Am fost şi noi fericiţi să luăm masa la Shtastliveca Restaurant (Omul Fericit)

TIPĂREȘTE

Cred că nici un călător care s-a aflat într-o şedere mai lungă sau doar în trecere prin Veliko Târnovo nu a putut rata restaurantul Shtastliveca, în bulgară Щастливeцa, asta pentru că, într-adevăr, faima sa e binecunoscută. Acesta ne-a fost prezentat ca cea mai bună opţiune, urmat de încă două variante, chiar de recepţionerul de la hotelul Arena Târnovo pe care l-am rugat, încă de cum am sosit, să ne recomande ceva reprezentativ pentru Veliko Târnovo, noi fiind la prima vizită în oraş.

Situat în centru, pe strada Stambolov, Shtastliveca beneficiază de o bună amplasare ce asigură o privelişte de vis de la mesele dinspre ferestre ce dau către apele Yantrei. Acestea fac o amplă cotitură chiar sub privirile înfometate ale turistului venit să-şi potolească poftele care abia ce-şi poate dezlipi ochii de la minunatul decor de-afară. În îmbrăţişarea strânsă a apelor Yantrei, stă peninsula pe care tronează monumentul închinat vitejilor fraţi Asan şi măreţele galerii de artă Boris Denev.

Desigur că sub imperiul unei asemenea panorame ai impresia că eşti privilegiat că te afli într-un asemena loc, indiferent dacă te afli la primul sau la cel de-al doilea nivel, restaurantul desfăşurându-se, deci, pe două niveluri. Am luat masa de două ori în două zile consecutive, prima dată chiar după ce ne-am instalat la hotel, ocupând o masă cu o poziţie fabuloasă, la fereastră, deasupra Yantrei, a doua oară, în ziua următoare lângă cuptorul de pizza. Din ce am văzut, vara are deschidere directă „la aer”, ca-ntr-o logie, doar în sezonul rece fiind închis cu ferestre ce se montează înapoia balustradelor metalice ce mărginesc logia.

Restaurantul Shtastliveca din Veliko Târnovo este parte dintr-un lanţ de restaurante cu atmosferă şi design interior tipic Europei anilor ’30, două existând în Veliko Târnovo, cel la care mă refer fiind Shtastliveca 1, unul în Stara Zagora şi unul în Sofia. Când am sosit noi, era aglomerat încă de la uşă unde erau strânse vreo zece persoane pe care le-am crezut, iniţial, clienţi în aşteptarea eliberării meselor, după aceea ne-am lămurit că erau, deja, clienţi ce ieşiseră să fumeze, dat fiind că în Bulgaria nu se mai fumează în localurile de gen. Informaţia primită, c-ar fi aglomerat, s-a confirmat, pentru că abia am găsit o masă ce tocmai se eliberase. Norocul ne surâsese, fiindcă aşa cum am mai spus, era într-un loc strategic, cu vedere uluitoare asupra culmilor terasate ale oraşului Veliko Târnovo. De fapt, combinatia cu priveliştile minunate ale oraşului medieval Veliko Târnovo lasă impresia că te afli într-un cămin elegant. Atmosfera romantică, decorul special, mesele spaţioase, aranjate până la ultimul detaliu, dulapurile pentru veselă si culorile care împart perfect spaţiul aferent fiecarei mese, creează o atmosferă intim burgheză. Conceptul e aparte: fiecare masă are propria veselă, propriul design, propriile pahare, chiar si propriul stil, care nu se regăseşte la nici o altă masă din restaurant. Definiţia sa ar fi bun gust şi rafinament pentru interior, aspect îngrijit şi, nu în ultimul rând, preparate delicioase la preţuri normale. Bineînţeles că majoritatea covârşitoare a clienţilor localului era formată din români, dar mulţi bulgari provenind din alte oraşe vin aici doar pentru a savura o cină unică împreună cu familia.

Colecţia de arome culinare specifice bucătăriei bulgăreşti este o invitaţie de nerefuzat în acest restaurant în care am văzut unele dintre cele mai apetisante mâncăruri gătite şi servite în vasele lor de lut după care “mă-nnebunesc”. Fie că ne era prea foame, fie că fuseserăm vrăjiţi de felul în are arăta mâncarea de pe masa vecinilor, am cerut să ne aducă ceea ce aveau şi ei, deşi frunzăriserăm de zor meniul. Apropo, acesta are formatul unui album foto care ilustrează o selecţie largă de preparate din bucătăria tradiţională şi europeană. Aşa ne-am trezit cu două platouri fierbinţi din cuptor, unul cu o specialitate ţigănească, celălalt cu un mix de carne, brânză şi legume, ce asigurau patru porţii generoase şi combinate, numa’ bune pentru noi patru. Asta după vreo 50 de minute, fiind avertizaţi din capul locului că durează, fiindcă se găteşte pe loc, la comandă. La desert, în schimb, am fost hotărâtă de la început, odată ce am citit în meniu că aveau “kazan dibi” (fundul cazanului în limba turcă, un soi de crème brûlée), un dulce turcesc pe care-l ador şi-l devorez în vacanţele turceşti. Am fost curioasă cum le iese bulgarilor şi am constatat că foarte bine, spre încântarea mea şi a prietenilor mei care merseseră pe mâna mea. De băut, băieţii s-au delectat cu bere Zagorka, foarte bună şi-n spiritul principiului să încercăm dintr-ale locului, iar noi, fetele am savurat sangria, o sangria reuşită, dar altfel faţă de ce ştiam, cu mai multă mentă şi mai multă portocală pentru aromă. Toată nota se plată a fost de 68 leva. Destul de bine, cred!

Ziua următoare ne-am mărit efectivul, fiind şase persoane, am găsit o masă disponibilă la parter, aproape de cuptorul cu lemne. Fiecare a comandat ce a dorit, nemailansându-ne în combinaţii, mai cu seamă că aveam şi vegetarieni printre noi. Cuvântul de ordine al serii a fost “salata”, fie că era bulgărească, fie altfel. Desertul pe care-l eu îl propusesem cu o zi înainte, a avut succes, căci a fost cerut din nou, chiar şi noii-veniţi l-au vrut şi l-au şi plăcut, declarând politicos că ”nu mai mâncaseră ceva atât de bun până atunci”. De data aceasta, la masa de alături aveam vecini nişte turci care au zâmbit cu subînţeles când au văzut aducându-ni-se şase farfurii cu kazan dibi, budincuţa lor atât de delicioasă. De băut, aşijderea, ca să nu ieşim din nota zilei precedente.

Per total, experienţa noastră la Shtastliveca Restaurant a fost una extrem de agreabilă, cel puţin eu când am intrat prima dată în acest local am fost de-a dreptul impresionată, probabil şi prin prisma priveliştii oferite, mi se părea că nu prididesc să surprind toate detaliile şi că fiecare colţ e un mic paradis care te face să-ţi doreşti să îi ai pe toţi cei dragi invitaţi aici.

Chiar şi numele său care înseamnă “omul cel norocos” sau „omul fericit” în bulgară a fost ales, parcă, pentru a sublinia că cine-i trece pragul nu poate fi considerat decât bucuros să fie oaspetele de seamă al unui local cu bun renume. La fel, cuvinte de laudă am şi pentru ospătarii/ospătăriţele cunoscători de engleză, chiar română pe alocuri, implicaţi şi pricepuţi în a-ţi recomanda exact ce-ţi doreşti. Acesta e potrivit, atât pentru grupuri mai mari sau mai restrânse care vin să sărbătorească ceva sau pe cineva, dar şi pentru perechi romantice de îndrăgostiţi care vin să cineze departe de ochii curioşi ai familiilor lor, pe scurt, aici ai şansa să-ţi alegi masa şi spaţiul care te definesc cel mai bine. Faima lui creşte de la an la an, datorită turiştilor de peste tot, care vin aici şi rămân uluiţi de frumuseţea amenajării şi de calitatea mâncării, iar, ca orice local ce se respectă, acceptă plata cu cardul. Pentru mai multe detalii shtastliveca.com

Unii spun că elegantul Shtastliveca ar fi cel mai bun restaurant din ţara lor. Dacă drumurile voastre vor trece prin fosta capitală a bulgarilor, Veliko Târnovo şi foamea nu vă va da pace, faceţi un popas la Shtastliveca Restaurant, localul cu nume profetic la simpla privire a chipurilor musafirilor săi, care vă poate aduce momente de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 8178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI