Prin ţară, la noroc

TIPĂREȘTE

Eram în trecere şi nu aveam unde dormi. A fost o pură întâmplare sau noroc chior. Cum vreţi voi.

Vazusem Castelul Corvinilor dar inca n-aveam chef să ne întoarcem acasa. Am zis către Sibiu să fie că zona e frumoasă, poate ajungem la Muzeul Satului sau vedem la faţa locului. Trebuia să dormim undeva şi am gasit un indicator care ne direcţiona spre câteva pensiuni. Am dat cu zarul şi a iesit Domnescu. S-a întâmplat că aveau şi locuri libere.

Jos în sala de mese era o petrecere privată, dar gazdele ne-au spus că suntem bineveniţi la petrecere că sunt nişte cunoscuţi de-ai lor. Nu am vrut să abuzăm de bunăvoinţa lor, am preferat să stăm afară pe terasă. Îmi pare rau că nu am avut timp să explorăm puţin zona. Deja începuse să se înopteze. Era plin de verdeaţa, câteva locuri special amenajate pentru a te bucura de natură. În pensiune, foarte primitor, gazdele şi-au cerut scuze pentru petrecerea de jos şi ne-au dat cele mai îndepărtate camere de la etaj. Veselia şi petrecerile pe mine nu mă deranjează, dar nu îmi amintesc sa fi auzit nimic. Probabil pereţii sunt bine antifonaţi sau camerele erau destul de departe.

Camerele, cred că sunt vre 10-12, nu le-am numărat, dar erau destul de spaţioase, curate şi primitoare. Îmi amintesc că pe jos era o mocheta, foarte bine întreţinuta de culoare deschisă. Eu de regulă am ceva împotriva covoarelor şi mochetelor care se îmbâcsesc cu praf, dar îmi amintesc că m-am minunat cât de curată şi moale e. Am stat doar o noapte şi am zis atunci, ca daca vreodata mai trecep prin zonă sigur va fi prima alegere să înoptăm. Gazdele foarte amabile, deşi aveau şi alţi invitaţi nu ne-au lasat să ne simţim neglijaţi. Ne-am întins cu ei la poveşti despre turism, politică, copii, studii… a fost ca şi cum eram în vizită la prieteni.

Dimineaţa m-au întrebat dacă dorim să luăm micul dejun. Am întrebat ce ne oferă şi au început să ne enumere bunătăţi făcute în casă: cârnaţi, omletă, brânză, slănină, murături, bunătăţi tradiţionale făcute în casă. M-am bucurat că eram singură când au pus întrebarea. Am fugit cât de repede am putut şi le-am zis celorlalţi că nu avem timp de masă că durează prea mult pregătirea ei. Dacă îmi propunea un iaurt zero sau o brânză degresată mă câştigau. Aşa… bine că am fost singura care a auzit meniul că altfel de acolo nu mai plecam. :)

---

VIZUALIZĂRI: 1651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI