Un colt de paradis

TIPĂREȘTE

O parte din Paradis

De cativa ani buni ma tot gandeam ca ar trebui sa ajungem si noi la Hateg, la Manastirea Prislop… Renumele acesteia si a mormantului Parintelui Arsenie Boca a facut inconjurul lumii, pelerini de peste mari si tari calcandu-i pragul iar noi, la cateva aruncaturi de bat cum se spune, ne tot gaseam de lucru si de drumuri, neincluzand aceasta destinatie. De data asta, cum Intalnirea AFA a avut loc la Cincis, am pus in capul listei manastirea, planificand-o dupa ce am luat in seama sfaturile lui dragos, ale mariei 55 si ale lui cami roth carora le multumesc inca o data. Stiti cum s-au potrivit? Nu exista un moment mai bun!!! Am sa incep insa cu o scurta istorie a manastirii, pentru care m-am inspirat, desigur din istorisiri care mai de care … gasite pe net. Altfel parca nu are niciun farmec...

Asezare

Manastirea Prislop se afla situata la 13 km de orasul Hateg si la 16 km de municipiul Hunedoara.

Zona pe care este amplasata manastirea se afla la o altitudine de 580 m in Muntii Poiana Rusca, intr-o poienita parca asezata de Dumnezeu pentru aceasta destinatie. Peisajele sunt mirifice, si probabil ca aceasta impresie se accentuaza spre sfarsitul primaverii cand toata natura s-a trezit la viata. Prin curtea manastirii trece

paraul Silvas, un afluent al Streiului care strabate la randul sau satele aflate in josul manastirii, Silvasul de sus si Silvasul de jos.

Istorie

Manastirea in sine a fost construita in urma cu mai bine de 500 de ani, in secolul al XIV lea de parintele Nicodim, venit din Tara Romaneasca unde ctitorise alte doua manastiri, Vodita si Tismana. Mai tarziu, in 1530, dupa moartea lui Moise Basarab, domnitorul muntean, fiica acestuia, Domnita Zamfira se refugiaza aici foarte bolnava fiind. Legenda spuna ca dupa ce a baut din apa ce curgea acolo s-a vindecat, acest miracol facand-o sa ramana la manastire si sa devina al doilea ctitor al acesteia. La sfarsitul lucrarilor Domnita Zamfira daruieste bisericii manastirii Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, lucrul cel mai de prêt pe care il are si acum Manastirea Prislop. Mormantul acesteia se afla in pronaosul bisericii.

Unul din staretii manastirii, Ioan de la Prislop a fost timp de 20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transivaniei.

De atunci istoria manastirii a fost foarte zbuciumata, incepand cu incendierea sa in anul 1762 si izgonirea calugarilor ortodocsi aflati acolo, apoi supunerea catre Biserica Greco-Catolica timp de doua secole, asta pana in octombrie 1948 cand revine la cultul crestin ortodox. O luna mai tarziu, in noiembrie, este adus la manastire Parintele Arsenie Boca, considerat a fi al treilea ctitor al Prislopului, datorita reorganizarii si pictarii acesteia de-a lungul celor 41de ani in care a fost staret si duhovnic. Sub obladuirea sa si datorita minunilor pe care le face de-a lungul anilor prin vindecarea oamenilor care vin sa se roage, stralucirea si renumele manastirii fac incojurul tarii.

Din 1976 Prislopul devine manastire de maici, iar in 1991 in incinta se deschide si Seminarul Monahal Sfanta Ecaterina. Multe din maicutele si elevele de aici se ocupa cu pictarea icoanelor pe sticla.

Drumul

Asa cum am spus in introducere, Prislopul se afla foarte aproape de Hateg si municipiul Hunedoara. Eu am venit pe acesta din urma, si dupa ce am intrat in Calan, “orasul cu palate” la un moment dat am gasit un indicator la dreapta cu manastirea Prislop.

Drumul este destul de bun, cu multe serpentine si destul de ingust iar in apropiere de manastire devine usor dificil datorita lucrarilor ce se desfasoara acolo pentru largirea sa. La capatul acestui drum gasiti imediat in dreapta o parcare ce mi s-a parut destul de incapatoare, in trepte, iar mai apoi, in fata manastirii, o alta parcare cu restrictie insa...

Pareri personale

Citind si informandu-ma, asa cum am mai spus, de la cativa colegi de sait, nu am luat dupa mine decat doua sticle pentru apa. Nu am luat flori desi mi-as fi dorit, nu m-am oprit la multitudinea de dughene intalnite in drum unde puteai cumpara icoane in diferite marimi ale parintelui, obiecte de cult, langosi si gogosi (daca ati fi vazut in ce praf se vindeau toate acestea) si bine am facut deoarece le-as fi luat degeaba (poate obiectele de cult nu). Florile esti rugat sa nu le mai aduci, sau daca totusi o faci va trebui sa te intorci cu ele sau sa le schimbi cu altele aflate acolo.

La intrare in partea dreapta dupa ce treci pe sub cupola portilor vei gasi un magazin din care poti cumpara, orice obiect ti-ai dori de la icoane, sfesnice, cruci, cruciulite, iconite, matanii, etc pana la simplele lumanari, la prêt unic de 0,50 lei.

Indreptandu-te spre mormant, vei pasi intr-o poiana strajuita de culmi molcome, cu brazi semeti si multe flori (deocamdata erau in ghivece, probabil aduse de cedinciosi). Aleea de acces care o strabate are in partea stanga niste cladiri micute, proaspat varuite si/sau vopsite, probabil unele din chiliile in care isi duc traiul maicutele.

Avansand catre biserica, in dreapta, ascunse de un deal se mai afla niste contructii a caror destinatie nu o pot spune pentru simplul fapt ca nu o cunosc, dar as emite ipoteza ca adaposteste Seminarul.

Urmand drumul aleii pietrite, la un moment dat o luam in stanga, moment in care zarim si paraul Silvas (sau Silvut). Mergand pe firul acestuia ajungem in dreptul bisericii, aflata pe partea dreapta, si a locului de aprins lumanarile in stanga. Tot acolo este amenajat si un loc de unde se poate lua apa, limpede si foarte, foarte rece. Mai este tot in partea dreapta un foisor mare, in care nu am urcat.

De laudat faptul ca pe tot acest drum sunt amplasate numeroase bancute pe care poti sta si admira frumusetea locului.

Incepand din acest moment incepe urcusul catre cimitirul maicutelor si mormantul parintelui. Nu sunt motive de panica pentru cei care merg mai greu, nu este exagerat de mult de urcat, exista o balustrada de care se pot sprijini, si mai sunt si bancute. La capatul acestui urcus drumul curge drept, dupa care urca din nou si se pot vedea pe partea stanga crucile din cimitirul maicilor, cu mormintele pline de flori. In capatul acestuia in partea superioara, sunt doua banci, apoi o mica terasa, unde acoperit, se afla Mormantul Parintelui Arsenie Boca.

In partea stanga a crucii se afla asezata foarte discret o maicuta, care probabil mai aseaza cate una alta pe acolo, iar in exterior, spre iesirea de pe aceasta terasa sta un preot care ii miruieste pe cei care s-au rugat.

Nu am vazut jandarmi, pentru simplul motiv ca nu era nevoie de ei, in fata noastra, la mormant nefiind decat 4 persoane. Acest lucru ne-a permis sa ne putem reculege si ruga in voie in fata crucii.

De aici drumul continua sa urce pana la pestera sapata in stanca de un calugar ce poarta numele de Pestera Sf Ioan.

La coborare am avut sansa ca, in timp ce scriam acatistele care se introduc in doua cutii aflate in fata intrarii in biserica impreuna cu o suma modica la latitudinea fiecaruia conform datinii, am avut deci sansa ca sa inceapa slujba, ceea ce ne-a oferit oportunitatea de a putea intra in biserica care pare mult mai mare in exterior.

Concluzii

Ca sa concluzionez inainte de a incheia, pot spune cu mana pe inima ca cine va pasi pragul Manastirii Prislop isi va gasi, pentru cel putin o perioada linistea sufleteasca de care are atata nevoie, va simti credinta emanata parca de iarba, brazi, linistitea in care se aude doar susurul paraiasului care curge bland, figurile blande ale maicutelor care te saluta cu zambetul pe buze, blandetea preotului de langa mormant, simplitatea micului cimitir, sfiosenia tinerilor de la Seminar pe care ii poti intalni pasind tacuti, cu capul plecat, si tinand la subsuoara carti, mici icoane pictate probabil atunci, servete brodate, si multe altele.

Nu am inteles de ce este interzis sa faci fotografii pe toata intinderea domeniului manastirii, pentru ca e pacat ca aceste frumuseti sa ramana ascunse sau doar in mintea celui care le vede. Cteva cadre insa tot am tras, si sper ca voi fi iertat, pentru ca sunt sigur ca Dumnezeu sau Sfantul Parinte Arsenie m-ar fi lasat sa fotografiez acest colt de rai, acest mic paradis pe pamant. Credeti-ma pe cuvant, macar o data in viata merita sa mergeti acolo, si nu trebuie facut un fel de "must see"din asta. Doar atat trebuie inteles: daca vrei sa simti ca esti mai aproape de Dumnezeu, incearca la Manastirea Prislop...

---

VIZUALIZĂRI: 2552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI