Cum faci 21 de zile din 6

TIPĂREȘTE

Salutare, observ ca intamplarea din primavara lui 2010 datorata vulcanului Eyjafjallajökull a trecut destul de neobservata. In schimb, am dat peste insemnarile mele facute la acea vreme cand am plecat de acasa pentru 6 zile si am revenit dupa 21 de zile...

Am fost printr-o bucata de China (nord-est) cu treaba si ajung la aeroport cu intentia de a ma indrepta spre casa.

Oricum, ar fi foabrte bine sa facem un ghid de moduri de abordare a diverselor situatii (neplacute) in care se intampla sa ne aflam, aviz moderatorilor :).

Dupa ce am facut check-in si control de securitate, am intrat in aeroport unde un chinez bine intentionat ma ajutat si a negociat locul pe care urmeaza sa stau in urma caruia am primit unul chiar in primul rand cu locul din stanga mea liber (rezervat pt echipaj) drept pt care ma asteptam la un zbor lung si fara prea mari probleme dpdv spatiu de manevra.

Intru in aeroport unde pe langa poarta de control am fost si perchezitionat corporal ca masura de precautie, merg mai departe prin imensitatea de aeroport, iau metroul spre terminalul T3 care gazduieste plecarile internationale si ma apuc de o bere din duty free in acelasi timp deschid si calculatorul in incercarea de a gasi o retea disponibila.

In timp ce ma chinuiam sa ma conectez (mai aveam cam 1 ½ pana la decolare) vine un chinez micut si ne ia pe toti spunand doar “hotel, hotel” probabil singurele cuvinte care le stia in engleza. Ne strangem cu totii si escortati de armata ne indreptam spre portile de intrare pe unde am trecut mai devreme. Mergem sa ne luam bagajele, toata lumea intreba ce se intampla, nu rasufla nici o informatie si asa ne inghesuim intr-un autobuz de gen microbuz in drum spre nu stim unde.

Ajungem si la locul cu pricina care la 1 noaptea parea destul de ok cu un rating de trei stele. Ne asezam cuminti in rand pentru check in si pe masura ce avansam apareau alte si alte microbuze cu alti pasageri cu acelasi scop. Asteptand linistiti un german intra in vorba cu mine dar nu aveam nici un chef de conversatie la ora respectiva (eu trezit foarte devreme in ziua aia tocmai pt a fi obosit si sa prind macar o ora de somn in avion) vine si o frantuzoaica speriata de parca transporta droguri si o miroseau cainii si ea la fel nestiind nimic si intreband pe toata lumea informatii suplimentare inclusiv pe chinezoiul ce ne-a luat din aeroport, noroc ca am amintiri din epoca comunista de la noi si am facut si armata tot la noi si am suportat mai usor lipsa de comunicare.

In randul de langa mine statea un mongol cu o cutie mare de Marlboro in loc de valiza si foarte cuminte, rabdator si resemnat ajunge la check in in fata mea unde nu vroiau sa-l cazeze pt ca nu avea carte de credit asa ca a inceput sa se impacienteze, neamtul de langa mine la luat sub acoperirea cardului lui si eu m-am ales cu un minunat exemplar de ~40 de ani de chinez imputit ce horcaia ca naiba si scotea tot felul de sunete cel putin bizare...

Ajungem in camera, chinezul nu stia nici un pic de engleza si se si comporta dubios ca un narcoman ce nu si-a luat doza de o vreme asa ca ma hotarasc sa-l las pe el sa adoarma primul si eu cobor (sub pretextul ca lucrez ceva la calculator) si am luat si actele cu mine. Jos o alta frantuzoaica incingea telefonul si-mi spune ca prietenii ei sunt in Amsterdam cu aceeasi problema eu stiam ca si un alt coleg al meu este blocat in Londra si pun mana pe tel sa-l sun care-mi inchide spunand ca este in roaming (si costa) dar cand citeste sms-ul in care-i spun ca problema este raspandita si in alte aeroporturi ma suna spunand in gluma ca e mana masonilor la mijloc si ca el se bucura de plimbari prin Londra, suflet neodihnit 

Termin berea, termin cateva tigari si plec in camera unde surpriza, chinezelul meu astepta pe fotoliu si transformase camera in locul lui pentru fumat... Acum incep sa-mi fac griji ca era si cu un zambet tamp pe fata asa ca-mi iau geanta cu acte si la fel ca in locurile dubioase-mi pun geanta sub perna si ma culc imbracat si incordat. La 7 jumate ma trezesc si o zbughesc din camera unde pe hol observ motivul pt care aveam nasul infundat, eram langa o fabrica de caramizi (presupun) si geamurile, plasele de la geamuri erau negre de fum iar eu aratam de parca am dormit langa esapamentul unui motor pornit, bag destu’ in nas si fara surprindere il scot negru...

Dupa geometria cladirii arata ca blocurile de nefamilisti de pe langa fabricile noastre inclusiv pe exterior (gri cu tente de negru pe la ferestre)... Ajung jos unde nu mi-a mai cerut nimeni nimic pt check out (acum imi fac griji pt cartea mea personala de credit) si ma imbarc intr-un alt microbuz cu directia aeroport unde dau de o groaza de alta lume in aceeasi situatie. Incep drumurile pe la 8:30 si pe la 11 deja aveam rezervare la alt zbor... miercuri 21 (fiind vineri dimineata).

Resemnat intreb ce-i de facut mai departe si o tipa se uita la mine si-mi spune sa stau sa astept un pic langa biroul lor ca va veni cineva sa ma ia de acolo dar asta nu sa intamplat in acelasi loc fiind inca ~15 alte persoane cu acelasi motiv de mai bine de o ora. Sun la o firma ce o vizitam, care au inceput sa-si puna rotitele in miscare si-mi gasesc o camera la hotel aproape de aeroport si trimit un sofer sa ma transbordeze de aici. Ajung aici si receptionera-mi arata ca singura camera disponibila este una de 140 de euro/noapte iar eu obosit de cele de mai sus aleg sa ma cazez in asta unde intru si ma sitmeam ca un puscarias abia eliberat si neintegrat in noua postura.

Un pui de somn mi-ar face bine asa ca ma bag in pat, dupa 15 minute vine o chinezoaica sa ma intrebe ceva despre safe si o las sa dispara si intru iar la culcare unde nu am mai putut adormi simtindu-ma din ce in ce mai departe de momentul plecarii acasa. Toata ziua nu fac altceva decat sa ma plimb din camera in lobby si inapoi fara nici un chef de plimbare sau de facut orice altceva asa ca revin in camera si inapoin in lobby samd. Spre seara ma bag in pat sa adorm de noapte buna dar nemancand nimic toata ziua nu am putut asa ca pe la 11:30 cobor sa mananc fara nici un chef sau pofta iau un sandwich si merg inapoi in camera...

Cam asa a aratat prima mea zi de sinistrare care din fericire imi implineste nevoile primare si cu liniste si calm voi trece si peste asta. Astazi ma simt ceva mai bine si voi incerca sa gasesc un hotel mai ieftin, care l-am si gasit in Tianjin un alt hotel la ½ din pretul astuia 

Ulterior, a urmat o intreaga sarabanda de re-booking-uri la urmatoarele zboruri si am reusit sa plec abia doua saptamani mai tarziu...

Degeaba ne impacientam/strigam si facem crize de isterie, in general, cam toti sunt de ajutor cand pot sa ajute.

O scurta recapitulare a ce am facut eu in situatia de mai sus:

- Mers la hotelul indicat de autoritati (reprezentante a AirChina)

- Mers rapid la aeroport pentru rebooking

- Acceptat situatia dupa ce am observat amploarea acesteia

- Am tinut legatura cu compania aeriana si agentia de turism.

- Am anunntat la consulat (de parca interesa pe cineva...) ca sunt "blocat acolo" si am verificat si urmat demersuri legale pentru prelungirea dreptului de sedere (atentiile sunt binevenite doar oferite de ai lor...)

Una peste alta, am fost dintre cei norocosi caci am avut drept de intrare in tara dupa cum mi-a spus consulul Romaniei la Beijing, imaginati-va ca erau oameni doar in tranzit fara viza si au trebuit sa stea in aeroport toata perioada asta...

---

VIZUALIZĂRI: 1273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI