Circuit Grecia 7 zile - Revelion

TIPĂREȘTE

Dupa o saptamana de vara petrecuta in insula Thassos, pentru Revelion m-am gandit sa fie tot Grecia. Am ales un circuit in partea continentala, 5 nopti cazare (3 in Paralia Katerini si 2 in Atena) cu mic dejun.

Plecarea a avut loc pe 26 decembrie, a doua zi de Craciun, din Bucuresti, pe deja clasicul traseu de noapte Bucuresti-Sofia-Kulata-Promahonas-Salonic-Paralia Katerini.

Dupa o noapte de ger si viscol prin Bulgaria, pe care nu le-am resimtit, gratie instalatiei excelente de climatizare din autocar, Grecia ne-a primit cu vreme de primavara timpurie.

In jurul orei 9. 00 am poposit in Salonic, la Biserica Sf. Dimitrie. Am intrat cu gandul de a surprinde prin obiectivul camerei cele cinci naosuri, intrarea in altar si picturile bizantine. Elanul nei-a pierit brusc pentru ca, odata trecut pragul maretei catedrale, glasurile celor cinci preoti ne-au adus aminte ca in acea zi crestinii ortodocsi il praznuiau pe Sf. Stefan.

Desi liturghia se savarsea intr-o limba necunoscuta, acest lucru nu ne-a oprit sa aprindem o lumanare si sa ne reculegem la racla ce adaposteste moastele patronului spiritual al orasului din Campia Tessaliei. (La fiecare 26 octombrie, zi nelucratoare in Salonic, racla este scoasa din biserica si purtata intr-o procesiune grandioasa pe strazile orasului).

Un tur panoramic in care am putut admira Turnul Alb, Rotonda, Arcul lui Galeriu si celebra Egnatia Odos, a incheiat prima oprire de durata in Grecia.

In jurul pranzului ne-am cazat la Hotel Posseidon, in Paralia Katerini. Desi auzisem vrute si nevrute despre aceasta statiune, pe care marturisesc ca nu as alege-o pentru o vacanta de vara, hotelul m-a impresionat inca de la intrare. Receptia spatioasa, salonul pentru micul dejun si liftul ce deservea cele doua etaje creau premisele unei cazari de exceptie. Camera a venit sa completeze imaginea anterioara. Cele doua paturi, dulapul de haine, masa de toaleta cu oglinda, scaunele si frigiderul se pierdeau in imensitatea camerei. Baia, cu cadita de dus si perdea, era dotata cu toate cele necesare (sapun, gel de dus, sampon), prosoape de trei marimi si uscator de par. Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost caldura din camera (nu ma asteptam, era totusi iarna, sezonul se incheiase de mult si hotelul fusese deschis dimineata) care am constatat ca nu venea de la calorifere sau aer conditionat, ci din pardoseala. Dupa turul magazinelor de blanuri si pielarie, deschise aproape toate, am optat pentru cina la una dintre tavernele din apropierea plajei. Taverna Zografos oferea exclusiv preparate din bucataria greceasca, fara „adaosuri” de bucatarie internationala, mititei sau ciorba de burta.

In cea de-a treia zi, dupa micul dejun ce ar fi putut rivaliza cu unul oferit de un hotel de 4* AI, ne-am imbarcat cu destinatia Atena, via Meteora. Vremea nu mai era asa frumoasa ca in ziua precedenta, sufla un vant rece si ploua marunt. Am traversat Valea Tembi si ne-am infiorat putin in fata monumentului ridicat pentru comemorarea unui grup de scolari si a insotitorilor lor care si-au pierdut viata intr-un tragic accident rutier datorat lacomiei unui producator de tabla si nesabuintei unui sofer de camion. Am vizitat Manastirea Varlaam apoi am coborat la Zindros unde un student roman ne-a introdus in tainele picturii icoanelor, de la perioada de post si rugaciune pe care trebuie sa o petreaca orice fauritor de icoane, pana la schita, pictura, finisaje. Un popas pentru pranz in Kalambaka, din nou la drum si seara, aproape de ora 22, am ajuns in Atena.

Cazarea s-a facut la Hotel Marina, aproape de Piata Omonia. Hotelul nu dispune de parcare proprie, motiv pentru care soferii au fost nevoiti sa caute prin imprejurimi. Ca hotel de tranzit este extraordinar, terasele camerelor de la etajele superioare (de la 3 in sus) oferind o panorama superba asupra capitalei si o vedere de carte postala asupra Acopolei. Ca hotel de resedinta, pentru mai multe nopti, nu e totusi recomandat intrucat dupa lasarea intunericului zona devine nesigura, fiind luata in stapanire de oamenii strazii si traficantii de droguri.

Cea de a patra zi se putea petrece in Atena sau, optional, se putea face o excursie in Peninsula Peloponez. Eu am optat pentru excursie si nu am regretat nicio secunda, mai ales ca ploaia marunta si rece nu lasa loc multor perspective de petrecere a timpului.

Am admirat Canalul Corint si am privit indelung vasele ce-l strabateau, apoi ne-am indreptat spre cetatea Epidavros (Epidaur) ce gazduieste celebrul teatru antic cu acustica perfecta. N-am facut experimentul cu moneda aruncata pe scena, dar am urcat pana in ultimul rand, ca apoi sa coboram si sa ne pierdem printre maslinii in rod. Si cine poate rezista tentatiei sa guste fructul copt, bine face.

Ne-am continuat drumul spre Nafplio, prima capitala a statului modern grec. Popasul a fost scurt, dar am avut ragaz sa admiram in voie portul si insula pe care se afla fortareata. Si daca pana atunci vremea nu tinuse cu noi, Nafplio ne-a primit cu cer senin si soare ca barbatii, mai curajosi, au ramas in tricouri cu maneca scurta.

Cetatea Micene (Mykini) ne-a primit cu portile inchise intrucat trecuse de ora 15. 00, insa drumul pana aici a facut toti banii. Argosul, cu sosele strajuite de livezi de lamai, portocali si mandarini incanta ochiul privitorului la fiecare pas. Pe margine, tarabe mici pe care producatorii locali ofereau roadele livezilor. Pentru 3 euro, fiecare a putut cumpara o sacosa de 4-4, 5 kg de portocale sau mandarine pe care le-am savurat imediat, lasand in autocar un miros ce nu s-a estompat pana la intoarcerea in tara, atragand atentia inclusiv politistilor greci care au facut controlul pasapoartelor.

Pe seara, la intoarcerea in Atena, am pornit la pas din Piata Omonia spre Piata Sintagma, avand ca reper Acropolis, precum navigatorii Steaua Nordului. Luminile orasului, dublate de „turturii” de beculete multicolore anuntau sosirea noului an.

In fata Palatului Parlamentului am asteptat, impreuna cu alte zeci de turisti, ceremonialul Schimbarii Garzii si am fotografiat Evzonii (soldatii din Garda) imbracati cu fustanele cu 400 de pliuri reprezentand tot atatia ani de dominatie otomana. Desi multi compara ceremonialul din Atena cu cel de la Palatul Buckingham, personal, consider ca primul are o incarcatura emotionala aparte, dat fiind ca la fiecare intrare-iesire din Garda onorul nu se da vreunei supreme autoritati statale, ci la Mormantul Ostasului Necunoscut. Seara am incheiat-o la o taverna la iesirea din Parcul Central.

In dimineata celei de-a cincea zi am urcat pe Acropole. Am solicitat un ghid de limba romana, dar n-am gasit, asa ca am apelat la unul vorbitor de limba italiana care timp de o ora ne-a prezentat cu lux de amanunte toate obiectivele. Tot de la el am aflat ca biletul de intrare este valabil 5 zile pentru vizitarea altor obiective din complex printre care Odeonul, Templul lui Zeus si Templul lui Posseidon.

Am mai avut timp pentru o cafea la poalele Acroplis-ului si ne-am imbarcat cu destinatia Paralia Katerini avand promisiunea ferma ca la Termopile facem un popas mai lung. Un accident pe autostrada ne-a tinut in loc mai bine de doua ore si popasul s-a limitat la 10 minute pentru poze. Cazarea s-a facut in acelasi hotel ca si la sosire.

Ziua a sasea se putea petrece in statiune sau se putea face o excursie la Muntele Olimp. Zapada si mai ales poleiul care se formase nu ne-au permis sa inaintam prea mult spre munte asa ca ne-am oprit vreo doua ore in „Orasul de Piatra” – Litohoro. Cum programul excursiei se efectuase doar pe jumatate, ghida a propus doua variante: vizita in orasul Katerini sau sesiune de shopping la un supermarket, iar grupul s-a impartit in doua. Invingatoare si convingatoare a fost factiunea pentru shopping, ca tot era 31 decembrie.

Petrecerea de Revelion a fost deficitara la capitolul organizare si dupa cupa de sampanie si Vasilopita (prajitura traditionala de Anul nou cu un banut inauntru pe care cine il gaseste se spune ca va avea noroc la bani tot anul) am plecat. Cum n-am gasit nici un loc liber la vreo taverna, am petrecut in cel mai autentic stil grecesc: am jucat carti toata noptea.

Plecarea spre Romania s-a facut in jurul orei 12. 00, o oprire de doua ore in Salonic unde nu erau deschise decat tavernele si barurile, poze cu Turnul Alb si din nou acasa.

Desi obositor, as mai face un asemenea circuit, dar primavara sau toamna.

Imi cer scuze pentru calitatea fotografiilor atasate, dar eram pe vremea aparatului de fotografiat clasic.

PS Daca se poate atasa melodia http: //www. trilulilu. ro/costi17/e95d5ba9688a69

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI