Hotel Sunset - Ouranopoli

TIPĂREȘTE

Omul înțelept își face iarna car, vara sanie și rezervările de vacanta pana pe la sfarsitul lui martie. Hm... ce ti-e și cu noi, vacantierii... mai întâi te dai peste cap sa-ti găsești un loc bun de munca, sau cât de cât măcar, apoi te strădui sa faci rost de o casa a ta, si apoi, an de an de-abia aștepți sa scapi de munca și sa fugi de acasă...

Asa ca dacă tot suntem în plina febra a căutării (nu aur ci acel locșor perfect in care sa uitam de restul anului, si care sa ne încarce bateriile pentru un nou an de munca) mi-am amintit ca am rămas datoare cu review ul pentru ultimul hotel din sejurul nostru in Grecia de anul trecut.

Dupa Vourvourou (vezi impresii) si Spathies (vezi impresii) am ales Ouranopoli, pentru ca nu mai fusesem pe bratul Athos si vroiam sa vedem măcar cât se poate vedea din el.

Au fost disponibile multe hoteluri in zona Ouranopoli, nu stiu dacă am făcut alegerea perfecta dar pentru noi a fost ok. Hotelul este cocoțat pe o mica colina, înainte de intrarea în oraș. Toate camerele sunt orientate in aceasta direcție, beneficiind si de un balcon destul de generos. Hotelul are un aer cochet, cu arcadele sale albe, elementele de fier forjat ale balustradelor, acoperisul de tigla rosie si plantele agatatoare ce decoreaza o buna parte din fatada.

La demisol exista o sala destul de mare unde se serveste micul dejun, iar in exterior este un foisor de lemn, cu terasa extinsa, care tine loc de bar dar unde poti sta pur si simplu pentru a admira privelistea, care chiar e frumoasa.

Desi se numeste Sunset hotel, din camera nu se poate admira apusul, doar cateva raze piezise caci soarele apune oarecum in spatele hotelului. In camere se intra printr-un coridor de tip cursiva, cu geamurile orientate inspre spate, si de aici, in functie de etaj si de constructiile care se intercaleaza s-ar putea vedea. In schimb din fata hotelului se vede frumos soarele care apune iar cel mai bun loc este pe plaja din dreptul hotelului (cam 200m coborare).

Noi am rezervat o camera pentru 4 persoane, care dispunea de un pat dublu si 2 paturi single, unul aflat in aceeasi zona cu cel dublu, celalat intr-o mica nișa in dreapta intrarii. In camera aveam televizor Led, un mic frigider, ceva perne si pături suplimentare, prosoape suficiente. Baia era mica, la fel ca peste tot in Grecia dar funcțională. Evident ca punctul forte era terasa, unde am petrecut cel mai mult din timp (cu exceptia dormitului).

Micul dejun era indestulator, tipic continental, fara prea multe optiuni dar suficiente cat sa ai un start bun dimineata. Curatenie se facea in fiecare zi, nu am avut nimic de comentat.

De mâncat am mâncat in general in Ouranopoli, unde promenada dinspre port e plina de restaurante, pe toate gusturile. Am găsit chiar si unul romanesc destul de bun (copiii aveau pofta de ciorba), dar efectiv erau pe toate gusturile, si la toate exista un baiat sau fata care sa te invite sa iei loc. pentru o gustare rapida existau si cateva fast-food uri grecești unde puteai sa iei souvlaki (destul de bun) la doar 2.5eur.

Din Ouranopoli am plecat in mica croaziera (vezi impresii) de a lungul coastei vestice a muntelui Athos, care a fost cel mai interesant punct al sejurului nostru acolo. In afara de asta am mai dat o mica tura pe sosele prafuite incercand sa descoperim locuri noi, fara prea mult succes pentr ca soseaua prafuita s-a transformat intr-un drum de pamant care ni s a parut prea riscant de urmarit. Oricum privelistile au fost superbe.

Seara si dimineata am mers la plaja din dreptul hotelului, trebuia mai intai sa ajungi in soseaua principala, sa o traversezi si apoi sa cobori pe o carare cu ceva trepte pana la malul marii. La dus nu era problema, dar la intoarcere, simteam acel urcus (e drept nu abrupt, dar totusi...). Plaja era cu nisip si ceva pietre, nemaenajata dar curata, flancata de niste stanci in dreapta. Dupa acele stânci urma un alt golf mai stâncos, apoi alte stânci, alt golf... In apa erau pietricele mici pe distanta de cativa metri, apoi nisip.

Se vedea frumos insula Amouliani in fata, barcile si vaporasele care se tot plimbau, uneori si avioane de agrement sau parasutisti. Seara soarele apunea in spatele stancilor, lasand o lumina aurie sa pluteasca peste ape si facand toate micile pietricele de pe fasia de nisip ud sa sclipeasca. Am incercat sa intiparim privelistea din ultima seara in minte, si sa o pastram, macar pana in vara asta cand sper sa o inlocuim cu alte amintiri.

---

VIZUALIZĂRI: 3191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI