A sta sau a nu sta la coada pentru cunoastere — Noaptea Muzeelor, Bucuresti (I)

TIPĂREȘTE

De ce Noaptea Muzeelor, ce, nu se pot vizita aceste muzee si in rest? Ba da, insa exista si alte impedimente cele mai multe fiind legate de programul de vizitare care pentru unele dintre muzee este inaccesibil. Pe de alta parte este un adevarat eveniment si atmosfera care te inconjoara este una deosebita. Din pacate insa pana in prezent este cel de-al doilea an in care particip la acest eveniment, din diferite motive de cele mai multe ori piedica e reprezentata de concursurile copiilor (cand nu erau in Bucuresti). Am avut si ieri concurs si nu a fost doar o competitie ci chiar 2 la care au participat si am plecat astfel de la sala la ora 20.30. Asadar dupa dusul de rigoare si inghitit mai in fuga ceva, l-am luat pe cel mic si pe partenera lui si am plecat spre noi descoperiri. Imi facusem un mic plan de acasa insa cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ planurile s-au modificat putin.

Dar inainte de a va spune ce am facut vreau sa va dau cateva informatii despre acest eveniment. Asa cum am aflat de pe sait-ul oficial noapteamuzeelor.ro/noapte ... eana-a-muzeelor, acesta este un eveniment organizat la nivel international si care anul acesta se afla la cea de-a 12 editie. Noaptea Muzeelor este o actiune initiata de Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta si patronata in prezent de Consiliul Europei, de UNESCO si de Consiliul International al Muzeelor. Acest evenimente isi are originea in 1997 in Germania, fiind preluat de Franta cu organizarea Primaverii muzeelor si consacrarea internationala a acestui eveniment din 2005.

Sait-ul oficial al evenimentului European este: nuitdesmusees.culturecomm ... ication.gouv.fr, unde ca si participare sunt inscrise 30 de tari cu 3000 de muzee, iar ca exemplu Franta este inscrisa cu 301 muzee.

In Romania de acest eveniment se ocupa Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania

S-a facut o promovare a acestui eveniment prin tiparirea de programe ale participantilor la acest eveniment organizat la noi in tara nu numai in Bucuresti, ci si in alte orase, Alba Iulia, Iasi, Timisoara, Cluj, Baia Mare, Brasov.

In Bucuresti cel putin au existat aplicatii pentru telefonul mobil beneficiind astfel de tururi ghidate, a fost chiar si un concurs pentru descoperirea unor indicii in 21 locuri.

Au fost organizate tot felul de evenimente, totul pentru a face din aceasta zi-noapte, ceva memorabil. Si ca totul sa fie asa cum s-a dorit, vremea a fost superba. Revenind la cele zise, din pacate doar la ora 22.00 am reusit sa pornim la drum, primul drum:

De ce acesta o sa va intrebati? Doar pentru ca fac pana acolo 10 minute pe jos? Nu, insa este un muzeu care in timpul saptamanii are un program imposibil de atins iar sambata si duminica este deschis doar pentru grupuri organizate.

Adresa: Bd. Ferdinand I, nr 33, link muzeulpompierilor.ro

De aici aflat ca acest turn a fost construit ca punct de supraveghere si alarmare a pompierilor in 1890 si a avut acest rol pana in 1935 cand si-a pierdut rolul din cauza noilor cladiri ridicate si care-l intreceau in inaltime. A fost transformat in muzeu in 1963.

Mi se parea un muzeu care trebuie neaparat vazut, treceam zilnic pe langa el si nu aveam cum sa-l vizitez. Un filmulet de prezentare ar fi acesta: youtube

Aici am cam stat la coada destul de mult, insa atmosfera era una placuta, nu se vaita nimeni, nu era galagie sau oameni tensionati, si ca totul sa fie si mai frumos atmosfera era intretinuta de o mica orchestra care canta niste melodii foarte placute. In jurul acestui loc erau expuse cateva masini de interventie mai noi care erau atent studiate mai ales de cei mici care erau dornici si de poze. Mai era si un domn care explica manevre de resuscitare si dupa cum se vedeau stranse ceva persoane in jurul lui se pare ca explicatiile erau interesante si mai mult ca sigur utile. Intr-un final glorios am pasit inauntru si am inceput sa urcam scarile ca intr-o spirala spre cer. Si am urcat, si am urcat, de credeam ca nu se mai termina, desi de afara nu pare. De ce sa nu facem pauza intermediara? Pentru ca de sus incepe istoria, binenteles dupa un moment de respiro, asigurat de cateva banci. Aici ai un muzeu pe verticala, am ramas impresionata de tot ceea ce am vazut aici, incepand cu primele pompe manuale de stins incendii pana la autospeciale de interventie moderne. Chiar si “echipamentele/ utilajele” vechi de stingere a incendiilor sunt atat de bine conservate incat daca ai vrea ai putea sa le folosesti si acum.

Am vazut uniforme, utilaje si acesorii de stingere a incendiilor, distinctii primite, steaguri reprezentand diferite regimente de pompieri, documente vechi cu diferite descrieri de eveniente.

Aici am citit si despre Focul cel Mare, cel mai mare incendiu din Bucuresti, declansat de Paste, la data de 23 martie 1847 de un copil si in care asa cum vedem intr-una dintre vitrine au fost mistuite 1850 cladiri, 1142 pravalii, 12 biserici si 10 hanuri. La parter exista si o mica expozitie de tablouri care aducea locului un aer aparte. Cand am iesit afara in continuare coada era la fel de mare.

Am plecat de acolo cu un sentiment placut, ca mi-am indeplinit o dorinta mai veche, insa ceasul era deja 23.30, unde mergem? Si am ales sa ne incercam norocul la

Adresa: Str. C. A. Rosetti nr 8, sector 2

Pe langa acest muzeu pasii (de fapt masina) ma poarta frecvent in drumul spre casa si imi doream sa-l vizitez. De ce oare nu reusim sa vedem ceea ce avem langa noi si cautam alte frumuseti? De cele mai multe ori dam vina pe timp, uneori si programul muzeelor este unul dificil, insa poate ca multe dintre inconveniente s-ar putea elimina. Aici a fost nevoie sa ma rog sa apuc sa-l vad. Se intra in ritm de circa 10 persoane la 10 minute si aveam cam 100 persoane in fata mea, iar ora de inchidere 1.30. Cozile au reprezentat pentru copiii mei (cel mic si partenera de dans) principalul impediment si pe care il iau in considerare avand in vedere ca erau dupa o zi agitata deja asa ca pana sa intram s-au mai odihnit pe o banca. Am avut noroc insa si am reusit sa intram si in acest muzeu. Nu pot spune ca nu m-a impresiont, din contra, insa nu m-am simtit chiar in largul meu gandindu-ma ca in functie de cat de repere ies eu de acolo intra alte persoane. Totusi cateva date va voi da. Muzeul construit ca resedinta personala dupa planurile si proiectele lui Theodor Aman se evidentiaza prin aspectul lui atat exterior prin decoratii realizate in colaborare cu sculptorul Karl Stork cat si in interior prin picturi murale, vitralii, tamplarie pictata, tavane, putand spune ca avem astfel un muzeu intr-un muzeu. A fost resedinta lui Theodor Aman din 1869 de la construirea ei si pana in 1891 cand a decedat. Cladirea (stil neogotic) care este monument istoric, a devenit in 1908 odata cu donatia facuta de Ana Aman sotia pictorului, primul muzeu de arta din Bucuresti. Acest muzeu pastreaza in inima lui sufletul artistului deoarece aici se gasesc cele mai multe dintre lucrarile artistului.

Lucrarile lui Aman inseamna pictura – 165 picturi pe panza sau panouri din lemn, grafica – gravura in acvaforte cateva zeci de lucrari, sculptura – 3 lucrari infatisand persoane in rest creatia lui in acest domeniu a fost reprezentata de mobilier.

De asemenea sculpturile de pe fatada muzeului care ii reprezinta pe Michelangelo si Leonardo da Vinci sunt opera lui Aman.

Din pacate insa aici de prea multe explicatii nu putea fi vorba, am intalnit o doamna draguta (care insa nu avea nicio legatura cu acest muzeu) care ne-a spus ca de obicei exista fise explicative privind lucrarile expuse, insa cu ocazia Noptii Muzeelor acestea erau stranse. Le avea in mana si puteam sa ma ghidez dupa ele dar era ciudat rau de tot, eram cu fisele in mana la 4 metri de exponate. Nici poze nu am primit permisiunea de a face (desi afisul era destul de limpede, nu poti face poze folosind blitz-ul) insa cred ca le-a fost mai confortabil asa, astfel incat am cateva poze in afara si cateva inauntru pana sa mi se interzica pozarea.

Muzeul era pazit in fiecare camera de cate 1-2 persoane pe care le simteai cu ochii pe tine precum Big Brother.

Si acesta va fi un muzeu pe care voi incerca sa-l vizitez pe indelete, programul de vizita fiind intre orele 10.00-18.00 pretul unui bilet fiind de 5 lei bilet intreg si 2 lei bilet cu reducere pentru elevi, studenti, pensionari.

In timp ce asteptam sa intram la muzeu nu am putut sa nu remarc o cladire situata peste drum de noi, o cladire minunata despre care nu stiam insa ce reprezinta. Iesind de la Muzeul Theodor Aman am traversat strada si am descoperit ca este o casa de licitatii care si aceasta avea portile deschise.

Adresa: Str. C. A. Rosetti nr 5.

Cum aici nu era nicio coada am decis sa intram si nu am regretat deloc, am avut genul de reactie gen Wow! , o cladire cu etaj superinteresanta, plina de exponate cu explicatii precum si valoarea estimata. Aici am vazut si explicatii care spuneau ca si daca o lucrare este evaluata la o anume valoare, licitatia incepe de la o suma mai mica pentru a putea demara licitatia. Stiti cum este daca ceri mult de la inceput poate nu-ti ofera nimeni, insa daca pornesti de la o suma mai mica, ulterior sunt starnite ambitii si suma la care se ajunge poate depasi suma presupusa initial. Ca sa fiu cinstita am incercat sa vad cam toate exponatele, daca se nimerea sa am si eu o astfel de piesa? Uite asa aflam ca am in casa o valoare si nu stiu. Cum insa nu am identificat nicio piesa in comun am ajuns la concluzia ca singura si cea mai de pret valoare pe care o am acasa este familia mea, am fost mai mult decat multumita cu acest rezultat si am continuat descoperirile.

Am apelat la prietenul “goagal” si am descoperit ca sunt in Palatul Cesianu Racovita despre care am sa va ofer cateva amanunte.

Acest imobil a fost construit in perioada 1892-1902 dupa planurile arhitectului Jules Berthet in stil renascentist, pentru Nicolae Cesianu, un deputat cu originea in Oltenia si se pare un descendent al lui Iancu Jianu.

Camerele pe care le-am vizitat pentru a vedea exponatele sunt situate la etaj (se pare ca parterul era destinat activitatilor de business) si cuprind dormitoare, un birou, 2 saloane mari: Salonul Rosu si Salonul Spaniol. Peretii salonului central care este deosebit are picturi in ulei si tot felul de alte elemente decorative.

Cladirea a cunoscut gloria pana la venirea comunistilor dupa care ea a fost transformata in Alimentara :) ajungand insa din nou in centru atentiei devenind din 2011 sediul Casei de Licitatii Artmark si al societatii culturale ArtSociety.

Sotul meu s-a mai conversat cu personalul casei de licitatii cat eu am facut poze si am aflat ca exista si intentia de a se amenaja in podul palatului o sala de teatru cu 150 de locuri si tot de la ei am aflat ca Pinacoteca Bucuresti gazduita de Palatul Cesianu-Racovita adaposteste 5500 lucrari unele dintre acestea fiind socotite capodopere inestimabile. Aici am avut astfel placerea sa vad lucrari de Bancila, Grigorescu, Theodor Pallady si o sa le vedeti si voi in poze.

Totodata aici au loc diverse evenimente, lansari de carte, miniconcerte, diverse expozitii.

Familia Cesianu insa mai avea si alte imobile printre care mentionez Cladirile Academiei Romane si Cazinoul Victoria.

Cu bucuria de a fi vazut un loc minunat care a reprezentat o mare surpriza pentru mine, am parasit si acest loc, cu copiii deja ametiti de oboseala si chiar daca mai aveam sa-i mai chinuiesc putin nu puteam renunta, tot mai voiam sa mai vedem ceva. Insa asta o sa va spun in episodul urmator, pana una alta va las sa va bucurati de pozele facute pentru aceste locuri vazute.

---

VIZUALIZĂRI: 1542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI