Simplitate si bun gust la cetatea din Harman

TIPĂREȘTE

In tara Barsei se gasesc numeroase monumente istorice, indeosebi biserici fortificate, unele de o importanta deosebita. Cetatea taraneasca Harman se gaseste la doar 10 km de Brasov si accesul este usor. Pe drumul care pleaca din Brasov spre Sfantu Gheorghe se face prima la stanga si apoi se merge tot inainte pana in centru. Se poate ajunge si cu microbuze private, acestea pleaca din autogara situata la iesirea din Brasov sau cu trenul pana la marginea comunei. De aici se mai fac pe jos 15-20 minute.

Denumirea localitatii in limba germana este Honigberg (dealul mierii) si face referire la Dealul Lempes din apropierea localitatii, rezervatie naturala, unde cresc numeroase specii de plante protejate printre care laleaua pestrita.

Cetatea taraneasca a fost construita de sateni in jurul bisericii care dateaza din secolul al XIII-lea pentru a se apara de hoardele de invadatori. Sunt impresionante zidurile, foarte groase, prevazute cu turnuri puternice de aparare, unele dintre ele avand si orificii pe unde se arunca smoala topita asupra navalitorilor. Sistemul defensiv este completat de santul (odinioara cu apa) ce inconjoara cetatea. Intrarea in fortificatie se face printr-o galerie boltita.

Foarte interesante sunt camarile din interiorul cetatii, dispuse una langa alta, unde satenii se refugiau in timpul asediilor sau unde isi pastrau proviziile de-a lungul anului. Biserica, construita in stil romanic de calugarii cistercieni, este situata in mijlocul incintei fortificate si are un turn inalt, cu ziduri groase. Picturile care impodobesc capela funerara sunt, din pacate, in mare parte distruse.

Curtea interioara este amenajata cu mult bun gust, aleile pietruite ce inconjoara cetatea sunt marginite de floricele colorate ce contrasteaza cu verdele crud al ierbii. Am nimerit din fericire aproape de ora inchiderii cand grupurile zgomotoase de turisti nu mai tulbura linistea apasatoare. Am avut chiar impresia ca nu este nimeni, dar dupa ce am sunat la soneria de la intrare si-a facut aparitia si ingrijitorul cetatii. Scump la vorba (dupa accent imi dau seama ca este sas, ceea ce explica atitudinea sa taciturna) ne lasa sa vizitam in tihna cetatea. Se mandreste insa cu muscatele frumos pastelate pe care le ingrijeste cu pasiune. Tot el a tuns si iarba milimetric, la fel si gardul viu. Nimic nu este lasat la voia intamplarii.

Ma impresioneaza aceasta ordine desavarsita si spiritul german care-si face din plin simtita prezenta. Sub privirea sa atenta, intram cu grija in biserica simpla, cu banci si podele din lemn. Aici sunt expuse si cateva covoare vechi persane. Privirile imi sunt atrase de orga, care acum si-a recapatat stralucirea de odinioara. Aceasta este confectionata de Johann Prause, mesterul emblematic al Transilvaniei si in prezent este functionala, fiind restaurata de curand.

Facem apoi inconjurul bisericii pe dinafara si ajungem, fara sa vrem, la punctul sanitar, renovat si acesta de curand. Si aici domneste curatenia, totul este nou si cu bun gust ca la un prestigios hotel. Ma bucur ca acest monument beneficiaza, in cele din urma, de atentia bine-cuvenita si tare mi-as dori sa nu fie un episod singular. La iesire cercetam, curiosi, micul bazar si apoi plecam intr-o scurta plimbare in jurul cetatii, imprejmuita, cu grija, de un gard de lemn.

Am ramas cu o impresie placuta si recomand cu toata caldura vizitarea acestei cetati conservata si ingrijita atat de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 2852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI