Trovanții (sau Babele) de la Ulmet

TIPĂREȘTE

Dupa un inceput de zi frumos, petrecut la Vulcanii Noroiosi de Paclele Mici (vezi impresii) am purces spre trovantii de la Ulmet.

Trovantii, sau cum ii veti gasi in limba engleza "concretion" sau in limba germana "Sandstein-Konkretion" sunt niste formatiuni geologice formate practic de-a lungul miilor de ani din straturi de nisip care se tot depun din centru spre periferie, cimentate fiind de apele calcaroase. Si deja se aprinde primul "beculet"... fiind cumva impotriva naturii de a creste pe masura trecerii timpului / sub actiunea apei, si nu de a se eroda si capata diverse forme, ei pot fi priviti ca niste anomalii. Si cum anomaliile, ciudateniile si lucrurile rare sau chiar unice capata o valoare turistica in plus, trovantii... pe masura ce vor deveni mai cunoscuti (mai promovati), vor deveni o atractie turistica importanta.

Etimologia cuvantului pare a fi italienescul "trovante", dar pe mine ma duce cu gandul la un TROL :) sau niste creaturi ciudate. Are o rezonanta frumoasa... si sincer cand am auzit prima data de ei, fara sa stiu ce inseamna si unde sunt, mi-am zis ca trebuie sa vad asa ceva.

Pe de alta parte, fiind oarecum ciudati in modul lor de formare, ei inca starnesc controverse chiar in randul oamenilor de stiinta (geologi). Adaugand la aceste aspecte si formele care mai de care mai ciudate ale trovantilor (pe langa clasicele suprafete elipsoidale/lenticulare) se creeaza toate premisele iubitorilor de misticism sau povesti legendare. La un simplu search veti gasi legende conform carora au fost asezati acolo de niste uriasi care au trait in trecut, ba de extraterestri, ba ca pietrele sunt inca vii (cresc in continuarea sau mai mult isi schimba locul) Toate povesti frumoase care contribuie la o imagine de ansamblu bine inchegata, deosebita, despre trovanti.

Acum, daca ne-am familiarizat putin cu ce inseamna trovantii si ce m-a determinat sa-i vad, sa va spun cum am ajuns acolo.

De la Paclele Mici sunt 2 variante de a ajunge la Ulmet.

a)... ocolind prin partea de nord : pe drumul judetean DJ102F, aproximativ 32 de km - timp peste 60 min (nu va imaginati un drum judetean normal, ci mai degraba un drum de tara pietruit... din ce poze am gasit pe internet)... daca cineva a fost pe acea varianta poate sa ne zica... personal... NU recomand

b)... ocolind prin partea de sud : treceti prin Berca, iesiti in drumul national DN10 (Buzau-Brasov), in localitatea Magura aveti indicatoare turistice (pe fond maro) catre asezarile rupestre Bozioru (30 km) si casa memoriala Vasile Voiculescu (4km) - le urmati, deci faceti dreapta (pana aici - drum foarte bun); o data intrati pe DJ203F drumul devine bun : dupa ce treceti peste raul Buzau tineti stanga (drumul principal), iar in centrul localitatii Parscov (unde sunt cateva blocuri mici) aveti o bifurcatie si indicator Bozioru (15km) asa ca faceti dreapta; de aici drumul devine din ce in ce mai rau... intai acceptabil (cu denivelari si petice) dupa care cateva serpentine cu drumul care o ia razna, iar apoi plin de gropi si denivelari (mentionez ca exact atunci *sept. 2015* se faceau niste lucrari de plombare a gropilor, deci s-ar putea sa fie mai bine acum... sau mai rau); La intrarea in comuna Bozioru - marcata pe indicator exact dupa trecerea unui podet - faceti stanga cam la 320 grade (sau ora 7) pt ca ulita pe care trebuie sa intrati este oarecum mascata de un birt si un garaj. De aici... mergeti cat va tine masina :) Drumul devine abrupt, serpuit, balastat si cu denivelari mari. Am mers cat am putut (vreo 500 metri) dar am preferat sa nu mai fortez masina asa ca am dat inapoi pana am gasit un loc mai larg sa o las parcata - total km aprox 40... timp aprox 1 ora

De cum am intrat pe ulita respectiva, am observat un baietel la vreo 7-8 ani care se tinea dupa masina. Cornel, caci asa il chema avea sa devina ghidul nostru. L-am intrebat daca pe aici se ajunge la "bolovani"si daca ne poate insoti sa ne arate drumul, caci de indicatoare nici vorba. A fost foarte bucuros, de altfel cred ca asta si urmarea. Era iesit la pescuit turisti rataciti ca noi :)

Dupa nici 5 minute de mers pe jos am intrat in sat. L-am strabatut bucurandu-ne de umbra caci era fooarte cald si ne luasem doar o sticla de jumate de apa (la 2 oameni) care se terminase foarte repede :) De ratacit nu aveai cum sa te ratacesti caci practic era doar ulita principala. Totusi daca stau bine sa ma gandesc, daca as fi fost singur, s-ar putea sa fi incercat cateva mini-ulite ce duceau catre niste case uitate de lume, sau ulita din capatul satului :) Oricum, Cornel parea ca stie foarte bine traseul, inspira incredere desi... SURPRIZA : cand l-am intrebat "cat mai avem? " doar a ras. Iesind din sat l-am intrebat din nou daca mai avem mult (prietena deja dadea semne de oboseala) Si din nou HI HI... acesta doar a ras... Baiatul continua sa mearga cu incredere... pe poteca inainte, dar de ce nu-mi raspunde la intrebari?? Am pus cap la cap scurtele conversatii si am tras concluzia trista : Cornel era analfabet :(Pur si simplu nu stia sa aprecieze distanta sau timpul. Am incercat alte variante... "am mers macar jumatate"? ", "mai avem 5minute... 10 minute? ", "suntem aproape? "... niciun rezultat. Altcineva sa intalnim pe drum... nici vorba. Caldura era mare si ne temeam ca mai avem mult de mers. Dupa vreo 30 de minute de mers prietena era gata sa renunte... purtat totusi de entuziasmul lui Cornel si de ciuda ca am facut atata drum in zadar, am decis sa o las sa se odihneasca un pic si eu sa mai strabat o curba... poate poate vad ceva. Si intr-adevar, am zarit o fantana. FANTANA despre care citisem ca este pe aproape... si avea si apa. Nu era niciun miraj :) Fuga inapoi dupa prietena... adus la fantana... baut apa... odihnit vreo 5 minute si mai departe... In dreptul unei salcii frumoase si batrane, care serveste tot ca punct de reper (nu aveti cum sa o ratati) ne-am intalnit cu un batran care cobora tragand de un lant un trunchi de copacel dupa el. Era un personaj din poveste parca. Un batran senin la fata, luminos, desi parea sa duca o munca sisifica... asemenea unui personaj din povesti cu troli... blestemat sa care lemne toata viata. M-a emotionat pe loc. Ne-a intrebat de unde suntem si s-a minunat cum am venit si noi tocmai de la Suceava sa vedem "pietrele". "Numai rusii trebuie sa mai vina pe aici " ne-a mai spus el glumind.

De la salcie, unde mai este un indicator (si ala hand made, de altfel ca toate cele alte cateva pe care le-am m vazut pe ici colo) se deschide o poiana larga... si dupa cativa metri deja vezi primul trovant (zona in care este si loc de popas cu bancuta si masa la umbra nucului). Imediat un urcus abrubt printr-o padurice de arbusti asa... si iata-i... TROVANTII.

Si cand ma gandesc ca era cat pe ce sa renunt... mare greseala as fi facut. Per total am facut vreo 50 de minute (cu tot cu pauze si "adapat")

Trovantii in sine sunt frumosi, spectaculosi. Merita tot efortul. Noi nu prea am stiut la ce sa ne asteptam, dar in conditiile unei echipari mai corespunzatoare, sau sa nu fi fost chiar asa cald, traseul e chiar usor si placut. Principalii trovanti sunt adunati pe varful dealului, si desi par cocotati si pusi cu mana chiar in varf, ei nu sunt vizibili de la poale. Pe langa pietre, aveti parte si de o panorama foarte frumoasa, fiind chiar deasupra unei vai (in partea opusa fata de cum am urcat noi) In ciuda celor spuse de batranelul de la salcie, cum ca ar fi fost pe aici oameni din toate colturile tarii, noi am simtit din nou ca am pasit pe un taram virgin. Cu atat mai mult cu cat nu este marcat turistic. Si cat e de placut sa nu stii ca a trecut cineva inaintea ta pe acolo(gen locuri in care s-au facut gratare, peturi si alte mizerii).

Pozele vor vorbi despre trovanti... nu-i mai descriu :) Ar mai fi si alte pietre foarte interesante prin padure, dar noi nu am mai fost pt ca mai aveam atatea de bifat si era deja ora 13:00. Am fost oricum foarte incantati de cate am vazut.

La coborare am facut aprox 30 de minute pana la masina. L-am rasplatit pe ghidul nostru si l-am invatat, sper eu, sa spuna daca e intrebat, macar ca : de la salcie mai este foarte putin, de la fantana mai este putin (15 min) si ca mijlocul satului e la jumate fata de unde lasasem noi masina.

Mai precizez ca am vazut 2 masini parcate in sat, deci se poate urca cu masina pana spre capatul satului. Mai rau este la intrarea in sat, unde banuiesc ca e posibil sa fi fost un strat proaspat si necompactat de balast, de ma afundam si patinam.

Urmeaza biserica rupestra de la Alunis...

"In ritmul meu... in felul meu"

---

VIZUALIZĂRI: 6309 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI