Teleferique Liban

TIPĂREȘTE

Sa lasam putin deoparte seria impresiilor sociale si sa revin la cele turistice, nu de alta dar s-ar putea ca lumea sa isi piarda interesul pentru aceasta destinatie.

Unul dintre cele mai atractive dar si dintre cele mai vechi obiective turistice ale Libanului, e telefericul. Ca sa ajungem acolo, am urcat in masina cumnatei dupa ce si-a terminat programul la birou si ne-am dus la Junieh. Ce e Junieh? Este un oras la vreo 15-20 km de Beirut, inspre Tripoli.

Odata ce am ajuns in cartierul Maameltein, unul cu restaurante, plaja dar si "fetite" pe marginea soselei (le-am vazut dar nu am apucat sa le fotografiez deoarece eram in viteza masinii) am inteles ca e vorba despre un cartier cam rau famat.

Sint indicatoare care te directioneaza spre telecabina. De fapt e o telegondola.

Am ajuns pe la 16.40, ne-am dus la casa de bilete si cu ochii dupa toate alea sa fotografiez, nu prea am luat seama la gondole. Am vazut ca pretul difera in functie de zilele saptaminii insa despre orar aveam sa aflu abia cind am ajuns sus ca exista orar de vara si orar de iarna. Vara e pina la seara la 9 si iarna e pina la 5 jumate. Cam putin timp ne-a ramas ca sa admiram frumusetile de sus.

Cind ne-a venit rindul sa urcam in cabine, imi venea sa fac calea intoarsa. Acestea erau cam din 1900-toamna! Cam julite pe alocuri, cu diverse autografe in interior si, cum ar zice Arsinel, " Micuti- mititeli". Un nene le "prindea" din zbor si poftea cite 4 persoane sa urce in cabina. Daca erau singuri, cuplu sau triplu ( :D), nu mai baga alt strain cu ei. Cind a inchis usile, mi-a semnat condamnarea! Cabina micuta scirtia din toate inchieieturile si imi era frica sa nu se rupa cu noi 3. Abia am reusit sa fac niste poze caci imaginile erau de vis. Cind treceam prin dreptul unui stilp muream de spaima... ca era multa cale pina la pamint si cum ea mergea incet, frica mea a fost la cote maxime, atit de inaltime cit si de intensitate. Cumnata lesina de ris cind vedea cum zic " Alelei, s-aulica, doda!!! p'aici lupchii ma manincaaaa~!!! "

Dupa cele 9 minute cit a durat plimbarea corpului meu de jos pina pe munte am uitat de toata frica atuci cind am vazut ca se contureaza o imagine fabuloasa a soarelui apunind in mare.

Nu am luat seama restaurantelor care te imbiau la tot felul de bunatati locale sau din bucatarii internationale si cind am simtit ca a noastra ghida personala ne tot impinge spre o alta platorma am sarit ca arsa. Fataaa, ce mai e si locomotiva aia? Era ceva rosu ca o locomotiva si venea pe o cale ferata inclinata la 80%. Daca nu ma credeti, cititi pe internet. Era un funicular care facea accesibila ultima portiune din drum pina sus la Statuia Fecioarei din Liban.

Am zis ca nu ma sui in aia nici legata!!! Nu se poate si pe jos? / Ba se poate, numai ca e ceasul 5 si nu ai auzit ca la 5 jumate coboara ultima cabina de pe munte? Mai de voie, mai de nevoie, am urcat in dracia rosie. Nu a fost chiar rau. Desi pare inclinata cind o vezi de la distanta si credeam ca o sa stau in 4 labe... podeaua era plata.

Avea doua bancute in capete si din alea care te tii cu mina ca in autobuz, pentru pasagerii care circula in picioare. Din vagonetul rosu am zarit un parc de joaca pentru copii, daca nu ma insel, e parcul cel mai sus situat din lume.

Si acum, cu ajutorul informatiilor de pe net sa va zic citeva date tehnice ale telecabinei:

- a fost construita de germani si inaugurata in 1965

-statia se afla la 650 metri deasupra nivelului marii

- lungimea cablului are in jur de 1,5 km

-poate prelua 480 vasageri / ora/ sens

-viteza de deplasare e de 3,15 m/ secunda

Se mai zice ca nu au fost niciodata reclamatii in ceea ce priveste transportul cu cabinele, ca serviceul local se face saptaminal iar o data la 2 ani vin si inspectorii internationali ca sa verifice si sa reinnoiasca certificatul de functionare.

Ca o picanterie, telecabina aia trece razant cu blocurile de locuinte si poti avea parte de surprize inedite in timp ce treci pe linga casele oamenilor. Unii stau la masa, altii in dormitor... cum o fi cu intimitatea la ei?

La 5 si 20, de frica sa nu ne ramina oasele pe acolo, ne-am dus fuguta la funicular. La coborire peisajul se facuse si mai feeric. Lumini pe plaja, lumini pe la cladiri, soarele care facea un joc de lumini pe luciul apei...

Recomand celor tari de inima plimbarea cu telecabina pina sus pe munte. E ceva minunat!

---

VIZUALIZĂRI: 2911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI