Montepulciano, un oraş la înălţime

TIPĂREȘTE

Şi la propriu şi la figurat Montepulciano este un oraş la înălţime. Face parte din provincia Siena, regiunea Toscana. Este amplasat pe o colină conică înconjurată de Val d´Orcia şi Valdichiana. Diferenţa de nivel între periferiile joase ale oraşului şi Piaţa Mare din vârful colinei este de cca 200m şi pe multe străduţe se urcă pieptiş.

Câteva informaţii generale

Are cca 15ooo locuitori şi este cunoscut pentru produsele sale agricole brânză, pastele ˝pici˝ dar în special vinul Nobile de Montepulciano DOCG pe care am avut ocazia să-l degustăm (cca. 20-30 ml., doar nu era să ne dea un pahar), într-o catacombă în care era amenajată o cramă. Oraşul îşi are origini în perioada etruscă, . fiind înfiinţat de regele Porsena sec III-IV î. Hr., acela pe care l-am pomenit că făcea baie în termele de la Chianciano. Oraşul a fost construit în formă de S, respectiv cu o serpentină largă înconjurată de trei rânduri de ziduri care parţial au rezistat până azi. Primele documente scrise despre Montepulciano găsite în biserici sunt din sec. VII-VIII. Este meritul consiliilor comunale care dealungul timpului nu au permis modernizarea centrului istoricAavut o istorie zbuciumată marcată de războaie, incendii, până în sec XVI când, o dată cu Siena a intrat sub stăpânirea puternicei familii Medici din Florenţa.

Vizitarea oraşului

Autocarul ne-a lăsat la marginea oraşului într-un parc sub zidurile fortificate ale fortăreţei Poggiofanti.. Am intrat în oraşul vechi prin poarta Prato construită în sec. XV. Ea are o structură masivă cu contraforturi şi bastioane. Prima biserică întâlnită este Santa Agnes, dinafara zidurilor cetăţii. Edificiul a fost construit în sec. XIV şi dedicat sfintei Agnes protectoarea oraşului. Biserica a suferit multe modificări astfel încât astăzi pare un lăcaş abia din secolul trecut. Singurele elemente originale sunt portalu lîn a cărui lunetă apare chipul sfintei şi campanila. De aici am mers pe Corso format din străzile Roma, Cavour, Garibaldi şi Poliziano. Strada Roma este austeră şi înnobilată de clădirile elegante ale renaşterii. Într-o mică piaţetă se află coloana de marmoră Marzoco terminată cu un leu impozant simbol al dominaţiei florentine.

Coloana Marzoco a fost la întoarcere punctul de întâlnire şi reperul pentru turiştii care au vrut să evadeze din grup sau n-au putut urca spre piaţa mare. Deoparte şi alta a străzii sunt o serie de palate medievale Avignonese, Batignani dar fără îndoială cel mai valoros este palatul Bucelli. Are un portal robust marcat printr-un ancadrament de raze din blocuri de piatră şi ferestre aşezate în profunzimea zidului. În partea joasă a faţadei se pot admira o serie de basoreliefuri cu motive arheologice. Proprietarul palatului, un pasionat cercetător de antichităţi a cules el singur relicvele etrusce şi romane pe care le-a încastrat în ziduri. Biserica San Agostino este cea mai frumoasă din toată localitatea şi a fost reconstruită în sec. XV de Michelozzo. Din punct de vedere arhitectonic este la confluenţa dintre stilul gotic şi renascentist. A fost construită în 1285 dar refăcută în sec. XV. Are o faţadă exterioară impunătoare din piatră albă cu un portal deasupra căruia în lunetă este Fecioara Maria înconjurată de san Agostino si Ioan Botezătorul. Interiorul pare simplu. Am remarcat sculptura policromă a lui Hrist in mormânt vegheat de Fecioara Maria străpunsă în piept de şapte pumnale, un crucifix de lemn atribuit lui Donatello şi câteva plăci comemorative ale unor personalităţi ale oraşului înmormântate aici. În faţa bisericii se ridică un turn de cărămidă în care clopotul bate sub loviturile lui Policinella (a trebuit să ni se atragă atenţia ca să-l vedem) Pe via Poliziano se află teatrul Poliziano în care a funcţionat Academia Intriganţilor (universitatea de artă). Trebuie spus că Poliziano a fost cea mai remarcabilă figură din toate timpurile în Montepulciano. Umanist, poet, literat a devenit cel mai bun prieten şi consilier a lui Lorenzo Medici cât şi perceptorul copiilor acestuia. Operele sale literare au fost din cele mai cunoscute ale renaşterii.

Piaţa Mare

Se află în vârful colinei pe care este aşezat oraşul vechi, la 605 m altitudine, cu vreo 200m diferenţă de nivel faţă de locul de parcare al autocarului. Înafară de pantă, străduţele de acces erau şi în trepte dar tot efortul a meritat. Piaţa Mare a fost inima istorică, politică şi religioasă a oraşelului. Piaţa largă pavată cu piatră de râu este mărginită de catedrală, clădirea şi turnul primăriei, fântâna cu lei şi grifoni şi palatele medievale Contucci şi Tarugi, cel din urmă în întregime de travertin. Fântâna cu lei şi grifoni a fost ridicată în 1520 ca o suită de fântâni circulare de piatră la care se ajunge urcând câteva trepte. Deasupra fântânii este un acoperiş decorat cu basoreliefuri susţinut de două coloane. Peste fântână sunt sculptaţi doi lei care reprezintă emblema familiei Medici. Primăria construită începând cu anul 1440, seamănă în mai mic cu palatul signoriei din Florenţa. Edificiul a fost comandat de Cosimo Medici tocmai pentru a marca dependenţa Montepulciano de familia Medici. Faţada prezintă un echilibru între piatra albă şi cea roz (astăzi s-au mai estompat culorile). Are trei etaje la ultimul fiind o terasă de unde ai o privelişte încântătoare asupra oraşului de jos, a Val d ´Orcia şi în zilele senine până la muntele Amiata. Pe faţada spre piaţă este montat un ceas încă funcţional.

Turnul primăriei svelt cu două etaje care se înalţă deasupra clădirii este crenelat şi are două etaje. Taxa pentru urcatul cu liftul este destul de ridicată 5 eu. Cea mai interesantă parte este curtea interioară pe care am vizitat-o. Ea a fost restaurată la nivelul proiectului iniţial. Are o serie de logii suprapozate despărţite prin coloane corintice. În pereţii logiilor de la parter sunt plăci omagiale pentru Garibaldi, Victor Emanuel, etc. Zidurile curţii interioare sunt din cărămidă subţire. Catedrala Santa Maria Assunta din Montepulciano este imensă ocupând o întreagă latură a pieţii. A fost construită în sec. XV şi XVI dar pare nefinisată din cauză că e acoperită de cărămidă fără elemente decorative. A fost ridicată pe locul unei bazilici romane din care se mai păstrează campanila din dreapta catedralei. Nu am putut-o vizita fiind închisă. În această piaţă în care am zăbovit jumătate de oră la o cafea, totul părea încremenit în timp. Aveai senzaţia că eşti îm mijlocul unui décor de teatru pentru o piesă de Shakespeare. Soarele călduţ te mângâia şi parcă nu ai mai fi vrut să părăseşti locul. Printre clădiri am văzut din nou de sus Val d´Orcia în care am zărit chiesa San´ Biagio, numită şi templul San Biagio, izolată în plină câmpie. Are planul în formă de cruce greacă şi a fost desenată de Bramante după modelul bazilicii San Pietro din Roma.

Vizitarea catacombelor

În catacombele oraşului au fost amenajate crame şi prese de ulei. Cea mai renumită este Cantina Cantucci, moştenită din tată în fiu de 40 generaţii, respectiv, după pretenţiile proprietarilor de 1000 de ani. Noi am fost duşi să vizităm Cantina Ercolani deţinută tot de generaţii de familia cu acest nume. După ce am trecut prin magazinul în care se vindea vin de diferite calităţi şi preţuri, ulei extra virgin, dulceţuri şi altele, am coborât pe o scară întunecoasă şi am ajuns în catacombe. Erau foarte multe încăperi, unele cu unelte medievale, altele cu şiruri de butoaie de diverse diametre, prese de ulei, roţi de caşcaval puse la maturat. Pe pereţi erau atârnate măşti originale sau erau practicate mici nişe în care era expusă câte o sticlă de vin Nobile sau Reserva fiind scris şi anul de fabricaţie. Din loc în loc întâlneai mici fragmente de statui şi capete de animale stranii şi cum era şi destul de prost iluminat şi frig, aveam senzaţia că participam la un thriller mai ales că eram singură, soţul refuzând să coboare. Aici ni s-a prezentat procesul de fabricare al uleiului dar şi de selectare şi îmbătrânire a vinului. Kely Boy să fi fost acolo, ar fi înţeles mai multe.

Cel mai valoros sortiment este Nobile Ercolani vechi de 10-15 ani. Ni s-a vorbit de importanţa esenţei din care sunt făcute butoaiele, de condiţiile de păstrare şi bineînţeles că ni s-au oferit mostre. Turiştii din grup au fost puţin iritaţi că nu li s-a mai pus la dispoziţie sticla pe masă ci erau serviti cu conţinutul unui degetar de vin roşu, alb, roze, ce să înţelegi? Cum majoritatea cumpăraseră în ziua precedentă de la Elena la întoarcere din Bagno Vignoni, aici nu s-au mai înghesuit şi vânzarea a fost anemică...

Vizita la Montepulcino a fost foarte interesantă chiar dacă puţin obositoare din cauza pantelor de urcat. Ghida ne-a ridicat moralul şi ne-a zis că mai departe drumul va fi plat, lapte şi miere. Oare?

---

VIZUALIZĂRI: 3955 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI