Paște Grecia 2016, Corfu (II) — „Christos Anesti... Alithos Anesti”

TIPĂREȘTE

Intenționam să continui relatarea impresiilor privind sejurul petrecut în Corfu cu descrierea altor puncte de interes turistic pe care le-am vizitat în timpul sejurului dar mi-am dat seama că în acest fel m-aș îndepărta de ceea ce prsupun că așteptă cititorii review-ului, văzând titlul pe care l-am dat articolului meu. Așa că în acest articol voi vorbi despre cum se sărbătorește Paștele în Corfu despre ce am văzut și despre cum am petrecut noi această sărbătoare sfântă acolo iar după aceea voi continua relatările despre insula Corfu.

De la bun început trebuie spus că pentru greci, cea mai mare și mai importantă sărbătoare religioasă, este cea a Paștelui, iar din întreaga Grecie Paștele se sărbătorește cel mai frumos în insula Corfu. Asta nu este numai impresia mea ci a multora cu care am discutat, precum și din ceea ce am citit legat de sărbătoarea Paștelui acolo.

Anul acesta, în Corfu mi-am amintit puțin din ceea ce simțeam în copilărie când venea Paștele. Îmi amintesc din vremurile acelea că la ora 12.00 noaptea, preotul ieșea din biserică și împărțea lumina iar noi copiii ne înghesuiam în față pentru a fi primii care o luam, pentru a o da noi mai departe celor din spatele nostru. Apoi înconjuram cu lumânările aprinse biserica de trei ori, după care ne opream la ușa bisericii iar preotul bătea cu toiagul în ușa închisă spunând: ”Deschideți porțile că a venit Împăratul Luminii. Nu mai știu ce se răspundea dinăutru și dialogul ce se purta, dar cererea se repeta de trei ori, după care se reintra în biserică. Asta era pentru că atunci copii fiind, dar și mai târziu, partea spectaculoasă a slujbei de înviere. După aceasta plecam ca și acum cu lumânările aprinse spre casele noastre. În prezent nu se mai înconjură biserica, asta desigur, pentru că numărul mare de participanți nu mai permite acest lucru. Probabil că în localitățile mai mici, sau la bisericile unde în noaptea învierii nu este o aglomerație foarte mare, se mai păstrează acest obicei.

Fiind și ei ortodocși în general tradițiile sunt la fel ca ale noastre dar în Grecia sărbătorirea Paștelui, are un specific aparte iar in Corfu unul deosebit. Cred că nu greșesc dacă spun că grecii păstreză tradițiile ortodoxe și le respectă mai mult decât noi. Sper de asemenea că nu greșesc, dacă pentru a fi cât mai aproape de adevăr și pentru a face cunoscute cât mai exact, tradițiile grecești legate de sărbătoarea Paștilor, in mod deosebit cum sunt ele practicate în Corfu, voi cita un fragment dintr-un articol publicat în 22 aprilie 2008, de Daniela Cârlea Șontică, în ziarul ”Lumina”. Este vorba despre un interviu luat unei persoane absolut autorizată să vorbească despre despre practicile religioase cu ocazia sărbătorilor de Paști, în Corfu. Această persoană, este de origine greacă, fiind stabilită în România din anul 1992, când s-a căsătorit cu un preot român care slujește la o biserică cunoscută din București.

Citez din articolul menționat:

”... Despre Insula Corfu, unde s-a născut şi a trăit înainte de 1992, când a venit în România, cea în cauză, ne-a povestit amănunţit cum se petrece fiecare zi a Săptămânii Patimilor... În primul rând, în Marţea Mare, se face curăţenie generală, se vopsesc în alb pervazurile caselor şi aleile.

În noaptea Învierii, în nici o biserică din Corfu nu se slujeşte, în afară de bisericile mănăstireşti. În rest, toată lumea se duce la Biserica «Cuvioasa Parascheva», unde se oficiază slujba; acolo vin toţi credincioşii şi preoţii de pe insulă, slujba Învierii având un caracter obştesc. Biserica se află între cele două cetăţi ale oraşului, cetatea nouă şi cetatea veche, una dă spre port, cealaltă spre oraş, iar pe un loc înalt este scris «Hristos a înviat! » şi sunt cruci înălţate acolo. Când preotul spune «Hristos a înviat! », clopotele tuturor bisericilor de pe insulă sună deodată. Foarte multe focuri de artificii, mai nou, apar pe cer, spre mare. ”

În ultima parte a acestui fragment de interviu, am constatat o contradicție între ce spune autoarea și ce ne-a spus ghida despre noaptea de inviere, în sensul că slujba de înviere ar fi la Biserica Sfântul Spiridon, unde lumina ar ajunge direct de la Ierusalim, de unde este adusă cu avionul.

De asemenea în articol nu se spune că ouăle se inroșesc joia și că obiceiul este ca primul ou care se scoate de la vopsit, este așezat la o icoană, unde se păstrează un an de zile, pentru a aduce belșug în casă.

În insulele Ionice, între care se află și Corfu, există și tradiția ca la începutul postului să se confecționeze o păpușă, numită Kira-Saracosti care are șapte picioare, atâtea câte sătămâni are postul Paștilor. Păpușa nu are gură pentru a nu-i vorbi pe ceilalți și pentru a nu mânca datorită postului. Nu are nici nas pentru ca să nu miroasă mâncărurile dar are urechi pentru a auzi și are și mâini pe care le ține impreunate pentru a se ruga. În fiecare vineri când se merge la biserică, se rupe câte un picior al păpușii iar ultimul se rupe în vinerea mare.

Foarte impresionantă este procesiunea Epitafului Bisericii Sântul Spiridon, care începe dimineața la ora 9.00, și ia sfârșit la orele 11,00, când Epitaful este readus în biserică, unde începe slujba, numită acolo ”prima inviere”. Este impresionantă această procesiune pentru că la ea participă efectiv foarte multă lume, de la tineri la oameni în vârstă, de la elevi la studenți și de la diferite instituții locale. Ea este organizată până la ultimul amănunt de persoane desemnate cu responsabilități în acest sens. Procesiunea este devansată de parada tuturor fanfarelor din oraș, din care am fost surpinși să vedem că fac parte ca instrumentiși foarte mulți copii și tineri, atât băieți cât și fete.

Punctul culminant al procesiunii este momentul în care aceasta se deplasează pe Esplanadă, sau ”Espianadia” cum îi spun grecii. Aici, pe o parte a străzii se află terasele mulțimii de taverne din zonă, unde la ora 9.00 dimineața în Sâmbăta Mare, nu mai găsești un loc să te așezi, iar pe partea cealaltă a străzii se află clădirile cu ferestrele împodobite cu drapele roșii cu ciucuri și cu balcoanele pline cu locuitorii acestora, pregătiți cu oale din lut vopsite în roșu, pe care urmeză să le arunce de acolo pline cu apă sau chiar cu vin, pentru a le sparge de pavajul esplanadei.

Partea cea mai spectaculoasă a acestui eveniment, este aruncatul oalelor de la balcoanele clădirilor. Acestea cad ca o ploaie și se sparg de pavajul străzii. Aruncarea oalelor din balcoane sau de la ferestrele clădirilor are loc pe toate străzile din oraș nu numai pe esplanadă, și incepe in acelaș timp peste tot, în momentul în care se aud clopotele Bisericii Sfântul Spiridon la începerea slujbei primei învieri.

După ce aruncatul oalelor încetează, mulțimea de spectatori, localnici și turiști, se grăbește să strângă cioburi ude despre care conform tradiției se spune că poartă noroc. Toată suprafața străzii este plină de cioburi Așa cum spuneam lucrurile se prezintă la fel pe toate străzile orașului dar cele mai multe cioburi se strâng pe esplanadă. Doresc aici să fac și observația că în timp ce lumea începe să părăsească zona, aparținătorii magazinelor și ai tavernelor de la stradă încep imediat să facă curățenie, și să înlăture toate cioburile astfel că în timp foarte scurt nu mai rămâne nici o urmă din acestea.

Noi am ajuns la esplanadă cam pe la ora 09.00 și cum ne-am așteptat, nu am găsit nici un loc la terasele din parc. Ne-am uitat în stânga în dreapta să vedem ce face lume a și am văzut că unii se așezaseră pe bordura trotuarului. Cam incomod dar ne-am asigurat o poziție din care să vedem bine tot ce avea să se întâmple precum și să facem fotografii. Din poziția șezând pe trotuar, am comandat câte o cafea unui ospătar cere servea la terasa din spatele nostru. Acesta ne-a servit fără nici un fel de obiecții deși nu stăteam la masă. Ne-am ridicat cănd s-a apropiat procesinea și am auzit fanfara.

Participanții la procesiune, sunt organizați pe grupuri precum la paradele militare. Atât fanfarele cât și civilii merg în formații de câte zece persoane pe un rând și tot cam atâția în adâcime, adică formațiuni de câte o sută de oameni, ocupând toată lățimea străzii. Toate formțiunile defilează într-un pas specific incet, în ritmul unor marșuri funebre interpretate de fanfare. Pe fețele celor din coloanele de participanți la procesiune se observă cu multă ușurință preocuparea față de caracterul foarte sobru al evenimentului.

După evenimentele care au loc dimineața, toată lumea pleacă spre casă și se pregătește pentru participarea la a doua înviere, care are loc seara începând cu ora 23.00. Pentru aceasta lumea se prezintă din nou pe esplanada orașului unde este amenajat un chioșc matalic permanent, la fel cum sunt cele din parcurile noaste unde cântă fanfara. Aici este instalată o stație de sonorizare puternică ale cărei boxe sunt auzite pe întreaga esplanadă, până departe la clădirea palatului regal. Stația este conectată la biserica unde are loc începutul slujbei invierii. Atunci preoții și reprezentanții autorităților locale, ies din biserică și după ce iau lumina adusă de la Ierusalim, se îndreaptă împărțind lumină mulțimii din jur, spre chioșcul de care vobeam, unde după ce se urcă anunță învierea domnului cu cuvintele ”Christos Anesti” adică Cristos a înviat spus în limba greacă și se răspunde cu ”Alithos Anesti”, respectiv, Adevărat a înviat. Acesta este momentul în care încep focurile de artificii care brăzdează cerul orașului Corfu și în care mulțimea începe să își manifeste bucuria față de această veste, îmbrățișând-se unii cu alții cunoscuți sau nu între ei.

De altfel, bucuria începe să se manifeste ceva mai devreme, înainte de venirea preoților, când muzica fanfarelor care mărșăluiesc inaintea lor este una veselă foarte ritmată.

După încetarea focurilor de artificii, lumea începe săplece spre casă, sau se indreaptă spre una dintre multele taverne din împrejurimi, pentu a ciocni un ou roșu și a mânca o porție de ”magheritsa”, un fel de ciorbă preparată din măruntaie de miel sau una de kokoretsi o specialitate preparată tot din măruntaie de miel. Acestea se așează pe un pat de mațe de miel bine curățate care apoi se rulează și dupa ce se unge cu tot lelul de mirodenii, se prăjește la rotisor, la jar de lemne și paie.

Ne-am oprit și și noi și am mâncat o „mageritsa” dar ca să fiu sincer nu mi s-a părut extraordinară. În schimb kokoretsi se pare că este un deliciu. Pe ăsta însă nu l-am gustat, dar fiind preparat din aceeași materie primă din care gospodinele noastre prepară drobul de miel, nu cred că gustul lui poate fi departe de acesta.

Deși în noaptea de Paști grecii se culcă târziu, a doua zi dimineață ei se trezesc devreme, pentru a pregăti mielul la rotisor. Asta pentru că în Grecia mielul se pregătește dimineața în duminica Paștilor iar sarcină aceasta revine bărbaților. Obiceiul este ca rotisoarele să fie puse în fața caselor sau chiar în drum, pentru ca trecătorii să vadă că la casa respectivă se trăiește în bunăstare, asta însă bine înțeles, nu și în centrul orașului Corfu unde nu există condiții pentru așa ceva. După ce mielul este gata prăjit trecătorii sunt invitați să guste din el.

Duminică seara se organizează cina de Paști la care participă întreaga familie împreună cu rudele și prietenii. Unii obișnuiesc să se strângă în grupuri și să sărbătorească seara de Paști la o taverrnă, unde se mănâncă, se bea, se cântă și se dansează. După ce încep să fie cuprinși de euforie ca urmare a băuturii, bărbații încep să danseze ”beizekiko” (se pronunță cu accentul pe a treia silabă). Este un dans special dansat de un singur bărbat, care face tot felul de mișcări specifice dansurilor grecești, dar este un fel de probă de libere. Mișcările exprima starea sufletească a dansatorului care este urmărit de ceilalți bărbați așezați în cerc în jurul lui bătând din palme în ritmul muzicii. După ce dansatorul își face numărul, un alt bărbat intră în mijloc și la rândul său își exprimă sentimentele sale. Noi am văzut acest dans la seara festivă care ne-a fost organizată la un restaurant din afara orașului Corfu pe drumul spre Achillion, palatul împărătesei Sisi a Austriei, dar și la Taverna Aries...

Voi încheia spunând că ideia noastră de a vizita Corfu și de a pertrece Paștile acolo, a fost de o inspirație deosebită și o experiență ce nu o vom uita niciodată.

---

VIZUALIZĂRI: 3392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI