Vila Dolce Vita, o surpriza placuta

TIPĂREȘTE

Dupa ce am strabatut in lung si-n lat minunata Cetate Alba Carolina, despre care am povestit de curand, ne-am inscris pe autostrada nou-nouta, spre Deva si drumul a fost o placere, nefiind deloc aglomerat. Dupa ce am coborat de pe autostrada, cu 15 km inainte de ajunge in Deva, am luat-o spre Hateg cu intentia de a ajunge in Simeria, despre care stiam din aduceri aminte ca e un nod feroviar reprezentativ, unde se reparau locomotive si se exploata si prelucra marmura, dar care acum ne intampina cu un aer usor prafuit.

Dar, pe o staduta ingrijita, cu magnolii, am descoperit o vila cocheta care avea sa ne gazduiasca pentru o noapte. Curtea era spatioasa ingrijita si cu posibilitate de parcare pentru 5-6 masini, atunci mai erau doua parcate cu numere din alte zone ale tarii. Inca de la intrare am simtit mirosul proaspat de curat, uitandu-ma in jur am remarcat ca totul era nou si avea un aer modern. Incepea sa imi placa. Nu avea decat un etaj, in total am numarat 5 camere, 4 duble din cate am inteles si una single.

Camera noastra era la etaj, o dubla transformata in tripla pentru noi, spatioasa, cu un mic budoar in lateral, in care se gaseau amplasate doua fotolii si o masuta ca sa-ti bei cafeaua sau sa stai la taifas, cu o biblioteca-birou micuta anexata pe un perete si un minifrigider in care am pus cate ceva pentru drumul de a doua zi. Avea si aer conditionat dar nu era necesar atunci iar conexiunea Wi-Fi a fost excelenta. In zona centrala predomina patul matrimonial imens, iar la capatul lui patul suplimentar pe care l-am solicitat, care lasa suficient spatiu in jur. Mai exista o comoda pe care era amplasat televizorul LCD, un dulap cu doua usi si un cuier. Baia si ea era generoasa in dimensiuni, avea bideu, uscator pt. par, halate de baie, papuci si consumabile, prosoape imaculate si pufoase si o cada cu protectie laterala din sticla. Ce sa zic eram tare incantata de ce am gasit si corespundea descrierilor facute.

Pentru ca inca mai aveam timp pana se insera am mers in Parcul dendrologic, care era foarte aproape, circa 600 m. Odata intrati pe poarta am platit 2 lei/pers., iar pt. fiul meu, fiind elev 1 leu. Nu banuiam ce ne asteapta dincolo de intrarea care nu promitea prea mult, dintr-o data am pasit in lumea arborilor si a pasarilor, care la ora aceea cred ca isi povesteau ce au facut peste zi, intr-un cor intens de triluri. Era o desfatare sa respiri aerul proaspat si sa asculti pasarelele, dupa o zi destul de incarcata, era ca o pilula de relaxare. Ne-am pierdut pe aleile parcului care are o suprafata foarte intinsa, 70 ha, situat in lunca Muresului, contine circa 2100 de arboret indigen si exotic. Nu am avut timp sa-l descoperim in intregime, dar am vazut o multime de arbori exotici, gigantici, foarte batrani, dupa inaltime si coroana, magnolii imense, liliac parfumat si cate si mai cate specii aduse de prin toata lumea. Ne-a parut rau ca se insera si ne era teama sa nu ne ratacim, nu erau indicatoare, pentru ca erau nenumarate carari pe care erai tentat sa te aventurezi, bancute imbietoare pentru lectura, si dupa ce ne-am luat portia de ozon si ne-am delectat cu diferite triluri ne-am indurat cu greu sa parasim aceasta oaza de verdeata pe care nu am fi banuit sa o gasim aici. Si chiar daca consider ca se poate face mult mai mult intr-un spatiu atat de generos, probabil ca lipseste finantarea, sper sa va bucurati cat mai multi de generozitatea naturii, daca treceti prin zona.

A doua zi dupa un mic dejun copios, pregatit la ora stabilita de comun acord, care pot sa spun ca avea produse peste media obisnuita, preparate de casa si sucuri proaspete din fructe, ceai, o cafea super, am plecat spre manastirea Prislop, pe urmele celebrului Arsenie Boca.

---

VIZUALIZĂRI: 1211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI