În vizită la Grădina Zoologică din Râmnicu Vâlcea

TIPĂREȘTE

Vara trecută, aflați în trecere prin Râmnicu Vâlcea, ne-am hotărât să mergem la zoo. A fost o decizie luată cu vreo două zile înainte, așa că am avut timp să mă documentez puțin și să salvez o hartă detaliată a orașului pentru a ajunge la obiectiv. Grădina Zoologică din Râmnicu Vâlcea se află pe strada Ostroveni, nr. 95; pentru a ajunge acolo, noi am traversat orașul pe bulevardul Calea lui Traian venind dinspre Căciulata, am intrat pe strada Ștrandului și am continuat apoi pe bulevardul Dem Rădulescu până pe strada Ostroveni.

La intrarea în curtea obiectivului se află o parcare mare gratuită, iar locurile de lângă gard beneficiau de umbra copacilor din zonă. Lângă intrare am găsit informațiile referitoare la preț și la programul de vizitare: acest zoo era deschis zilnic între orele 08.00 - 20.00, iar tarifele - 3 lei/adult; copii sub 5 ani/gratuit; copii între 5-18 ani – 2 lei și taxa de fotografiere – 1 leu. Am achitat rapid, încântați de aceste prețuri cât se poate de rezonabile, și am avansat câțiva metri pe alee până lângă o hartă ce indica în amănunt traseele de vizitare, precum și locurile unde se aflau diversele animale cazate aici.

Am început explorarea avansând către stânga și am intrat într-o anexă care adăpostește Acvaterariul. Am văzut aici diverse specii de păianjeni, șopârle, gândaci, pești sau șerpi; aceste vietăți sunt găzduite în spații supraetajate amplasate lângă pereți. În zona centrală a încăperii era amenajat un spațiu mai larg, unde se afla un caiman comun ce stătea în apă, ascuns în partea mai întunecată a cuștii sale. Pe lângă acest caiman, am mai putut admira aici tarantula roșie chiliană, gândacul de Madagascar, peștele neon, câțiva rechini micuți de apă dulce, piranha, broaște țestoase, doi șerpi regali, boa constrictor, pitonul birmanez, pitonul regal sau anaconda. Am făcut aici numeroase fotografii respectând regula fotografierii fără blitz, după cum era afișat la intrare.

Vizita noastră la Zoo Râmnicu Vâlcea a continuat la cușca cangurului pitic, iar în vecinătatea acestuia am întâlnit o familie numeroasă de porcușori de Guinea, spre încântarea celui mic, care s-a despărțit cu greu de adăpostul lor. L-am ademenit cu promisiunea că vom merge la iepurașii aflați în apropiere. La fel ca și în cazul porcușorilor, domnii iepuri aveau la dispoziție un spațiu suficient de mare și de curat pentru a trăi în condiții bune. Nu foarte bune totuși, pentru că viața în captivitate nu poate fi grozavă pentru niciun animăluț, însă atunci când vii la Zoo apreciezi dacă animalele sunt bine îngrijite.

Am mers apoi în vizită la cușca bandiților mascați – ratonii – însă aceștia dormitau pe o terasă amenajată în cealaltă parte a adăpostului, așa că degeaba ne-am rugat de ei să se apropie pentru o fotografie mai clară. Cine știe, probabil că trebuia să facem o cerere scrisă adresată lor cu 30 de zile înainte de a-i vizita :P

Bufnița s-a dovedit a fi mai cooperantă și ne privea surprinsă, parcă întrebându-ne dacă nu avem altceva mai bun de făcut pe căldura aia. Căci trebuie să vă spun că am venit aici într-una din zilele caniculare de la sfârșitul lunii august, iar termometrul digital amplasat la intrare indica 34 de grade Celsius pe la ora 12.00, când am plecat.

Să revenim la ceea ce am mai vizitat la acest Zoo! Am ajuns în dreptul unei alte anexe asemănătoare cu Acvaterariul, unde am admirat câteva exemplare de coati (numit și ”micul urs”), un babuin, câteva chinchila, dar și veverițe siberiene.

Ieșiți încă o dată pe alee, sub razele tot mai fierbinți ale soarelui, am trecut pe lângă țarcul găinilor pitici, de unde am fost salutați zgomotos de cocoșii care se plimbau țanțoși de colo-colo. Lângă ei, câteva rațe leșești și-ar fi dorit probabil mai multă apă în troaca lor, iar bibilicile ciuguleau diverse grăunțe, părând a fi foarte preocupate cu această treabă.

Traseul de vizitare ne-a condus spre o zonă cu mai multă umbră, unde ne-am întâlnit cu păuni albi și albaștri, cu fazanul argintiu, dar și cu cel auriu. În vecinătatea lor, câteva păsări amatoare de apă (niște gâște și o barză) stăteau pe malul unui iaz micuț.

Am avansat apoi spre o zonă populată de animale cu talie mare. Am ajuns la țarcul cerbului lopătar, însă acesta dormita în partea opusă, acolo umbra fiind mai generoasă. În schimb, un ied mai năzdrăvan s-a lăsat fotografiat sub privirile îngăduitoare ale căprioarei care ronțăia niște paie dintr-o iesle. Încet-încet, ne-am apropiat de țarcul urșilor bruni, unde am văzut două exemplare adulte pe care le-am putut admira de la câțiva metri. Ne-a plăcut faptul că urșii aveau amenajat și un bârlog sub forma unui beci în care unul dintre ei a și intrat de altfel după câteva minute. La fel ca și celelalte viețuitoare, urșii se aflau și ei într-o stare bună și nu mi-aș dori vreodată să-i întâlnesc în libertate la o asemenea distanță mică...

Plecând de la cușca urșilor, am salutat apoi o familie de lupi, iar peste drum am fotografiat un porc mistreț adult care se scălda de zor într-o baltă amenajată în mijlocul țarcului său. Cumătra vulpe abia ce a catadicsit să ne arunce o privire, iar iepurii de vizuină dormeau liniștiți la umbră, protejați de gardul des de sârmă împotriva vecinilor cu gheare și colți ascuțiți.

Am trecut apoi prin dreptul unui iaz unde se aflau câteva broaște țestoase de Florida și am avansat către țarcul lamelor. Și iată că am sosit apoi în dreptul spațiului unde era cazat jaguarul! Și am fost norocoși pentru că acesta se plimba prin țarc, astfel că l-am fotografiat cu ușurință. Nu același lucru îl pot spune despre familia de lei africani din vecinătate – aceștia dormeau la umbră, în partea opusă a țarcului, așa că fotografiile făcute lor sunt unele mai degrabă nereușite. Asta e, ne-am mulțumit cu ce am putut surprinde și am privit prin geam în adăpostul tigrului siberian. Și ce să vezi?! Am zărit aici două exemplare care dormeau într-o poziție nostimă – trântiți pe spate, cu labele în sus! Habar nu aveam că asta este poziția de somn a unui tigru.

Ultimele animale pe care le-am salutat aici au fost căprioarele, însă și ele erau toropite de căldură ca și noi... Acum mă refer doar la noi adulții, pentru că cel mic a ochit locul de joacă amenajat într-o margine a grădinii zoologice și a dorit neapărat să dea o tură de recunoaștere. Am mai zăbovit aici preț de câteva minute, apoi ne-am îndreptat agale spre ieșire, mulțumiți că am vizitat o grădină zoologică unde animalele viețuiesc în captivitate în condiții decente. Era să uit! Una dintre regulile afișate aici este ”Interzis accesul cu animale de companie!”

Ajuns la final de review, vă recomand să vizitați Grădina Zoologică din Râmnicu Vâlcea atunci când veți ajunge în această frumoasă zonă a țării noastre!

---

VIZUALIZĂRI: 12736 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI