Arezzo, locul unde 'la vita e bella'

TIPĂREȘTE

Arezzo ni s-a arătat pentru prima oară în fața ochilor sub forma unei străzi în pantă. Deci, parcare laterală pe o stradă înclinată, floare la ureche pentru un şofer adevărat. Dar am reusit şi eu până la urmă, fără să schimb configurația vreunei caroserii. Apoi a urmat o adevarată demonstrație de forță psihică în fața unui automat de bilete de parcare. Ostenit, dar cu limuzina parcată regulamentar, preiau sarcina de deschizător de drumuri şi cu harta în față mărşăluiesc în tăcere pe o stradă aglomerată. Dar chiar dacă aş fi spus ceva Şefa tot n-ar fi auzit nimic căci în acelaşi timp o cohortă de indigeni şi alogeni îşi agresau verbal companionii. M-am gândit că aşa o fi obiceiul prin Arezzo, să vorbească toți simultan şi tare. La noi se vorbeşte tare, dar numai la telefon în autobuz sau microbus, ca să înțeleagă şi cei din jur despre ce este vorba, să nu-ți bați gura degeaba doar pentru urechile unei singure persoane.

Am găsit Convento di San Francesco fără să întreb pe nimeni. Veche de peste şapte sute de ani şi cu o fațadă simplă, probabil neterminată, nu ar atrage multă lume, dacă pictura interioară nu ar fi faimoasă. Asemeni ca la multe biserici care se respectă am plătit biletul şi am pătruns, spre deosebire de bisericile care respectă credinciosii unde nu se plăteşte ca să intri. Ca mai toată lumea am mers să vedem ciclul de fresce "Legendele adevăratei cruci", creat de Piero della Francesca la mijlocul sec. al XV-lea. În partea stângă, mai bine păstrate, sunt două lucrări ample, "Descoperirea şi recunoaşterea crucii" şi "Bătălia dintre Eraclio şi Cosroe". Tot în capela Bacci, suspendat, este un uriaş crucifix pictat, amintind de cel realizat de Cimabue la Chiesa di San Domenico, tot in Arezzo, sau la Basilica di Santa Croce din Florenşa, însă nu atât de deteriorat. Aici n-au fost inundații.

Urmărind harta mergem pe Via Cavour, dar nu că ar fi drumul mai pietruit, ci pentru ca Şefa să găsească ceva vitrine. Dar mă rotesc scurt 90 de grade şi găsesc Santissima Annunziata. Iubitorilor de artă le mărturisesc că dacă lucrări precum cele ale lui Pietro da Cortona şi Giorgio Vasari nu mi-au dat un fior de admirație, "Buna vestire" pictată pe fațada bisericii de Spinello Aretino m-a atras mai mult. Şi tema este mult folosită, să amintesc doar pe cele realizate de Leonardo da Vinci, de la Uffizi, şi Fra Angelico, de la Cortona. Fresca lui Aretino este încadrată într-o nişă din peretele exterior şi privită de pe stradă crează senzația de perspectivă. Ştiu, am povestit de Palazzo Spada şi Villa Farnesina din Roma, unde sunt astfel de lucrări, mult mai celebre, dar nu pot să trec cu vederea o realizare deosebită.

La Chiesa di San Domenico n-am mai ajuns. Mi-am dat seama că suntem cam în urmă cu programul. În Italia niciodată nu ai timp să vezi tot ce ți-ai dori, decât dacă te muți acolo sau ți-ai abandonat educația după ce ai absolvit grădinița.

La capătul străzii este Palazzo Bruni-Ciocchi, care găzduieşte un muzeu de artă medievală şi modernă, dar care s-a ambiționat să fie închis în ziua când noi am vizitat Arezzo, deşi pe site arăta deschis. Santa Maria in Gradi, unde vroiam şi eu, ca turistul educat, să văd teracota lui Andrea della Robbia, Madonna della Misericordia, ne-a întâmpinat tot cu porțile ferecate. Am o frumoasă fotografie cu ele, că amintirea nu este frumoasă. Ştiind despre Casa Vasari că este tot închisă, am pornit pe drumul de costişă ce duce la Cattedrale di San Donatus, numită şi Il Duomo.

Drumul sergentului, amintit de Alecsandri, care mergea spre Vaslui, trebuie să fi fost ceva asemănător cu ce am avut noi în față. Mi-a fost milă de Şefa, mai ales că o chinuisem şi la Cortona, ca să văd mormântul lui Luca Signorelli, dar turismul cere sacrificii. Am luat-o cu poveşti de pe vremea când eram pirat pe Dunăre şi din abordaj în abordaj am ajuns la catedrală.

Dragii mei, pentru nişte vitralii medievale mergeți mai bine la Sint-Janskerk în Gouda, căci este mult mai mic deranjul. Şi vitraliile mai mari şi mai multe. Tot aici este locul de odihnă veşnică al papei Gregoriu al X-lea şi am crezut că va fi şi al meu, la loc cu verdeață, că alăturat se vedea şi un mare parc.

Noroc că soarele făcea exces de zel, deşi era o zi de martie, şi când am zărit Palazzo del Comune mi-a revenit culoarea in obraji. Căutând să ajungem mai repede în Piazza Grande, am dat cu ochii de ceva ce ştiam din imaginile văzute pe net. Mi-a picat fisa cam târziu, dar am realizat că este Loggia del Vasari. O bicicletă stingheră stătea sprijinită de unul din stâlpii proiectați de celebrul artist. M-a uimit faptul că era asigurată cu un amărât de cablu, de parcă filmul "Hoții de biciclete" n-ar fi fost filmat în Italia. În Olanda cu astfel de siguranță nu-ți legi nici măcar trotineta.

Profităm de faptul că suntem în Piazza Grande şi eu mă apuc de fotografiat, iar Şefa de cumpărături, că suveniruri din oraşul unde "la vita é bella" nu aveam. Şi dacă tot am amintit de celebra peliculă a tot atât de celebrului Roberto Benigni, să mai spun că filmul este rememorat prin tot felul de afişe, plasate în locuri unde s-au desfăşurat diverse scene.

Piazza Grande este marginită de multe clădiri, vechi, interesante, dar mai interesant este faptul că biserica Santa Maria della Piave prezintă spre piața altarul, partea din spate, şi nu fațada. Altarul este însă ornat cu logii suprapuse, o caracteristică a exteriorului acestei biserici, clădită în stilul romanic sau romanesque, care îl fac mult mai atrăgător. În interior nu ratați polyptych-ul Tarlati, lucrarea lui Pietro Lorenzetti, reprezentând "Madonna şi sfinții". Piazza Grande este deasemenea locul de desfăşurare a "Turnirului sarazinilor" (Giostra del Saracino), o rememorare romanțată a epocii medievale, un pretext de etalare a costumelor şi armelor din acele vremuri.

Mi-ar fi plăcut să verific şi meniul unui restaurant din Arezzo, să testez o supă Acquacotta sau Ribollita, dar am ținut mai mult să ajung în Sansepulcro, să văd mult lăudata "Înviere" pictată de Piero della Francesca, numită de Aldous Huxley "cea mai măreață pictură a lumii". Aşa că pe cai, adică pe mânzul nostru bălan, Citroen cel mic.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI