Complex Diamond & vile, Cincis: una caldă - una rece

TIPĂREȘTE

Am optat pentru cazare la complexul de patru stele Diamond de pe malul lacului Cincis. Am vrut ca masă-casă să fie în acelaş loc şi să nu ne expunem ca noaptea după petrecerile din restaurant să străbatem kilometri până la motel sau să urcăm şi să coborâm pe întuneric scări şi scăriţe la vile. Totul la timpul potrivit, veţi vedea şi voi la un moment dat. S-o iau de la început:

Deşi Dragoş pe care eu în particular şi în public îl numesc Guru pentru că ştie tot şi te depanează din orice, ne scrisese negru pe alb cum să ajungem la Complex, noi am ratat bifurcaţia descrisă şi am luat-o prin Călan, apoi prin cartierul rromanesc din Hunedoara şi în sfârşit am ajuns la coada lacului.

Aici e cazul să mă întorc, nu din drum ci din scris. De ce Doamne nu-i numim ţigani aşa cum cu derivate sunt apelaţi în întreaga Europă şi lăsăm să prolifereze confuzia cu românii? Cu ocazia asta am văzut 10-15 palate cu turnuri şi turnuleţe, uşi monumentale, câte 2-3 merţane în curţi dar cel mai cel, o pădure de stâlpi electrici cu globuri rotunde de sticlă care luminau ziua în amiaza mare că doar curentul era de furat.

După această digresiune şi câţiva kilometri de mers pe o şosea bunicică, na! că am zărit în depărtare pe malul lacului o construcţie galbenă impunătoare. Cât ai zice pâs! am ajuns în dreptul ei. Dealungul gardului nu prea mai era loc aşa că am tras maşina vis-a-vis dar depărtişor de locul în care o stivă de lemne arăta că acolo se va pune de un foc de tabără.

Am intrat în curte. Cam micuţă pentru un complex atât de mare. Se vedea că proprietarul ori n-a vrut, ori n-a avut de unde cumpăra teren pentru că pe un spaţiu mic erau înghesuite maşinile din parcarea interioară, intrarea la recepţie, alături cea de la restaurant, câteva vilişoare şi treptele care duceau spre lac Deasemeni recepţia este micuţă pentru un hotel de patru stele.

Ajungem la cameră care slavă Domnului, înainte chiar de a intra în ea mi-a făcut impresie bună. De ce? Pentru că era la parter. În fond ce pretind eu de la o cameră? S-o iau în ordine: în sezonul ăsta să fie călduroasă, să aibă un pat confortabil, să fie curat, să aibă balcon pentru privelişte, un TV la care sa adormi de plictiseală, un dulap cu umeraş în care să-ţi aşezi hainele mototolite din geamantan, o baie cu tot ce e necesar ca să te menţii ca în reclamă ˝ mai curat, mai uscat˝, să nu te zgârie la ochi lipsa de bun gust şi lista ar putea continua.

În privinţa căldurii, săracul Cornel s-a speriat de ecourile noastre în care spuneam că ne aducem perne electrice, aeroterme, calorifere (sic! centrale electrice), pulovere groase, etc, încât a verificat personal şi ne-a asigurat in corpore şi individual că va fi şi este cald. Aşa a şi fost. O căldură plăcută se raspândea prin duşumea astfel încât nici nu aveai nevoie de papucii lipsă la inventar.

Patul. Foarte mare, foarte comod, cu o saltea cred că memory, o nebunie! Din păcate pilota bună, pufoasă, nu era înfăţată în cearceaf. Exista sub pernă un cearceaf cu şireturi dar nu e munca cea mai comodă să înfăţuieşti o pilotă. Sfidând orice măsură igienico- sanitară, m-am făcut că întind cearceaful peste care am aşternut pilota şi Dumnezeu cu mila!

Am desfăcut geamantanul. Când să pun ceva lenjerie pe raft, nema rafturi în dulap. Stai că nu e totul. În dulap nu era niciun umeraş să-şi întindă soţul sacoul şi eu rochiţa. Am cerut şi ne-a dat patru umeraşe de la recepţie. M-am gândit că n-ar fi fost deloc confortabil dacă am fi stat la etaj să cobori şi să urci scara pentru nişte umeraşe.

Dintr-un ochi am evaluat că probabil tot din lipsă de spaţiu distanţa dintre treptele scării era peste cea standard de 17 cm. idem la restaurant şi la vile. Trepte obositoare.

Camera era spaţioasă, cum am scris cu un pat mare matrimonial şi lenjerie impecabilă alba-ca-zăpada, un TV cu diagonală 80 dar numai cu câteva posturi pe cablu, cu un fotoliu şi un scăunel în prelungire pe care să-ţi odihneşti picioarele în timp ce priveşti tâmp pereţii goi, cu două noptiere pe care se odihneau două veioze cu abajur mare de mătase cu franjuri( în total trei veioze în cameră). Acelaş model îl avea şi candelabrul cu şase abajururi care atârnă deasupra patului. Drept să spun m-a iritat puţin luxul voit afişat dar cireaşa de pe tort a reprezentat-o scaunul de toaletă şi cuveta. Cromate în auriu cu motive florale pentru ca atunci când stai pe WC să te crezi în vila Ceauşeştilor, veţi vedea pozele. În schimb ca să fie echilibru, pe cuvetă nu era decât un săpunel liliput iar la duş din sticluţa cu săpun lichid nu curgea nimic. Noroc cu săpunul Palmolive luat de acasă. Deasemeni deasupra cuvetei nu era o placuţă sau un stativ pentru periuţă, pastă de dinţi, after shave, etc. Unde să le pui? Prosoapele erau curate dar setul era pentru o singură persoană şi fonul nu ştiu la ce putea fi utilizat pentru că nu era şampon.

Eu înţeleg că au deschis hotelul în pripă deşi fuseseră contactaţi de două luni, dar dacă nu răspunzi tuturor exigenţelor pentru patru stele, mai laşi din preţ. Nu vreau să fiu cârcotaşă dar mocheta nu era curată, avea pete din sezonul trecut. Ca să atenuez critica, ce a contat a fost căldura din cameră, aşternutul impecabil şi prosoapele curate.

Balconul era foarte mare şi adânc şi oferea o privelişte încântătoare spre lac. Fotolii şi măsuţe te invitau la reverie şi eventual la o cafeluţă şi ţigară (culmea, scrumierele erau curate). De pe balcon am văzut coborârea în trepte până la lac şi malul de vis-a- vis întrerupt din loc în loc de câte o vilişoară. Programul a fost atât de strâns încât n-am apucat să batem măcar o bucăţică din mal cu piciorul.

Câteva cuvinte despre restaurant. Micul dejun în sistem bufet suedez chiar dacă nu ne-a desfătat cu cine ştie ce delicii culinare a fost proaspăt, îndelustător şi o bază solidă pentru excursia de a doua zi. Seara am mâncat ce am ales din timp. Noi ne-am orientat ca la cină să servim un meniu de prânz pentru că după o zi obositoare simţeam nevoia de o supă caldă. Felul doi a fost un grătar format din două bucăţi şi cartofi prăjiţi. Porţia a fost enormă şi nu am putut mânca tot. Chelnerii au fost sfârlează, doar ştiau pe ce.

În concluzie, hotelul s-a deschis pentru noi şi din punctul ăsta de vedere ne-a oferit un ambient în care ne-am distrat şi ne-am simţit foarte bine. Nu e de neglijat amplasarea excelentă pentru baie şi plajă şi posibilitatea excursiilor în Tara Hategului aşa cum am făcut a doua zi. Aşa cum am scris în titlu ˝una caldă, una rece˝ ca să se poată forma o impresie corectă asupra hotelului ar trebui vizitat vara când s-ar putea constata dacă s-au remediat sau nu neglijenţele semnalate mai sus.

Este interesant de observat că deşi la întrunirea de la Cinciş nu au venit o serie de useri care au animat întâlnirile precedente, deşi aşa cum am scris patronul hotelului nu a supraveghiat să nu ne lipsească ceva, deşi pentru foarte mulţi dintre noi distanţa de casă a fost mare şi obositoare, apoi şi preţurile au fost destul de pipărate, totuşi a fost o atmosferă de bună voie şi distracţie excelentă, rar întâlnită. Explicaţia mea ar fi bucuria generală şi apariţia noului val de useri pe AFA.

Mulţumesc AFA că exişti şi ai umplut viaţa atâtor oameni.

---

VIZUALIZĂRI: 1887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI