Ne vedem pe Insula Čiovo?

TIPĂREȘTE

Era prima dată când vizitam Croaţia. Încă nu ştiam la ce să ne aşteptăm, mai ales că era şi prima dată când ne făcusem rezervările pe Booking. Am vrut să ne cazăm pe o insulă, şi ştiam că-s multe. Dar vroiam să nu depindem de bacuri şi programe de trecere aşa că am căutat o insulă legată de continent prin pod. Aşa am ajuns în cel mai frumos oraş pe care-l văzusem, Trogir.

O să vă povestesc şi despre el, dar acum încerc să vă spun doar de insulă şi cazare.

Ştiam că insula Čiovo e legată printr-un pod de oraşul Trogir. Mă aşteptam la un loc liniştit de o frumuseţe naturală, dar ce m-a fermecat a fost furnicarul din oraş. Tot aduc aminte de oraş pentru că într-adevăr mi s-a părut special, iar insula, care îi aparţine, e o zonă cu construcţii mai noi, unde puteţi închiria apartamente la preturi mai bune. Zeci de vapoare şi bărcuţe acostate în port unele dintre cele mai luxoase pe care le vazusem mi-au luat privirea. Un amestec incredibil de oameni, scutere şi masini ne aşteptau pe podul care leaga insula de oraş.

Simţeam oboseala de ceva vreme. Cam 1200 de km au fost pornind din Cluj, pe ruta Budapesta-Zagreb. O mica bâlbâiala prin Budapesta, o aglomerare obligatorie prin Zagreb şi câteva opriri pentru oxigenare au fost suficiente pentru a lungi drumul la vreo 16 ore, şi a întinde răbdarea copilului la maxim. Nu ştiu cum reacţionează alţi copii la drumuri lungi, dar al nostru cam de la primii 50 de km parcurşi îşi fixa o intrebare obsesivă: „cam cât mai avem pâna ajungem? ”. Şi până la destinaţie trebuia să fac tot felul de aproximări haioase de genul cam două drumuri până la Bucureşti sau cam 30 de drumuri pâna la Turda… şi tot aşa rezolvam teste de matematică pâna dadeam de un răspuns care părea acceptabil. :)

Insula Čiovo e una din sutele de insuliţe care aparţin de Croaţia. Dacă vă luaţi ca punct de plecare pe GPS Trogir şi-l găsiţi, de acolo puteţi arunca o suliţă până pe insulă. Unii spun că e o prelungire a oraşului, dar mie mi s-au părut doua chestii la zeci de ani distanţă, legate doar de un pod insuficient de lat care mi s-a părut tot timpul aglomerat. De fiecare dată ne-a luat mai bine de 30 de minute să-l traversăm indiferent de ora la care am trecut peste el.

Destinaţia noastră era staţiunea (sau satul) Okrug Gornji. Aveam adresa de pe Booking notată pe o foaie. Uitasem să facem o poză la hartă, dar aveam GPS şi am zis că ne descurcăm. Maare greseală. Socoteala de-acasă rar se ptriveşte, nu-i aşa?

Kralja Tomislava 62 a rămas şi acum în memoria GPS-ului, care s-a dovedit incapabil s-o găsească. Pe insulă, străduţele sunt foarte înguste şi unele au înclinaţii foarte mari. Nu au loc două maşini, şi dacă se întâlnesc, unul dintre şoferi trebuie să cedeze şi să dea inapoi pâna spaţiul le permite să treacă. Cu zeci de ani în urmă insula era locuită doar de pescari. O dată cu dezvoltarea turismului au început să construiască haotic. Astfel drumurile au devenit neîncăpătoare, şi foarte des te loveşti de drumuri înfundate, chiar dacă hărţile de pe GPS arată că ele există. Modalitatea de deplasare preferată de toţi sunt scuterele, care se puteau închiria cu ziua din Trogir. Gălăgia pe care o fac şi numărul lor m-au speriat în prima fază, apoi a început sa-mi placă.

Ne-am învârtit o vreme după niste drumuri imaginare care ar fi trebuit să ne ducă la punctul cu pricina, dar după ce am dat de străzi înfundate am zis că mai bine să facem o plimbare de recunoaştere pe jos. Cu foaia pe care notasem adresa de destinaţie de acasă am încercat să cerem lămuriri. Primul baraj a fost cel de limba. Ba in croată, ba în germană, orice numai engleză să nu fie, au încercat nişte indivizi simpatici să ne explice că suntem pe strada Kralja Tomislava, dar că e destul de mare… Asta observasem şi noi… Numerele de stradă erau foarte haotice, cred că le-au împărţit în ordine pe măsură ce primeau autorizaţii de construcţie, pentru că nu aveau nici o legatură cu asezarea caselor. Lângă 60 era 3, mai încolo 18. Deja ne gândeam că am luat o ţeapă şi că numărul 62 nu există când într-un vârf de deal apare şi viluţa roz pe care o văzusem în pozele de pe Booking.

Camera era pregătită, am primit cheile şi nu ne-a mai deranjat nimeni câteva zile. Adică până la plecare. Viluţa e catalogată ca având 3 stele, dar nu e pentru pretenţioşi. În afară că s-au schimbat prosoapele după 3 zile, alte servicii nu am avut incluse. Aşa că mătura şi mopul le-am manevrat noi. Gunoiul am fost avertizaţi că nu urcă pe străduţele lor pentru că nu încape maşina, aşa că singurele containere erau cele de la ieşirea din sat care ne-au fost recomandate cu încredere. :)

Drept mulţumire că nu lăsăm gunoiul la vilă, am primit într-o zi o farfurie mare cu struguri producţie proprie. Nu ştiu cum se numeşte soiul, dar au fost cei mai dulci struguri pe care i-am mâncat. Temperaturile ridicate din sudul Croaţiei fac locul foarte potrivit pentru creşterea difertelor fructe. Struguri dulci, kiwi, rodii, toate ne făceau cu ochiul din grădinile oamenilor când veneam de la plajă.

Apa la piscină a fost curată si aerul condiţionat s-a dovedit foarte util. 6 zile cat am stat acolo temperatura nu a scăzut noaptea sub 30 de grade. Ziua nici nu aveam curaj să ne uităm la termometru.

Plaja era destul de mică, cu pietriş si bolovani, nu era foarte aglomerată, apa caldă şi limpede, fără valuri. Oricum căldurile pe care am nimerit făceau plaja imposibilă după ora 10. Insula e un amestec de nou şi vechi, o nehotărâre generală pe care am mai observat-o în Croaţia, o ţară incapabilă să se hotărască dacă conservarea locurilor vechi şi istorice e mai importantă decât dezvoltarea cu iz comercial a turismului.

Vila Stil e localizată cam la 400 de metri de plajă, pe un deal, iar dacă mergeţi pe jos la plaja, înapoi ajungeţi cu siguranţa gâfâind. Camerele au bucătarie sau chicinetă cu toate ustensilele necesare, frigider, aer condiţionat tot ce ai nevoie pentru a te simţi bine. Parcările sunt insuficiente pentru numărul camerelor. Deşi pentru cumpărături, intrări la diverse atractii puteam folosi cardul, la hotel am putut plăti doar numerar, în euro. Aeroportul din Split e la mai puţin de 10 km şi dacă vorbiţi înainte contra unei sume de bani puteţi fi preluat de acolo de gazde.

Locul e potrivit dacă vreţi să îmbinaţi relaxarea pe plajă cu vizitarea unor locuri de excepţie (mie aşa mi s-a părut Trogirul), excursii cu vaporaşe către diferite insule. Dacă sunteţi cu maşina sunt cam 75 de km pâna la Parcul Naţional Krka, pe care l-am vizitat şi noi. Din Trogir şi Split şi se organizau excursii în Parcul Naţional Kornati şi Mljet. Dacă reuşiţi să fiţi activi şi să vă mobilizaţi pe o temperatură ridicată este locul perfect. Pentru Croaţia, care nu mi s-a părut o ţară pentru pretenţioşi (adică de aceeaşi bani in Grecia sau Bulgaria primeşti servicii mai exclusiviste), cazarea a fost ok. Am văzut si câteva review-uri negative, oameni care au fost dezamăgiti de Croaţia. Cred că depinde de nivelul de aşteptare al fiecăruia. Sau de obiceurile de concediu. E un loc în care nu poţi să stai pasiv şi să te odihneşti. E potrivită ca destinaţie de vacanţă mai degraba pentru oameni active, cupluri fara copii sau cu copii mai mari, care sunt dispuşi să se plimbe, pentru că ai ce vedea si e păcat să nu o faci. Pe de alta parte să plimbi un copil mic care are nevoie de ingrijiri speciale, ore de somn, umbra, linişte… as zice mai bine nu. Mai aveţi putina răbdare. Totul e să mergeţi la momentul potrivit din viaţă pentru a face din vacanţa în Croaţia un concediu de vis.

Fiti pregătiţi să întâlniti cel mai fascinant loc din câte aţi vazut. Dar fiţi atenţi. Realitatea se modelează în funcţie de vibraţia voastră.

So… fill good!

Ne vedem acolo?

---

VIZUALIZĂRI: 2820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI