Istanbul, iar, ..., și iar...

TIPĂREȘTE

Istanbulul este orașul în care ne întoarcem de fiecare dată cu plăcere. De ce? Nu știm exact să spunem. Cert este că sunt mai multe motivele pentru care revenim iar, ..., și iar. Poate pentru că ne fascinează „mozaicul” pe care îl regăsești în tot ceea ce te înconjoară: oameni, tradiții, istorie, cultură, arhitectură, spiritualitate... Sau poate împletirea firească între vechi și nou, tradițional și modern, ori pur și simplu pentru că te ajută să te simți mai mult sau mai puțin ca acasă (mai ales pentru noi dobrogenii atât de obișnuiți cu pluriculturalitatea și conviețuirea multietnică). De aceea probabil că reîntorcându-ne în 2015 am revizitat cu plăcere locuri deja știute dar care tot timpul îți pot trezi sentimentul de nou și de care te poți simți fascinat.

De exemplu, croaziera pe Bosfor ne-a arătat de data aceasta, dincolo de frumusețea peisajului, urme ale unei istorii grandioase, opulența și strălucirea palatelor de pe maluri, nivelul de trai foarte ridicat al celor care aveau șansa să aibă o asemenea priveliște către apă și metropolă de pe propria terasă sau din living și ditamai yahtul ancorat „de clanța ușii” (prin geamurile generoase ale vilelor zăream interioarele amenajate într-o combinație fină de modern – contemporan – tradițional). Trecând pe lângă intimidantele nave de croazieră simțeai că faci și tu parte dintr-un film frumos, și apoi te treceau fiorii văzând grandoarea celor două poduri care fac legătura dintre vechi și nou.

Cum să nu simți o emoție aparte atunci când zărești Turnul Fecioarei, o prețioasă bijuterie într-o mare de apă, un simbol al Turciei pe care îl găsești pe mai toate vederile sau suvenirurile? Și apoi ridicându-ți privirea către malul opus reintri în atmosfera plină de istorie și spiritualitate în care te cufundă revederea Palatului Topkapi, Sfânta Sofia și Moscheea Albastră. Un val de fericire te inundă știind că și tu cu „Românica” ta ai luat parte la scrierea acestei istorii.

Ceea ce pentru unii dintre noi aglomerația, înghesuiala din jurul gheretelor și a micilor restaurante din preajma Podului Galata, unde în fiecare seară în perioada Ramadanului sfârâie peștele pe grătare, mirosurile de tot felul te atrag ca un magnet, reprezintă doar stres, poluare fonică, mizerie lăsată în urmă de turiști și localnici, pentru cei mai mulți dintre noi asta nu înseamnă decât tradiție, conviețuire, și de ce nu relaxare și satisfacerea papilelor gustative. Este un peisaj pe care merită să-l savurezi când se lasă seara, se aprind luminile și se încheie pentru încă o zi perioada de post. Această imagine o poți vedea, dar într-o atmosferă familială, liniștită, în armonie, în toate parcurile din Sultanahmet și mai ales în cel dintre Sfânta Sofia și Moscheia Albastră.

Într-una din seri ne-am propus să fim doar spectatori la desfășurarea acestei tradiții. Ne-am așezat pe o bancă din parc și am privit cum într-o atmosferă de relativă liniște, spațiile verzi se umpleau de copiii, femei cu și fără voal și bărbați care formau familii. Aceștia își așezau păturile, își pregăteau cele necesare unei cine luate în aer liber ca la un picnic și așteptau cu un calm atât de firesc ca soarele să apună, iar imami din toate moscheele la unison să dea binecuvântarea. Te fascina ritualul începerii mesei: bărbații din familie serveau mai întâi un pahar cu apă și mâncau câteva măsline și apoi restul celor prezenți începeau să mănânce bucatele pregătite și aduse. Interesant ni s-a părut și faptul că în urma lor, după atâta consum și aglomerație, nu rămâneau munți de gunoaie.

Te pot atrage deasemenea străduțele înguste, șerpuite, pavate cu piatră cubică și presărate cu prăvălii de o parte și de alta, mai cu seamă cele care te conduc ca și când ai urca muntele Golgota către Turnul Galata, atât de vizitat de turiștii care vor să admire panorama orașului urcând în vârf. Pe cât este de aglomerată această zonă, ca de altfel și cea din Sultanahmet de pe lângă bazar și nu numai, la tot pasul involuntar ferindu-te să nu-i lovești pe cei pe care îi întâlnești în cale, pe atât de liniștit, aerisit și „zen” ți se poate părea interiorul zidurilor Palatului Topkapi. Ai putea zăbovi aici o zi întreagă fără ca cineva să te grăbească, pentru că ai ce vedea și în același timp te poți și relaxa.

Iată doar câteva dintre motivele pentru care poți fi atras de Istanbul. Depinde de ceea ce cauți, de cât de adaptabil ești, pentru că dacă intrând în bazar dimineața prin zona cu mirodenii, brânzeturi, pește și zărind cum se face aprovizionarea și curățarea cu furtunele de apă a pavajului și a rigolelor, ai putea da cu ușurință un pas înapoi spunându-ți că te-ai întors în timp sau că nu este nici o diferență între imaginea piețelor aglomerate de la tine din oraș și ceea ce vezi aici. Deci ai fi tentat să spui că nu are nici un rost să înaintezi, sau mai mult să revii într-un astfel de loc iar, ..., și iar, ..., și iar.

Noi am reușit să vedem dincolo de toate aceste aspecte și am revenit și vom reveni și pe viitor, din dorința de-a explora și partea care ține de un Istanbul modern, contemporan.

Să aveți gânduri bune și concedii tot mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 1619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI