Paşi spre lumina Învierii - Catedrala Sfântul Spiridon-Nou

TIPĂREȘTE

Duminica trecută mi-a atras atenţia un afiş lipit pe uşa bisericii Sfântul Alexe de pe Calea Şerban-Vodă. Marţi, 19 aprilie la ora 18.30, urma să aibă loc un concert caritabil la catedrala Sfântul Spiridon-Nou. ”Paşi spre lumina Învierii”, un concert de cântări specifice perioadei Postului Mare din repertoriul religios psaltic, coral şi popular interpretate de Grupul Psaltic TRONOS al Patriarhiei Române, Corala Bărbătească Ortodoxă TE DEUM LAUDAMUS, preotul militar Marius Ciprian Pop (cunoscut mai ales ca interpret de muzică populară). Nu ştiam cu certitudine dacă pot ajunge dar îmi doream din suflet...

Marţi am reuşit să ajung la timp acasă, am luat-o pe mama şi am pornit pe jos, într-o plimbare de seară, spre catedrala Sfântul Spiridon -Nou. Cu puţin înainte de începerea concertului, cea mai mare biserică ortodoxă din Bucureşti era plină de oameni, majoritatea foarte tineri.

Concertul a fost organizat de Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodoxi, în scopul sprijinirii unei tinere de 28 de ani care şi-a pierdut vederea. Singura speranţă a acestei tinere este o operaţie ce se poate realiza în Thailanda. M-am gândit cu strângere de inimă ce poate fi în sufletul unei femei foarte tinere care nu mai poate vedea albastrul cerului, culorile delicate ale florilor de primăvară, chipul bărbatului pe care îl iubeşte, surâsul copiilor... Cum se pot nărui vise într-o clipă, cum poţi trăi într-o lume fără culoare... Cum poate fi viaţa părinţilor care privesc neputincioşi tragedia copilului lor? Gândul mi-a zburat la băiatul meu care abia venise de la facultate, sănătos şi fericit. Eu am trăit cu ani în urmă suferinţa copilului meu... de atunci viaţa mea s-a schimbat, nu m-am mai rugat Domnului decât pentru sănătatea familiei mele şi m-am bucurat de fiecare zi pe care o petrecem împreună.

Fete frumoase, îmbracate cu ii tradiţionale româneşti, aşteptau în faţa intrării în biserică, ţinând în braţe cutii în care strângeau bani. Toată lumea punea un ban în cutie, mai mult sau mai puţin, după posibilităţi... Se pot strânge sume impresionante dacă oamenii sunt solidari. Chiar dacă nu avem venituri mari, renunţând la un pachet de ţigări sau la o bluză care oricum nu ne trebuie ori chiar la o jucărie pentru copilul nostru care are prea multe... putem, alături de alţi oameni, să salvăm o viaţă.

M-au impresionat tinerii, eleganţi şi generoşi... eu am mare încredere în copiii noştri. Am plecat acasă împreună cu mama, cu speranţa că tânara pentru care s-a rugat atât de multă lume va vedea într-o zi lumina Învierii. Cred că va vedea, aşa cum am crezut cu ani în urmă că băieţelul meu nu va rămâne şchiop. Dumnezeu, prin mâna unui Om, doctorul Gheorghe Burnei, a fost alături de copilul meu. Astăzi băiatul meu este un tânăr înalt, fără complexe, cu alură de sportiv... ce mi-aş mai putea oare dori? Spre bucuria mea, el a uitat dar eu n-am uitat cât de tare doare suferinţa copilului tău...

Despre concert, ce să vă spun... copleşitor... acustica bisericii este foarte bună, corurile bărbăteşti m-au impresionat până la lacrimi de când mă ştiu... Catedrala Mitropolitană Sf. Spiridon-Nou este nespus de frumoasă, poate rivaliza cu orice catedrală din lume şi este spaţiul ideal pentru astfel de evenimente.

Sunt convinsă că cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi trecut pragul catedralei Sfântul Spridon-Nou. Cei mai mulţi dintre bucureşteni au fost, cu siguranţă, la un botez sau o cununie oficiată în cel mai mare lăcaş de cult ortodox al Bucureştiului. Dacă sunteţi în trecere prin capitală m-aş bucura dacă v-aţi opri pentru câteva clipe să admiraţi acest monument istoric situat în apropierea Pieţei Unirii şi a Dealului Patriarhiei, pe Calea Şerban-Vodă. Catedrala se vede foarte bine şi dinspre Bulevardul Dimitrie Cantemir dar intrarea este pe Calea Şerban-Vodă.

Catedrala Sfântul Spiridon-Nou are un loc aparte în sufletul meu. În copilărie mergeam adeseori cu bunicul la slujba de duminică şi rămâneam să asistăm la nunţi pentru că eu voiam musai să văd miresele. Veneam bucuroasă acasă cu floricică în piept, că doar fusesem la nuntă, cu o bombonică în pumn pentru mama şi cu poveşti despre mireasă pe care le tot spuneam până la următoarea nuntă. Am avut o copilărie frumoasă, cu părinţi tineri şi deştepţi şi cu cei mai buni bunici din lume... Mai este nevoie să spun că peste ani am fost şi eu mireasă la Sfântul Spiridon-Nou aşa cum mă visam în copilărie? Doar bunicul a lipsit din povestea mea... Şi acum îmi este dor de el...

V-am spus ce înseamnă pentru mine Catedrala Sfântul Spiridon. Dar de ce ar vizita un turist român sau străin acest monument istoric al capitalei noastre?

Impunătoarea cetedrală de astăzi este zidită pe locul uneia dintre cele mai mari mânăstiri domneşti din Ţara Românească, ctitoria domnitorilor Scarlat şi Alexandru Ghica. Vechea mânăstire cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea dar cutremurele şi incendiile au deteriorat-o.

În anul 1852, cu sprijinul domnitorului Barbu Ştirbei şi a mitropolitului Nifon, a început construcţia din temelie a noii biserici. Clădită după planurile arhitecţilor Xavier Villacrosse şi L. L. Lipitzer, în stil eclectic ce îmbină elemente neogotice, neobizantine şi de artă moldovenească, noua biserică Sfântul Spiridon a fost sfinţită în anul 1860.

Este impresionantă pictura în ulei, în manieră renascentistă, a maestrului Gheorghe Tattarescu care a fost restaturată de curând. Tâmpla bisericii este realizată tot de Gheorghe Tattarescu şi s-a păstrat în stare foarte bună. Viraliile de mari dimensiuni cu scene biblice lucrate la Viena, candelabrul uriaş, cele două balcoane laterale sprijinite pe coloane de marmură sunt elemente spectaculoase care atrag admiraţia celor care trec pragul bisericii.

Catedrala Sfântul Spiridon a fost consolidată şi restaurată de mai multe ori în decursul timpului. Cutremure, bombardamente dar şi lucrările de construcţie a metroului bucureştean au deteriorat grav acest monument reprezentativ al Bucureştiului. Îmi amintesc că am zărit din troleibuz, în drum spre liceu, altarul crăpat chiar în ziua de Paşte... Catedrala Sfântul Spiridon fusese pusă pe lista bisericilor ce trebuiau demolate. Urma să dispară împreună cu toate casele vechi de pe Calea Şerban-Vodă între care se afla şi casa familiei mele. Am scăpat în ultima clipă...

Astăzi catedrala Sfântul Spiridon –Nou este paraclis patriarhal şi Catedrală Mitropolitană a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Este necropolă domnească, în partea dreaptă a pronaosului fiind înmormântaţi primii ctitori, domnitorii Scarlat şi Alexandru Ghica alături de domnitorii C. Hangerli şi Alexandru Şuţu.

Hramul catedralei, Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, este prăznuit la 12 decembrie. Moaştele Sfântului Spiridon au fost aduse de la biserica Sf. Spiridon Vechi de lângă fosta Operetă, demolată înainte de 1990. Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270 în Cipru. Păstor de oi şi capre, şi-a pierdut de tânăr soţia şi fiica şi a trecut la o viaţă ascetică, remarcându-se prin faptele sale de milostenie. Ajuns episcop al cetăţii Trimitunda, a continuat să păstorească turmele de oi şi capre dar şi mulţimea de credincioşi care l-a iubit pentru modestia şi faptele sale bune.

Se spune că Sf. Spiridon, protectorul Insulei Corfu, îşi părăseşte racla aflată în catedrala din Insula Corfu şi călătoreşte prin lume pentru a veni în ajutorul celor care îl cheamă prin rugăciuni. De aceea este cunoscut sub numele de Sfântul Călător şi în fiecare an de ziua sa, pe 12 decembrie, i se schimbă papucii de mătase care se tocesc de la un an la altul.

La mulţi ani pentru toţi sărbătoriţii zilei de Sf. Gheorghe şi de Florii! Săptămâna viitoare să păşim cu toţii spre lumina Învierii,cu gânduri bune şi linişte în suflet!

Cu drag,

Floria

---

VIZUALIZĂRI: 2073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI