'Pe toată America nu dau eu Constanţa mea! ' (2)

TIPĂREȘTE

"Muzeul de Istorie și Arheologie", "Edificiul Roman cu Mozaic" și "Moscheea Carol 1"

Buun... se pare că primul episod al articolului despre Constanța n-a trezit un interes deosebit, având doar 440 vizualizări, față de alte articole cu „subiect de interes restrâns”, mult mai atractive și accesate. Nu neg faptul că acest lucru a reprezentat o frână pentru a scrie episodul cu numărul 2, nivelul de documentare și redactare s-a întins pe aproape 3 luni (cu multe pauze, într-adevăr), a fost o muncă titanică, principalul câștigător fiind eu, pentru nivelul informațiilor dobândite. Poate articolul a fost prea mare și stufos în informații, poate că fiecare obiectiv ar fi meritat un articol separat... Nu știu, dar n-am vrut să fiu egoist, am vrut să vă povestesc și vouă și însă în cele din urmă am decis să duc la capăt această misiune, pentru acei puțini oameni care iubesc vechiul oraș de la malul mării și litoralul românesc. La Cinciș vă povesteam că fiecare avem obligația de a ne promova valorile locale din zonele unde am trăit, există numeroase obiective de interes turistic care de foarte multe ori scapă atenției dacă cei din zonele respective nu le promovează. Eu am decis să promovez valorile Tomisului de la Pontul Euxin... 

În finalul articolului precedent vă povesteam despre clădirile istorice din Piața Ovidiu și istoria lor mai puțin cunoscută, dar foarte interesantă. În acest articol vom continua periplul prin old town, către Moscheea Carol 1, punctul final al acestui episod.

Poate clădirea cea mai emblematică din Piața Ovidiu este Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, reper important pe harta turistică a orașului, unul dintre cele mai vizitate obiective de la malul mării. N-am vrut să insist foarte mult pe acest obiectiv, majoritatea dintre voi îl cunoașteți foarte bine, însă cred că unele amănunte ar prinde bine imaginii pe care deja o aveți conturată pentru el. În definitive găzduiește peste 420.000 de obiecte datând din paleolitic și până în epoca modernă, multe dintre acestea comori inestimabile pentru istoria Romîniei.

Ridicată în 9 ani, între 1912 și 1921 cu mai multe opriri generate de costurile suplimentare apărute și de primul război mondial, după planurile arhitectului Ștefănescu în stil neoromânesc, clădirea urma să devină noul Palat Comunal al Constanței (fosta Primărie), o clădire impunătoare peste Piața Independenței (așa se numea atunci Piața Ovidiu), care să găzduiască întreaga administrație locală. Pe locul unde este astăzi amplasat muzeul trecea vechea stradă Thetis, care cobora către vechiul port comercial; fundațiile clădirii sunt remarcabile, aproximativ 17 m, fapt care a permis ridicarea pe verticală, peste aproape toate ansamblurile de clădiri din zonă, adică peste 35 de metri.

Muzeul de Istorie găzduește la parter rarități de valoare inestimabilă și aici mă refer în primul rând la Șarpele Glykon, la tezaurul tomitan de sculpturi cu bustul zeiței Isis, reprezentarea zeiței Nemesis, grupul statuar Fortuna, la colecțiile de podoabe din aur, la tezaurul din argint de la Sucidava. La etajul superioar descoperim sala de consiliu care a fost pictată abia în 1968 într-o viziune neobizantină de către pictorii Dona Delavrancea și Gabriel Popescu. Exponatele sunt ordonate cronologic începând cu primele dovezi ale așezărilor din Dobrogea și până la epoca modernă. Trebuie amintit aici despre Gânditorul și perechea sa de la Hamangia, Colții de mamut de la Poarta Albă, Sabia de bronz miceniană decoperită în Medgidia, reprezentările divinităților Venus, Apollo, Hercule, vase, amfore, colecții de opaițe, stâlpi militari și obiecte arhitecturale romane, monede din perioada bizantină, reconstituirea unei locuințe românești de la Capidava, arme, obiecte de cult, podoabe și multe foarte multe cărți de cult. De fapt muzeul adăpostește o adevărată colecție de cărți vechi, un număr impresionant de ziare, fotografii și alte publicații, biblioteca muzeului fiind de departe cea mai bogată prin numărul și valoarea cărților deținute.

Trebuie amintit faptul că în timpul ocupației bulgare muzeul, care atunci se afla într- clădire din Grădina Publică a fost vandalizat și jefuit în totalitate, au fost furate numeroase piese unice pentru istoria din Dobrogea, obiecte din bronz, monede rare, colecții de figurine. Doar o mică parte au fost redate României după încheierea primului război mondial, restul ajungând probabil în posesia unor colecționari particulari.

La sărbătorirea centenarului Independenței de Stat, în 1977 clădirea Primăriei a fost cedată Muzeului de Istorie, urmând ca acesta să înceapă o nouă etapă a existenței sale care continuă și astăzi.

Muzeul poate fi vizitat în fiecare zi (mai putin luni si marti) între orele 09.00-20.00 (vara) și 09.00-17.00 (iarna) iar pretul unui bilet de intrare este de 13 lei, elevii și studentii plătind doar 5 lei. Tebuie menționat faptul că se poate achiziționa un card multiplu pentru cele 6 obiective istorice (Muzeul de Istorie, Edificiul Roman cu Mozaic, Cetatea Histria, Muzeul Histria, Monumentul Adamclisi, Muzeul Adamclisi) a cărui valoare este de 50 de lei/25 de lei pentru elevi sau pensionari.

În părculețul de lângă Muzeul de Istorie descoperim un ansamblu de pietre funerare gravate și sculptate din diferite perioade, descoperite pe teritoriul Dobrogei.

Pentru mai multe informații legate de muzeu, vă rog accesați site-ul oficial

Edificiul Roman cu Mozaic este de asemenea un obiectiv binecunoscut pentru turiștii vechiului Tomis, a fost descoperit cu ocazia unor săpături executate în centrul vechi al orașului, pentru ridicarea unor ansambluri de blocuri. Se pare că monumentul ar fi fost construit în secolul IV și extins treptat până în secolul VI, moment în care informațiile legate de el s-au pierdut, însă după istorici se pare că sfârșitul secolului VI ar fi fost apusul acestui edificiu. De fapt ce a fost el? A reprezentat punctul de legătură între orașul antic și port, fiind cea mai mare construcție de acest gen din Imperiul Roman, un fel de gară maritimă comercială pe unde intrau mărfurile care ajungeau sau plecau pe mare.

Construcția a fost structurată pe trei terase suprapuse, făcând legătura dintre port și oraș, prima terasă fiind la nivelul Pieței Ovidiu de astăzi, cu acces direct către piețele publice ale orașului. A doua terasă este era formată din câteva încăperi cu rol de depozitare și de pavimentul de mozaic care se poate observa și astăzi, fiind locul de întâlnire al comercianților. Ultima terasă, cea mai de jos se afla la nivelul portului, cuprindea magazii boltite care se pot vedea și astăzi acoperite de calcar. Deasupra uneia dintre ele se afla gravat numele zeului comerțului, Hermes. Din secolul VI, odată cu decăderea cetății Tomis acest loc s-a degradat continuu, din cei peste 2000 de mp ai pavimentului cu mozaic, astăzi mai sunt vizibili aproximativ 900. Pavimentul este unic în România fiind alcătuit dintr-un chenar care înconjoară sala și care cuprinde motive geometrice și vegetale pe de-o parte și mozaicul propriu zis alcătuit din numeroase pietricele colorate. Există numeroase obiecte păstrate din acea perioadă, ne referim aici la amfore de diferite mărimi, vase metalice, statuete, opaițe, mozaic de diferite structuri și multe placaje de marmură.

Întreg edificiul este conservat de o clădire cu numeroase geamuri, aceasta necesită reparații urgente, se pare că reparațiile care au avut loc aici n-au fost suficiente, știu că sunt în faza finală câteva proiecte cu bani europeni care vizează și acest muzeu, să sperăm că ele se vor concretiza în direcția dorită. Istoricii din Constanța au realizat și un filmulet 3D foarte interesant al edificiului, așa cum era el în secolul VI pe care vă invit să-l urmăriți la începutul rw-ului.

Intrarea la Edificiu se face între aceleași ore ca la Muzeul de Isorie, prețul unui bilet fiind de 10 lei pentru un adult și 5 lei pentru elevi sau studenti. Pentru pensionari tariful este de 7 lei. Se poate cumpăra un singur bilet pentru ambele obiective turistice (Muzeu sau Edificiu), pretul acestuia fiind de 20 lei pentru adulti, 8 lei pentru elevi și 12,5 lei pentru pensionari. Un tur la cele două atracții durează în jur de două-trei ore, în funcție de timpul alocat pentru citirea descrierii exponatelor.

Din filmul 3D se poate observa că marea ajungea foarte aproape de Edificiul Roman, astăzi privim actualul port comercial și rămânem impresionați de tot ceea ce s-a construit acolo. Dar voi reveni cu detalii în episodul următor când voi povesti despre port, despre clădirile istorice din port, despre cazematele nemțești și despre artizanul acestuia Anghel Saligny.

Revenim în Piața Ovidiu și ne îndreptăm atenția către cea mai înaltă clădire din zonă, Moscheea Carol I, lăcaș emblematic pentru Muftiatul Cultului Musulman din România. Poate este o destinație binecunoscută pentru turiști, însă aș dori să vă povestesc și eu câteva lucruri despre moschee, cineva într-un articol publicat recent povestea că nimeni nu a scris despre acest loc și despre importanța lui pe harta interculturalității din Dobrogea. Adevărat! Dar de ce?

În 1823 a fost ridicată o moschee în cinstea sultanului Mahmud, fiind de mici dimensiuni, dar cu obiecte aduse de la Constantinopol. Datorită numeroșilor musulmani care veneau să se roage aici s-a luat în considerare construirea unei noi moschei, mai mare și rezistentă, o constructive măreață pe care o putem admira și astăzi. Din vechea moschee s-a păstrat doar mirabul (altarul). A fost ridicată în stil bizantin și este o copie a moscheei Konia din Anatolia. Însuși regele Carol 1 a semnat ordinul de constructive, în 1910, fiind inaugurată trei ani mai târziu, în 1913 în prezența Altețelor Sale Regale, Carol 1 și Elisabeta. Moscheea poartă numele lui Carol1, numele dat ctitorului ei.

Artizanul acestui proiect a fost arhitectul Victor Ștefănescu și inginerul George Constantinescu, cel din urmă ridicând Palatul Patriarhiei din București, hotelul Atheene Palace sau castelul de apă de la Periș. Însă pentru Moscheea Carol 1 a folosit pentru prima data betonul armat, fiind recunoscut ca un partizan al acestor material de construcții. Este deci prima constructive din beton armat din România cu o arhitectură unică reprezentând islamul.

Islamul se bazează pe Legea (Sharia), căi trasate de Allah si înscrise în Coran (Cuvîntul divin) cu privire la faptele Profetului (hadith), iar moscheea este “loc de adunare pentru oficierea rugăciunii, ascultarea predicii, meditație învățământ coranic pentru copii și pentru dezbaterea problemelor comunității”.

Minaretul are o înalțime de 47 metri, se poate ajunge pe balconul din vârf urcând cele 144 de trepte (unii spun 140, dar eu am numărat 144) și de unde se poate admira întreaga peninsula a Constanței, portul și clădirile de peste 100 de ani, care reușesc să reziste până în zilele noastre.

Sala de rugăciuni nu este aglomerată în ornamente, singurele prezente fiind câteva picturi murale fitomorfe lângă cele patru arcade și la cupola cu diametrul de opt metri. Pe mijlocul peretelui de miazăzi, către Mecca se află mihrabul (altarul) de unde imamul oficializează slujba. Toate moscheele din lume au mihrabul orientat către Mecca după cum spune un verset din Coran „Întoarce-te cu faţa spre Mesgid-ul Haram (Kaba) „ Opus mihrabului este intrarea în sala de rugăciuni.

În jurul mihrabului sunt scrise 99 de atribute ale kui Allah, iar în partea dreaptă a mihrabului se găsește minberul, locul de unde imamul țíne predicile atunci când sunt sărbători. (în fiecare vineri și la sărbătorile speciale). În stânga mai găsim wazz kursu, un loc de unde se țin slujbele, în afara celor de sărbători.

În curtea moscheei descoperim două spălatoare cu câte șașe robineți care sevesc "ritualului de abluţiune (spalarea corpului pentru purificare) ".

Moscheea deține numeroase obiecte de patrimoniu, unul dintre cele mai importante fiind covorul lui Abdul Hamid, cel mai vechi covor de acest tip din România. Este un covor lucrat manual în Turcia, la Hereke, unde și astăzi se află un astfel de important centru industrial, are 14,4 x 9 metri și cântărește aproape jumătate de tonă. Fusese donat inițial către moscheea de pe insula Ada-Kaleh, undeva pe lângă Orșova, însă ca urmare a unor lucrări hidrografice, covorul a fost donat lăcașului de cult din Constanța. Astăzi el poate fi văzut strâns, pe una dintre laturile sălii de rugăciuni, pentru a fi protejat de vizitatori.

Moscheea din Constanșa mai deține o centrală termică, veche de mai bine de 100 de ani, care astăzi funcționează foarte bine. Cele două sobe sunt dispuse în subsolul clădirii și au fost aduse din Germania.

De remarcat faptul că religia islamică nu a adoptat reprezentarea prin icoane cu chipuri sau fapte, ci s-a limitat doar la reprezentarea unor simboluri și versete din Coran, fiind decorate cu sculpură în relief și caligrafie.

Programul de vizitare este în fiecare zi între orele 09.30 - 21.30, mai puțin între orele cans se oficializează slujbe, iar biletul de acces costă 5 lei.

Pentru mai multe informații legate de istoria acestei moschei, cu imagini și documente de strictă valoare, puteți accesa următorul link

ziuaconstanta.ro/in-const ... 188-369499.html

Voi pune punct aici episodului 2 al vechiului Tomis, urmând ca în episodul următor să ne continuăm plimbarea pe vechile străzi ale Constanței către Cazinoul de pe faleză.

Până atunci vă doresc vacanțe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI