Cazinoul Sinaia - un secol de istorie

TIPĂREȘTE

Dupa cum stiti multi dintre voi, din Parcul Dimitrie Ghica se intra in Cazinou. Eram curioasa sa-l vizitez avand in vedere tot acel reportaj difuzat pe TVR si care a prezentat atat de frumos totul incat imi doream sa-l vizitez. Astfel incat intr-o intunecata zi de sfarsit de martie, cu urme vagi de soare strecurandu-se printre fulgii care se incapatanau sa puna stapanire pe teritoriu si dupa o serie de poze facute afara am patruns in cladire. Ne-a intampinat o cafenea care ne imbia sa servim cafelute cu nume imperiale insa acest aspect a trecut pe langa noi, noi eram aici in vizita de lucru. Am aflat ca mai trebuie sa asteptam aproximativ jumatate de ora insa pana la pornirea in explorare putem vizita salile expozitionale unde erau expuse lucrari executate de 2 tineri artisti moldoveni. Foarte interesant la aceste expozitii organizate aici este ca expozantilor nu li se percepe taxa in schimb insa sunt rugati sa ofere 1-2 lucrari (am inteles ca din cele ramase nevandute). Aceste lucrari impodobesc peretii cazinoului alcatuind astfel si un adevarat muzeu de arta. Pe niste masute erau puse liste in format excel cu lucrarile si preturile lor.

Pe o alta masa erau expuse pliante care te invitau sa descoperi Sinaia (am luat si noi) si asa am mai aflat lucruri interesante.

La ora destinata impreuna cu ghida noastra am pornit cu inca 2 tineri (un cuplu vorbitor de limba engleza) in explorare. Tinand cont de diversitatea culturala a grupului de turisti care invadasera Cazinoul ghida ne explica intai noua (mie si sotului in romana binenteles, despre ce este vorba) dupa care cat timp noi faceam poze le explica in engleza acelasi lucru celor 2 tineri. Puteam recurge doar la engleza insa sotul meu a lipsit la ceva lectii de engleza fugind la franceza asa ca am ales si varianta in romana (a fost util insa deoarece la un moment dat varianta in engleza a avut o mica greseala si am facut astfel corectia pentru cei 2 tineri care ramasesera mirati ca inchirierea Salii Baccara e doar 150 Euro in loc de 1500).

Aici pot spune ca am intalnit o alta persoana care sa-si faca meseria cu placere. Ghida noastra era ca un proprietar care-si promova marfa cat mai frumos pentru a o vinde. Cu calm si rabdare ne explica orice si raspundea la orice intrebare.

Despre Cazinou am aflat ca a fost construit la initiativa lui Carol I pe baza proiectului arhitectului Petre Antonescu care a si supravegheat lucrarile care au inceput in 1912. Avand in vedere ca primul actionar al cazinoului a fost baronul de Marcay care detinea o cota parte si din cazinoul din Monte Carlo (si Nisa), de aici si asemanari intre cele 2 cazinouri (desi se pare ca sunt destul de putine elemente in comun). De fapt lista actionarilor cuprindea Eforia Spitalelor Civile, Primaria Sinaia, baronii francezi (frati) - Edmond, Edgar si Iv de Marcay dar si latifundiari romani, Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) si Nicolae Lahovary.

Lucrarile au fost finalizate un an mai tarziu iar spectacolul de inaugurare (in 1913) s-a desfasurat in prezenta familiei regale intr-un stil grandios cu un spectacol pus in scena de dramaturgul Alexandru Davilla (la acea vreme si director al Teatrului din Bucuresti), urmat de un concert sustinut de George Enescu ca in final participantii sa asiste la un fascinant spectacol de focuri de artificii. La inaugurare au mai participat Titu Maiorescu (pe atunci fiind prim ministru al tarii) precum si alte personalitati locale.

Scurt timp dupa inaugurare a devenit atractia irezistibila a statiunii atragand sute de jucatori zilnic si constituind astfel o sursa de venituri mai ales pentru actionarii sai. Se pare ca regale Carol I ar fi fost oarecum nemultumit de sumele mari jucate acolo (mai ales de sinuciderile care au urmat pierderilor averilor de catre unii dintre jucatori) insa actionarii au stiut cum “sa-si joace cartile” astfel incat au inceput si actiuni umanitare: donatii pentru vaduve si orfani de razboi.

Atrasi de Cazinou ca de un El Dorado aici se aduna protipendada (si nu numai) pentru a-si incerca norocul. Daca in timpul zilei se jucau jocuri mai simple, rummy, sah, table, la ora 16.00 cazinoul se inchidea si se deschidea din nou pentru adevaratii jucatori, cei de la ora 17.00.

Era un tren pe ruta Bucuresti - Sinaia, care ajungea la Sinaia la ora 16.30 tocmai la timp pentru ca jucatorii sa ajunga la Cazinou la deschidere. Pana si Orient Expresul oprea in Gara Sinaia cateva ore tocmai ca jucatorii sa aiba ceva timp de joc.

Ar trebui sa va ganditi cum acest loc atragea ca un magnet aproximativ 800 jucatori zilnic. Si daca tot vorbeam în acest articol despre Hotelul Palace, ghida noastra ne-a spus ca aici isi luau de multe ori camere jucatorii “de vaza” astfel incat sa se poata intoarce la hotel in siguranta cu banii (seara la inchidere) sau fara sa fie vazuti de ziaristi, deoarece exista un pasaj care facea legatura intre hotel si cazinou. De asemenea pe vreme rea doamnele putea trece pe aici fara sa-si strice toaletele. Acum acest pasaj este inchis acum deoarece proprietarii hotelului si cei ai cazinoului sunt diferiti.

Cat despre povesti, acestea exista o multime, se spune ca inainte de a intra in cazinou aruncau bani in fantana arteziana aflata in fata cazinoului, si desi poate nici ei nu credeau asta (dovada faptul ca se pierdeau averi, femeile isi puneau in joc chiar si bijuteriile, blanurile si tot pierdeau cuprinsi toti parca de o magie) tot aruncau bani in fantana.

De altfel in perioada interbelica cazinoul a mai fost numit si “Casa Diavolului”

Tot povestile spun ca in apropierea cazinoului intr-un mic bazar se afla un turc (Hagi Benli) care vindea tot felul de podoabe traditionale si dulciuri fel de fel, precum si tigari sau cafea. La o cafea ochea cate o doamna careia-i soptea discret ca poate sa-i ghiceasca in zatul de la cafea numerele norocoase pentru asta primind la fel de discret ceva banuti. Insa norocul sau cum ar spune unii soarta avea planul sau pentru fiecare in parte.

Cat despre soarta cazinoului de-a lungul vremii putem spune ca in timpul Primului Razboi Mondial nu a existat activitate acolo, insa in perioada interbelica Cazinoul a cunoscut o perioada infloritoare, iar dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, prin decizia Comisiei Ministeriale pentru Redresare Economica si Stabilizare Monetara a trecut din proprietatea Eforiei Spitalelor Civile in proprietatea statului, fiind folosit fie de Societatea de Cruce Rosie in scopuri umanitare iar mai apoi devenind Casa de Cultura a Sindicatelor din Sinaia, iar din anul 1978 fiind destinat activitatilor de protocol. Dupa 1990 a apartinut pe rand Ministerului Culturii, Ministerului Turismului, Administratiei Protocolului de Stat.

Astazi el se afla in subordinea Consiliului Local al orasului Sinaia devenind Centru International de Conferinte aici fiind gazduite evenimente oficiale sau private.

Revenind la vizita noastra putem mentiona salile cazinoului:

Foaierul – cu o suprafata destul de generoasa (aproximativ 200 mp) si de unde se ajunge in celelalte Sali ale cazinoului. Aceasta sala este folosita ca si ca si sala in care sunt intampinati oaspetii participanti la diferite evenimente, pauze de cafea pentru conferintele ce au loc in diverse sali, etc

Aici la etaj se vad niste arcade care in vremurile cand functiona cazinoul acestea nu erau inchise si erau angajati special oameni care puteau supraveghea desfasurarea jocului. Acestia erau insa atent selectati incat sa nu fie recunoscuti de jucatori si nici chiar de crupieri si nu se cunosteau nici intre ei, astfel incat pareau si ei doar jucatori. Cat despre crupieri acestia erau atent urmariti pentru a nu primi bani de la jucatori insa aveau confectionate la hainele lor buzunare ascunse (la ceafa unde aparent ca un gest obisnuit de a-si duce mana la ceafa ascundeau banii pe care ii primeau).

Sala de Teatru – si aceasta are o suprafata generoasa (aproximativ 225 mp) si o capacitate de 400 de locuri. In vremea regalitatii sala era de capacitate mai mica cu 100 locuri, in partea din fata existand 2 loje regale, care insa in vremea comunistilor au fost desfiintate, fiind create insa aceste 100 de locuri suplimentare. Aici tavanul este de fapt din sticla (ca sa spunem vitralii suna deja cam mult), dar care acum nu mai permite patrunderea luminii fiind acoperit. Aceasta se datoreaza in special modificarii destinatiei acestei sali. Daca initial era un loc pentru spectacole unde doamnele veneau pentru a-si etala toaletele, ulterior pentru buna desfasurare a diferitelor evenimente in sala era nevoie de intuneric.

Avem ca sali organizare evenimente: Sala “Oglinzilor”si Sala “Baccara”– doua sali de 650 mp respectiv 335 mp care sunt folosite pentru organizarea diferitelor evenimente (alese mult pentru nunti) pentru care pentru sala mica chiria este de 1500 Euro iar pentru sala mare 2500 Euro.

In Sala “Oglinzilor” existau la inceput 13 mese de ruleta si care ulterior datorita numarului mare de jucatori au ajuns la 20 mese. Sala Oglinzilor avea pe una dintre lateralele ei delimitat de niste coloane, Cafeneaua Casinoului. Aici doamnele si domnisoarele care insoteau domnii veniti sa joace aveau timp sa savureze o cafea, sa-si etaleze tinutele si bijuteriile, sa se puna la current cu ultimele barfe si de ce nu cele mai curajoase sa si joace incercandu-si astfel norocul.

Ideea de oglinzi este pentru a crea iluzia de spatiu marit si mai ales unde ai oglinzi asezate fata in fata efectul dat de imaginile care se oglindesc una in cealalata este de spatiu infinit.

Candelabrele si aplicele pe care le-am remarcat am aflat in final ca de fapt nu sunt cele originale insa ca acestea sunt mai frumoase si sunt tot din cristal de Medias. Ce e insa si mai interesant este ca ele au incorporat si sistem audio functionand ca si boxe. Si tot aici nu putem sa nu remarcam si sistemul de incalzire situate in spatele unor gratare (ca niste site) pozitionate la colturile camerelor in pereti.

In Sala “Bacara” erau amplasate mesele destinate jocurilor de carti. Aici se jucau Black Jack, Poker si Baccara.

Iar in sala mica, “la sale privee” unde existau numai 2 mese de joc aveau acces doar cei mai instariti jucatori deoarece aici miza era de cinci ori mai mare decat in celelalte sali. Aici pe langa jocurile de noroc, tot la noroc se juca si soarta tarii.

Aceasta sala care a fost Cabinetul baronului de Marcay si dupa 1970 a devenit incaperea preferata a Elenei Ceausescu, aceasta camera fiind decorata cu mobilier comandat special, cu un minunat candelabru din cristal de Medias si cu covor lucrat la Cisnadie.

De aici se poate iesi intr-un minunat parc decorat cu statui si unde si aici se pot organiza fie evenimente mondene fie cununii in aer liber (sau alte petreceri private).

O alta sala interesanta este Sala „Printul Dimitrie Ghica” sau „Sala cu Struguri” cum mai este numita, cu o suprafata de 80 mp. De ce este numita asa? O sa vedeti in poze cum exista in partea superioara a peretilor o bordura minunata cu struguri. De fapt se pare ca si tavanul era pictat (o fresca avandu-l ca personaj central pe Bachus) insa a fost considerat ca fiind decadent si varuit in alb. In schimb acea margine cu struguri au lasat-o.

Alte sali care sunt interesante si care au diferite destinatii (nu au insa grandoarea salilor prezentate anterior dar si acestea continua povestea) sunt:

Sala de Expozitii „Nicolae Grigorescu” – are 160 mp unde exista o colectie impresionanta de tablouri şi desene.

Business Lounge – deja patrundem in latura modernă a cladirii, acest spatiu fiind potrivit pentru pauzele de cafea. Aici se pot servi diverse tipuri de cafele care dupa cum am spus poarta nume imperiale (nu am facut-o insa, poate data viitoare).

Sala Carol I – cu o capacitate de 80 de locuri, poate fi folosita pentru diferite evenimente (sedinte, conferinte)

Sala Ferdinand – cu o suprafata de 200 mp (200 de locuri), potrivita pentru evenimente oficiale si private.

Cabinetul Regina Maria – 24 mp (20 de locuri), potrivit pentru evenimente restranse.

Dar oricare ar fi povestile ramane in final locul care este unul deosebit si-si asteapta modest vizitatorii ca mai apoi cei care indraznesc sa-I treaca pragul sa descopere o poveste fascinanata despre marire si decadere, despre frumuseti apuse si frumuseti renascute.

---

VIZUALIZĂRI: 3227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI