Restaurant Casa Frieda Sibiu

TIPĂREȘTE

Doar nemultumirea m-a indemnat sa scriu despre aceasta scurta experienta.

Pensiunea, care are si restaurant la parter, beneficiaza de o pozitie privilegiata in centrul istoric al Sibiului, la intrarea dinspre Parcul Cetatii, pe stanga, mergand spre Piata Mare.

Nu am fost cazata acolo, dar, intr-o dimineata foarte geroasa (- 12 grade) a acestui an, am intrat pentru o gustare si o cafea si pentru ca nici o plimbare in Sibiu parca nu e completa fara a te bucura de atmosfera boema a localurilor din centrul vechi, care, multe, te fac sa te simti in timpuri indepartate prin décor dar iti ofera cateodata retete nemaintalnite in alte parti, care suna simplu dar care au un gust extraordinar, cum ar fi placinta de ceapa sau supele crema de ciuperci, de dovlecei, retete care, unele, alta data se gaseau pe mesele nobililor.

Nu prea ma tragea inima sa intru, din afara restaurantul nu parea cine- stie-ce.

Inauntru, atmosfera era sufocanta din cauza fumului si trei sferturi de mese erau ocupate; Pe cele doua culoare dintre randurile de mese era mizerie, era o bucata mare de paine care m-a hipnotizat cat am asteptat si vedeam cum trec cei doi ospatari calcand peste ea, sperand in sinea mea ca vreunul s-o ridice, dar... degeaba.

Asta spunea multe despre cat de fideli erau ei localului, ce relatie era intre ei si patron si cat de calificati erau.

Era frig si-am aflat ca tineau aerul conditionat pornit, pe rece, din cauza fumului.

Decorul, la pamant! Vechiul - atribut in jurul caruia se invarte totul in centrul Sibiului si pe care toate restaurantele din zona se straduie sa-l conserve sa-l etaleze si sa-l fructifice, acolo era doar o scuza pentru mizerie. In firidele din pereti erau ghivece cu flori din plastic iar pe postamentul firidei se vedeau urme de pahare sau de farfurii si era praf.

Servirea, jalnica.

Unul dintre clientii sositi s-a ridicat furios si a plecat dupa un timp, dupa ce si-a varsat catre ospatar injuratura imposibil de reprodus, iar eu, care “consumasem” deja primul fel, l-am felicitat in gand ca s-a scutit de neplacerile ulterioare.

Ospatarul matura cu dosul palmei firimiturile de pe mesele eliberate, aruncandu-le pe jos (asa imi explic cum ajunsese bucata aceea de paine pe culoarul dintre mese) si, dupa ce anterior dadusem comanda, m-a lasat perplexa intrebandu-ma ce-am cerut la desert.

Parca juca rolul intr-o comedie, dupa ce i-am precizat care doreste frappe-ul cu gheata si care cald, a dat din cap c-a inteles si ni le-a servit exact invers.

Calitatea mancarii, slaba. Am luat salata casei, care insa indiferent ce sosuri I-ai fi adaugat, n-ar fi putut sa capete un gust unitar si acceptat de papilele gustative.

La desert luasem inghetata cu sos fierbinte de fructe de padure, care insa doar ca nu era rece, insa ospatarul a tinut sa ma contrazica, ca ar fi dat peste marginile cescutei (!) daca l-ar fi incalzit mai mult.

Preturile, destul de mari, pentru calitatea aferenta.

In consecinta, n-as mai reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 2031 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI