Aventura din Parc Aventura - Brasov

TIPĂREȘTE

Daca tot am povestit aventura mea de la Edenland de ce sa nu va spun aventura cu un alt parc si anume Parc Aventura. Aici am ajuns intr-un context foarte simpatic, in team-building.

Acolo am mers mai multi colegi, unii au ramas la hotel (Classic Inn – Brasov, o sa va povestesc si despre el) insa chiar si aici doar o parte dintre noi am mers insa pe trasee de diferite grade de dificultate. Unii au mers pe galben, altii pe verde, albastru sau rosu.

Eu am mers in final (nu ma puteam da batuta) pe unul verde si unul albastru. Si aici exista personal care iti explica tot ce trebuie facut astfel incat sa parcurgi traseele in siguranta. Instructajul s-a facut pe serii deoarece am fost destui curajosi. Un alt aspect de cate trebuie sa tineti cont este sa aveti un echipament potrivit pentru catarare, incaltaminte comoda, pantaloni comozi astfel incat sa va ofere lejeritate, si foarte important parul strans (daca nu aveti parul strans va dau ei elastice).

Se pot achizitiona manusi in situatia in care nu aveti voi. Credeti-ma ca sunt utile. Astfel incat o data instructajul facut am pornit pe trasee.

Asa cum am spus eu am mers intai pe verde. La inceputul fiecarei bucati de traseu ea poarta un nume, o sa vedeti asta in poze, dar nu facute de mine ca eu stateam in cele mai interesante pozitii. Binenteles ca au fost portiuni in care echilibristica era la loc de cinste sau strategia fiecaruia era cum sa abordeze traseul. Pe rand am mai pierdut din participanti (erau anumite puncte unde puteai sa iesi din traseu) astfel incat am ramas doua muste. Ne-a ajuns pana la urma si ne-a intrecut un barzaune dar nu era din roiul nostru.

Am terminat traseul verde si am zis sa facem si unul albastru, cat dureaza? Cam 25 de minute teoretic, la noi au fost au fost cam 45 de minute. Acum sa va mai povestesc experientele de aici cu tirolienele. V-am spus in articolul anterior vezi impresii ca am avut o patanie cu tiroliana, aici au fost mai multe, insa cu final fericit. La una dintre tiroliene nu-I vedeai capatul printre copaci, senzatia era extraordinara cand treci rintre crensgi fara sa stii ce te asteapta si sa fii si in viteza, asa incat la una dintre tiroliene nu am reusit sa ma opresc la punctul de sosire incat am luat-o inapoi si am fost asa de isteata incat am incercat sa ridic cumva capul astfel incat am luat in viteza o harjiala de acel cablu metalic de am zis ca mi-am luat pielea, si incercasem sa pun si mainile, noroc ca aveam manusi. Norocul meu ca nu era nimeni pe langa mine asa ca nu m-am facut prea rau de ras insa cucui tot am avut. De data asta insa m-am ambitionat si m-am tras in maini pana la capat. Iar a doua tiroliana care este la final de traseu albastru deci poti aeriza in picioare (cu atentie insa), la indemnul colegei mele am ridicat picioarele insa destul de mult timp incat aterizarea s-a facut pe partea mea mai reprezentativa, dar a fost superamuzant.

Ce mi-a creat insa cele mai mari probleme a fost o plasa (in pozele articolului anterior v-am atras atentia la o plasa). Iti faci avant precum Tarzan pe o franghie si trebuie sa te prinzi de plasa cat mai sus ca spoti sa ajungi mai usor la platforma. Eu cum mi-am dat drumul pe franghie am si scapat-o din maini astfel incat am luat plasa aproape de la baza ei. Am simtit ca-mi dau duhul pana sus si ma gandeam ca era foarte usor sa renunt acolo, pur si simplu desfaceam legatura si ieseam din traseu, insa aveam si eu ambitia mea. Am reusit dupa o upta crancena si finalul a fost unul vizibil. Am avut vanatai pe maini cum n-am avut in viata mea, noroc ca era toamna si deja nu mai umblam la maneca scurta. Ma amuzam spunand ca nici cand m-a batut sotul nu am avut atatea vanatai .

Dupa ce am plecat de aici am mers la hotel (ne-am mai oprit putin si prin oras sa-l admiram) am facut un binemeritat dus si apoi am plecat la petrecere. M-am simtit minunat si as lua-o de la capat.

E un loc pe care il recomand cu placere.

---

VIZUALIZĂRI: 3408 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI