am putut parca pentru a face niste poze cu peisajul ce se desfasura in fata ochilor nostri si pentru a se mai raci motorul de la atita urcus.

Am ajuns in virf si am crezut ca m-am ratacit. Mai, unde am nimerit noi in harababura asta? Unde, naibii, o fi statiunea? Ca aici pare a fi un depozit de casute uritele. Utilaje ramase in drum, cabluri si alte cele necesare celor de la telecabine sau ce-or fi fost alea ca erau acoperite si nu am stiut daca e statie de telescaun sau telegondola. Parca ziceai ca s-a anuntat un dezastru si toata lumea a lasat ce a avut de facut in momentul ala si s-a retras in... Pestera Muierilor. Am tinut totusi soseaua pina cind am gasit un om ce mergea grabit si care ne-a zis ca schitul e putin mai sus.

Aveam emotii ca am venit la pomul laudat cu sacul, insa imediat ce ne-am dat jos din masina (nu inainte de a pune doua pietre sub roti, ca deh, fereasca Dumnezeu sa o fi luat-o la vale)... am constatat ca sintem in fata tunelului. Doua turiste stateau pe bordura si fumau cite o tigara inainte de a intra in Lacasul Sfint. Am intrat pe poarta mare, deschisa si am facut ochii mari. Imi placea ceea ce vedeam asa ca am inceput sa fotografiez, singuri fiind in tunel si nevazind nicaieri ca ar fi interzis fotografiatul. Dupa ce am inaintat vreo 3-4 pasi, un inger a inceput sa cinte. M-am blocat pentru citeva secunde apoi am pus camera pe inregistrare. Nu am ratat decit vreo doua versuri. Doamne, asa ceva nu m-a infiorat vreodata. Cind s-a terminat muzica, nu stiu de ce, am inceput sa pling. Recunosc ca nu sint o persoana care a mers prea des la biserica si pentru mine totul era uimitor. Probabil ca cei ce merg mai mereu in astfel locuri, au avut parte de asemenea incintari. La mine era prima data. (despre muzica si voce vorbesc).

Tunelul are pe partea dreapta niste ferestre in forma de cruce si de acolo se vede o imagine foarte frumoasa asupra orasului Lupeni si a altor localitati. Tot pe partea dreapta se afla pictate cele 10 porunci, pe tavan scene din biblie iar pe partea stinga, cele 365 de icoane cu Sfinti. Ne-am uitat si noi la Sfintii corespunzatori zilelor noastre de nastere si am aflat ca sotul mei e nascut de Sfintul Mamant. :D N-am auzit vreodata de acest Sfint. La mine e mai greu, nestiind ziua exacta in care am aparut pe lume. :(

Terminam cu Sfintii si cele 10 porunci si dam sa iesim din tunel spre curtea schitului. Nu stiu cum mi-am aruncat o privire si am vazut o traistuta intr-un cui, pe partea de usa ce statea inchisa. Era un afis mic deasupra ei si, cintindu-l, am aflat ca trebuie sa cotrobai in traista ca sa aflu sfaturi duhovnicesti. Foarte interesante si bune de urmat. Daca timpul imi permite am sa atasez poze cu toate acele biletele din traistuta.

Am intrat in curte si am inceput sa inspectez locul. Am gasit un panou pe care era scrisa istoria acelui schit. De pe panou am aflat multe informatii utile pe care va rog sa le cititi si voi din poza pe care o voi atasa. Daca as conspecta eu citeva idei as lugi articolul prea mult si nu e cazul. Atunci mi-am dat seama de rostul crucilor si monumentelor de pe drum. La intoarcere am reusit sa mai opresc in fata a vreo doua din 14.

Am intrat in interior si am fost surprinsa ca nu era nimeni, macar o persoana care sa vinda luminari. M-am lamurit imediat ca acolo se vind obiecte la fel ca la bisericile si manastirile din Beirut (zic de ele pentru ca doar pe astea le-am vizitat recent), unde lasi banii si iei ce iti place.

Curtea este extrem de ingrijita, poti sta pe o banca linga tun (gasiti informatii despre istoricul lui tot in poza) si admira privelistea din jur sau florile multicolore din curtea schitului.

La plecare am cautat ursul. Aflasem ca exista dar nu ii simteam prezenta. La un moment dat am vazut un fel de tarc ce nu e nici pe departe pe masura bietului animal. M-am apropiat de el si l-am vazut cum se urca pe un bolovan si se intinde ca si cum ar fi vrut sa faca plaja. Abia daca ne-a aruncat o privire lenesa.

Am ramas foarte neplacut surprinsa ca impresiile despre aceasta statiune sint aproape toate negative. Au dreptate cei ce au scris pe site insa eu am vazut doar partea frumoasa a micii noastre plimbari pe munte. Nu stiu sa schiez, nu imi place zapada asa ca n-am ce cauta acolo pe timp de iarna.

Eu am gasit tunelul si schitul mult mai frumos decit m-am asteptat asa ca recomand din toata inima sa vizitati.

---

VIZUALIZĂRI: 4316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI