Pensiunea Alpina... o dezamăgire!

TIPĂREȘTE

Încă de prin luna septembrie am încercat să ne orientăm și să alegem destinația în care să ne petrecem cât mai relaxant și nu foarte costisitor minivacanța prilejuită de trecerea dintre ani.

Am zis să fie o stațiune montană, cu o pârtie de ski destinată și începătorilor, nu foarte aglomerată (am exclus din start Valea Prahovei) și relativ aproape de București.

Pentru că în urmă cu un an vizitasem stațiunea Cavnic din Maramureș, despre care încă nu mi-am făcut timp să vă povestesc, pentru anul acesta ne-am gândit că împrejurimile Sibiului și stațiunea Paltniș ar fi o alegere acceptabilă, astfel încât am început investigațiile cu privire la prețuri și posibilități de cazare.

Ne-a încântat de la început Pensiunea Alpina sau Alpina Casi, prin amplasamentul deosebit, în imediata apropiere a pârtiei dar și printr-un aspect exterior foarte bine îngrijit.

Bineînțeles că am studiat și impresiile colegilor AFA despre acestă locație, moment în care au apărut și primele semne de întrebare. Într-un interval foarte scurt, mai mulți ”turiști” postaseră diverse comentarii, toate la superlativ, în care lăudau și ridicau în slăvi angajații locației, prin profesionalism și promptitudine dar și serviciile oferite de această mirobolantă unitate hotelieră. Nimic de rău. Totul era perfect în descrierile lor. Raiul pe Pământ!

Desigur, aceste mici ”coincidențe” au fost observate de administratorii saitului care au ridicat problema veridicității articolelor și au atenționat totodată cu privire la respectarea regulamentelor pe autorii articolelor, identificați în persoanele unor angajați ai pensiunii.

Cu toate acestea, fiind ademeniți de prețul oarecum atractiv, a doua zi am contactat administratorul pensiunii și după câteva discuții telefonice am hotărât să achitam avansul (50% din valoarea totală a pachetului), asigurându-ne că la cumpăna dintre ani vom petrece cum se cuvine. Dar nu avea să fie deloc așa...

Pe 30 decembrie, după ce am încărcat mașinuța corespunzător, cu echipamentele de ski, ținutele de ocazie, papioane și diverse alte acareturi, în jurul orei 10 ne-am pus în mișcare spre Păltiniș. Traseul clasic, prin Valea Oltului, arhicunoscut, s-a derulat fără probleme, în jurul orelor 14 fiind deja instalați în fața pensiunii Alpina, pe care n-ai cum s-o ratezi, aflându-se stradal, exact vis a vis de partia Arena Platoș.

Parcarea spațioasă și destul de liberă ne-a ridicat moralul cât să dăm bagajele jos din mașină și să ajungem până la recepție, amenajată la mezaninul primului corp al pensiunii (unitatea hotelieră fiind compusă din două corpuri identice) unde am ajuns din întâmplare și unde... nu se afla nimeni, deși anunțasem în cursul dimineții ora aproximativă de sosire.

Am așteptat aproximativ un sfert de oră să fim preluați de cineva, lucru care nu s-a întâmplat. Dac-ar fi să ma descriu în 10000 de cuvinte, cu siguranță nu veți găsi timiditatea pe fișa mea de prezentare, iar același lucru îl pot spune și despre soția mea, așa că mi-am lăsat jumătatea planton la geamantane și am pornit la ”atac” în căutarea recepționerei sau administratorului trubadur.

La parterul celuilalt corp al pensiunii, am identificat restaurantul sau, cum aveam să aflăm mai tîrziu, locul unde din când în când puteai găsi ceva comestibil de mancare. Restaurantul, aflat în plin proces de curățenie, ca după un mare eveniment, arata groaznic. Mai mulți tineri, îmbrăcați în treninguri, angajați pe post de ospătari, dădeau elegant cu maturile printre mese, în timp ce scaunele se relaxau cu picioarele in sus undeva în capătul sălii de mese.

Am întrebat unde putem găsi recepționera sau administratorul pentru a lua în primire camera. Răspunsul unui ospătar a căzut ca un fulger : ”Nu mai avem camere libere!!”. Noroc cu domnul administrator, o persoană morocănoasă și deloc primitoare care și-a făcut apariția în sala de mese, cu un caiet studențesc la subraț, ne-a luat în primire și ne-a întrebat de sănătate.

Am comunicat că avem o rezervare făcută încă din luna septembrie, pentru care am achitat și un avans, aspect confirmat de acesta, spre ușurarea noastră, nu înainte de a fi informați că trebuie să achităm de îndată diferența.

Într-un târziu am ajuns în cameră, însoțiți de administratorul cel plictisit, care în câteva cuvinte ne-a făcut instructajul cu privire la funcționarea aerotermei. Soția, friguroasă din fire, a acordat o atenție sporită acestui aspect și a fost extrem de dezamăgită când, după câteva ore bune, aparatul se încăpățîna să degaje căldură.

Am revenit în sala de mese, înfometați și cu gândul la o ciorbiță caldă, dar unul dintre ospătarii în trening ne-a comunicat că prima masă din pachetul nostru ”all inclusive” avea să fie la orele 20. Era doar ora 16. Am considerat o glumă și am insistat, pentru că eram cu adevărat înfometați, iar varianta unui alt restaurant de la o pensiune vecină nu exista, toate fiind rezervate și destinate exclusiv propriilor clienți.

După un scurt schimb de amabilități, personal fiind mai vulcanic din fire, am fost așezați la o masă plină de firmituri și pahare murdare unde, după aproximativ 20 de minute am servit cea mai oribilă ciorbă de burtă din viața mea. Și am mâncat prost în multe locuri, iar pretențiile mele nu sunt extrem de ridicate, credeți-mă!

Cam așa ne-am petrecut noi primele ore în minunata Pensiune Alpina, situată așa cum vă spuneam la poalele pârtiei Arena Platoș, o zona cu adevărat încântătoare.

Am să trec în revistă, pe scurt, pentru că în general îmi place să scriu despre experiențe frumoase, aspectele care ne-au impresionat într-un mod neplăcut pe durata șederii noastre.

În ceea ce privește camera:

- Pereții sunt extrem de subțiri, din rigips. In cazul nostru, în fiecare noapte eram încântați de sforăiturile vecinului din camera alăturată.

- Telecomanda televizorului nu a funcționat, aspect neremediat nici până la plecarea noastra. Explicația ne-a dat-o administratorul minune: ”e de la televizor”. Partea plină a paharului, la fiecare schimbare de program, făceam 2 abdomene. Avantaj eu, să zicem...

- Aparatul cu sapun lichid din baie, de asemenea nu a funcționat pe toată durata sejurului. Explicația ne-a dat-o femeia de serviciu de această dată : ”așa ie astea de la etajul 1. Nu prea merge!! ”

- Curățenia în cameră, respectiv schimbatul prosoapelor nu s-a făcut niciodată! De schimbatul lenjeriei nici nu s-a pus problema. Explicația nu ne-a mai dat-o femeia de serviciu, pentru că nu ne-am mai întâlnit cu domnia sa până la plecare.

- Au fost probleme foarte dese cu presiunea apei. În seara dinaintea revelionului am rămas ca un bebeluș, plin de spumă, în așteptarea unei mâini salvatoare, eventual a administratorului, care să rezolve problema. Presiunea a revenit și lucrurile au intrat pe un făgaș normal dupa aproximativ 10 minute și un apel salvator către patronul pensiunii. ”Poate așa ești tu, mai ghinionist”, mă încuraja soția. ”Că dacă intrai puțin mai devreme poate nu mai aveai problema asta.” Într-adevăr, la asta nu mă gândisem. Îți trebuie mult noroc să faci un duș și să termini fără incidente de acest gen.

Referitor la zona restaurantului, l-aș putea descrie pe scurt: dezastru total!

- Fețele de masă erau în permanență murdare, nu au fost schimbate niciodată.

- Vesela de proastă calitate, iar paharele din care puteai servi băuturile te duceau cu gândul la pomenile organizate în zonele rurale, dinaintea revoluției.

- Orice altceva ai fi vrut să comanzi, în afara unui vin oribil servit din partea casei, era contra cost. Big cost.

- Deși restaurantul era destul de spațios, format din 5 mese rotunde, destul de mari, am fost obligați de fiecare dată să stăm înghesuiți la 2 mese, aspect destul de neplăcut.

- Într-o seară am comandat o sticlă de vin, extra cost, desigur, care ne-a fost servită caldă.

- Într-o altă seara, niște turisti de la o masă vecină au comandat o cafea și li s-a răspuns râzând, cu nerușinare, ”momentan nu mai sunt boabe”.

În ceea ce privește personalul, același calificativ: sub orice critică. Și nu exagerez deloc. Aș putea să încep cu ținuta angajaților din sala de mese, așa zișii ospătari, fără niioc calificarer, aspect menționat chiar de patron, echipați în treninguri sau diverse tricouri mirosind a transpirație. La un moment dat, unul dintre ei s-a plâns de programul supra aglomerat la care sunt supuși și ni s-a confesat, spunându-ne că de săptămâna viitoare va pleca și bucătarul, iar el va trebui să se ocupe atât de servitul mesei cât și de gătit! No comment!

Organizarea a fost dezastruoasă. În cîteva zile, la masa de prânz s-a servit doar ciorba, urmând să revenim pentru felul principal peste aproximativ 3 ore.

De fiecare dată salata de murături, un mic castronaș alocat pentru 5 persoane, era adusă la aproximativ 5 minute dupa ce terminam de mancat.

Despre calitatea produselor, nici nu vreau să mai intru în detalii. Din 20 de persoane de la o masă, doar eu m-am încumetat să termin ciorba din farfurie. Cu riscurile de rigoare, un herpes de toată frumusețea.

Când spui Sibiu, fără să vrei mintea iți fuge la celebrul și deliciosul salam de Sibiu sau gustoasa brânză de oaie sau capră din zona. Cu toate acestea, la nicio masă nu s-a regăsit în farfurie un astfel de produs.

Într-o dimineață, la micul dejun ne-a fost oferită o omletă rece, alintată de ceilalți turiști ”talpă de bocanc” pe care nici eu n-am putut să o servesc. A fost groaznică. Iar salata de boeuf cu adevărat necomestibilă.

Nu am cuvinte să pot exprima dezamăgirea cu care duminică dimineața, la terminarea sejurului, am strâns bagajele și în cea mai mare grabă am decolat spre casă.

Am insistat să se implice soția în predarea cheii de la cameră, pentru că, la câte lucruri neplăcute am fost obligat să iau parte, cu siguranță mi-ar fi scăpat unele vorbe mai neortodoxe.

Păcat de această zonă cu adevărat deosebită, păcat de această pensiune strategic amplasată, înconjurată de păduri dese de brad, în imediata apropiere a partiei. Nimeni nu contestă ideea de afacere sau dorința de îmbogățire, dar ce se întâmplă în această pensiune este pur și simplu bătaie de joc.

Angajații se lăudau că în curand vor găzdui mai mulți angajați ai companiei Orange, care vor participa la un team building. Mi-e milă de dânșii. Sau poate am avut noi ghinion, cine știe.

Ca un mic exemplu, în seara de revelion s-a organizat o mică tombolă, premiul constând într-un week end gratuit la pensiunea cu pricina. Câștigători au fost o pereche din Timișoara, care efectiv au refuzat oferta. No comment!!

---

VIZUALIZĂRI: 1491 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI