Notorietatea castelului Bran.

TIPĂREȘTE

Din 2006 şi până acum, despre castelul Bran s-au scris pe AFA 26 de reviewuri, multe dintre ele complete din punct de vedere al informaţiei turistice, documentării şi comentariilor. Nu ar avea rost să reiau amănuntele de pe net sau din reviewuri. În câteva cuvinte: castelul a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1377 când regele Ungariei Ludovic I de Anjou a permis locuitorilor Braşovului să-şi construiască o cetate fortificată pe drumul comercial al Branului. Cetatea a fost construită pe o stâncă şi prin poziţia ei domina împrejurimile. În 1412 în cadrul luptelor care voiau să stăvilească expansiunea otomanilor, castelul Bran se regăseşte în posesia lui Mircea cel Bătrân. A urmat o pendulare între stăpânirea maghiară şi cea a Tării Româneşti, după care din 1651 oraşul Braşov a căpătat drept de stăpânire pe veci asupra castelului. În 1920 a fost donat reginei Maria în semn de recunoştinţă privind implicarea dânsei în făurirea României Mari.

Cei mai mulţi vizitatori sunt dezamăgiţi de târgul cu tarabe şi chioşcuri care s-au extins până la baza aleii care urcă la castel. Aceiaşi lipsă de bun simţ şi respect faţă de una din bogăţiile pe care le mai avem- patrimoniul istoric, cultural şi turistic- am întâlnit-o şi la castelul huniazilor şi la cetatea Făgăraş (măcar acolo au amplasat târgul pe o latură a cetăţii) dar şi la lacul Bâlea. Spre deosebire de acestea Peleşul are târgul pe o alee laterală, ferită de ochii celor care vizitează castelul. În momentul în care-ţi propui să vizitezi un obiectiv cu încărcătură istorică sau turistică deosebită trebuie să te pregăteşti emoţional. Ori, kitchuri, suveniruri în serie marca Turcia sau China, măşti de prost gust cu Dracula sau dinţi de vampir nu fac decât să te agreseze şi să intri iritat în obiectiv. Acelaş târg putea fi mutat pe un teren viran la câteva sute de metri de castel şi bine semnalizat ar fi avut tot atâţi cumpărători.

O altă nemulţumire a multor turişti este că în absenţa unui ghid de grup, nu ai nici cele mai mici indicaţii asupra fluxului pe care trebuie să-l parcurgi chiar dacă sunt suficiente panouri explicative. Urmezi psihologia turmei, adică te ţii după cei din faţă. Aşa se face că după ce mi-am dat sufletul pe scări abrupte şi întortochiate sunt absolut sigură că nu am văzut tot ce se permitea. Astfel deşi am ajuns la et. IV şi am făcut poze de pe terasă, nu am văzut apartamentul principelui Nicolae (al doilea fiu al reginei Maria) şi colecţia de mobilier donată de Chicoş. În castel cămăruţele mici sunt întretăiate de coridoare cu mai multe uşi şi de vreo două ori m-am trezit în locul din care plecasem.

Din fericire mergând pe aleea lungă care urcă la stânca pe care a fost construit castelul, încântaţi de frumuseţea parcului bine îngrijit, a lacurilor cu nuferi de mai de jos sau a căsuţei de Ceai acoperită cu muşchi, a fost timp suficient să se şteargă amintirea iarmarocului cu tarabe cu suveniruri. Trebuie să remarc că regina se simţea mai bine înafara fastului palatului. La Peleş a construit Căsuţa din copac iar la Bran cea de Ceai unde organiza recepţii mai puţin protocolare. Din cauză că înaintând în vârstă a început să fie chinuită de dureri artrozice, a instalat un lift între castel şi căsuţă ca şi în interiorul castelului.

După ce am urcat treptele masive ale scării de piatră am intrat în Camera de gardă unde prin panouri şi fotografii se face o informare generală a istoriei castelului. O fotografie însoţită de cuvinte de mulţumire pentru retrocedarea castelului îi arată pe actualii proprietari, cei trei urmaşi ai principesei Ileana fiica preferată a reginei Maria. La restituirea castelului puţinele piese de mobilier care nu au fost furate şi au aparţinut statului român au fost retrase şi strămutate în muzeul Vama Medievală din Bran. Actualii proprietari au mobilat parţial castelul cu obiecte din colecţiile lor personale sau figurând din aceeaşi epocă, cumpărate din consignaţii din Italia. Este de luat în seamă că aproape în fiecare cameră din cele 23 care se pot vizita există cel puţin un obiect care a aparţinut sau aminteşte de regină.

Vizita a început cu Camera de trecere şi a continuat cu Sala Castelanilor în care este expusă lista celor care au deţinut castelul; la etajul 1 în Salonul reginei am admirat o bibliotecă sculptată şi o masă de şah; Scara Secretă este un pasaj cu trepte înalte de piatră care face legătura între etajul I şi III. În trecut în locul uşii care deschide scara secretă, intrarea se făcea prin gura secretă a unei sobe. Soldaţii urcau găleţi cu smoală încinsă pe care o aruncau în capetele atacatorilor.

La capătul scării la etajul 3 am ajuns în Salonul de muzică care este o cameră de mai mari dimensiuni în care se află o pianină, o sculptură de bronz reprezentând capul unui copil şi pe jos o blană de urs. Tot aici este biblioteca reginei. La capătul salonului de muzică se află o Logie care servea de sufragerie de vară şi de unde se putea observa curtea interioară cu fântâna centrală.

O altă scară ne-a condus la Terasa de la etajul 4 de unde am admirat peisajul până spre munţii Bucegi. Am ratat însă apartamentul principelui Nicolae, fratele regelui Carol al II lea dar şi recenta colecţie de mobilier Chicoş.

Spre deliciul turiştilor străini o încăpere este dedicată mitului lui Dracula încercând să-l lege de existenţa reală a lui Vlad Ţepeş. Sunt panouri despre strigoi, altele despre vampiri cât şi evocari ale cruzimilor domnitorului. Dormitorul regelui Ferdinand se află la etajul 2 şi conţine înafară de mobilier, o vitrină în care este expusă coroana şi sceptrul de onoare, cele mai valoroase piese ale castelului. Armele de luptă folosite pentru apărarea castelului sunt expuse în sala cu acest nume. Este vorba de buzdugane cu stemele Ţării Româneşti şi ale Moldovei, scuturi, securi şi armuri medievale. În sala Costumelor am văzut şi costumul popular purtat de principesa Ileana dar şi rochii de ocazie şi paradă de la începutul secolului trecut. Un plan al celor patru etaje şi dispoziţia camerelor care se pot vizita găsiţi aici

Castelul Bran este vizitat anual de un număr mare de turişti, în 2014 aceştia depăşind 560000 vizitatori. Din păcate sau din fericire, peste 60% din aceştia sunt străini. Datorită extraordinarei sale notorietăţi castelul Bran a fost clasat de revista Forbes pe locul doi al celor mai scumpe proprietăţi din lume, valoarea sa fiind estimată la 140 mil. dolari.

Cea mai valoroasă proprietate din lume se află în Beverly Hills şi e evaluată la 165 mil. dol iar pe locul trei o proprietate a unui prinţ saudit în Aspen- Colorado, în valoare de 135 mil. dol. În ˝ European best destination˝, castelele Bran şi al al Huniazilor figurează ca frumuseţe printre primele 10 din Europa.

Regina Maria a fost o personalitate providenţială a României. Devotată poporului care a adoptat-o şi căreia i-a fost regină, inteligentă, fermecătoare, cu legături de familii în toate casele regale ale Europei (era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii) ea s-a implicat profund în viaţa socială, a mers pe front şi a îngrijit realmente răniţii ca şi soră de caritate, a avut un rol activ în campaniile anti holeră şi anti tifos din timpul primului război mondial.

Principalul merit este implicarea în făurirea României Mari participând direct la Conferinţa de Pace de la Paris şi făcând lobby în SUA la preşedintele Wilson şi în Franţa la preşedintele Clemenceau. În 1919 la Conferinţa de Pace, după ce delegaţia română condusă de Ionel Brătianu s-a retras intrând în conflict cu Puterile Centrale cărora le fusese aliată, regina Maria a izbutit refacerea punţilor diplomatice şi obţinerea recunoaşterii României Mari de Puterile Centrale învingătoare. Ca semn al preţuirii extraordinarului rol pe care l-a avut în făurirea României Mari, oraşul Braşov a dăruit reginei castelul Bran.

Acesta era destul de degradat şi Maria punându-şi în valoare calităţile artistice, împreună cu arhitectul ceh Karel Liman care a construit castelele Peliş şi Pelişor a început refacerea şi modernizarea lui. S-a refăcut faţada şi s-au construit turnuri noi, s-a săpat în curte o fântână cu apă potabilă care alimenta castelul, s-a construit un lift pentru că regina în ultimii ani ai vieţii nu mai putea urca scările abrupte (întrebaţi-mă pe mine cum sunt?), peste câţiva ani s-a introdus curentul electric atât în incintă cât şi în oraş. În acest timp, Ileana, fiica preferarată a reginei a locuit la Bran unde a înfiinţat şi organizat un spital. După o boală cruntă de câţiva ani, regina a murit la 63 de ani în camera de aur de la Pelişor în iulie 1938. (Prima mea amintire la vârsta de trei ani:tatăl meu a venit acasă cu ziarul în mână şi a anunţat familia că regina Maria a murit. Toţi au izbucnit în lacrimi, ţin minte şi acum).

Prin testament castelul a revenit principesei Ileana dar aceasta în 1948 a fost izgonită din ţară împreună cu cei şase copii şi castelul naţionalizat.

Tot prin testament regina Maria a cerut ca inima ei să fie îngropată la Balcic în capela Stella Maris. După retrocedarea către bulgari a Cadrilaterului, inima a fost adusă la Bran şi ascunsă într-o capelă înafara castelului unde a stat 28 de ani. Din 1971 a stat într-o cutie în depozitele Muzeului de Istorie. Începând cu noiembrie 2015, după 77 de ani de la dispariţia reginei Maria, inima ei odihneşte în salonul de aur din Pelişor unde a decedat la 18 iulie 1938 şi despre care am scris aici. Ceremonia sobră a avut loc în prezenţa familiei regale şi a principesei Maria Magdalena a Austriei, fiica principesei Ileana şi actualmente coproprietar al castelului Bran.

Principesa Ileana, a devenit maica Alexandra după ce fiica ei şi ginerele au murit într-un accident de avion. În 199o cu câteva luni înainte să moară la vârsta de 82 de ani, maica Alexandra a vizitat Branul şi Curtea de Argeş unde a pus o lespede de piatră pe mormântul reginei — v. aici. După un proces care a durat mulţi ani, castelul Bran a fost retrocedat în 2006 – restitutio ad integrum - urmaşilor direcţi ai principesei Ileana: arhiducele Domenic de Habsburg şi arhiducesele Maria- Magdalena şi Elisabeta. Din taxele de intrare, organizare evenimente (pentru o nuntă s-a plătit 20000 dol) şi vânzări de suveniruri sau alte activităţi, castelul a realizat în 2014 un profit de 1.7 mil. eu.iar numărul de vizitatori a crescut faţă de anii precedenţi.

Ca româncă îmi pare rău că notorietatea castelului Bran este dată de suprapunerea romanului Dracula de Bram Stoker peste personalitatea domnitorului Vlad Ţepeş şi nu de figura luminoasă a reginei Maria. Scriitorul irlandez a scris în 1897 un roman care a devenit repede best-seller. Acţiunea era plasată la sfârşitul sec. XIX într-un castel din Transilvania, asimilat cu Branul. Stoker nu a călătorit niciodată în Europa de Est dar şi-a documentat romanul pe relatările tendenţioase ale saşilor despre Vlad Ţepeş. Ceva izvoare istorice a cercetat pentru că a menţionat că Dracula (Vlad Ţepeş) era certat cu fratele său (Radu cel Frumos care i-a luat tronul), că s-a bătut cu turcii şi pedeapsa preferată pe care o aplica duşmanilor era trasul în ţeapă. Vlad Ţepeş a fost un domnitor foarte crud şi însetat de răzbunare dar a stârpit corupţia şi hoţia din ţară. -Cum nu vii tu Ţepeş Doamne/ ca punând mâna pe ei/ să-I împarţi în două cete/ în smintiţi şi în mişei? - Unele studii documentează că a tras în ţeapă 100000 turci, boieri, tâlhari, cerşetori, leneşi, etc.

În realitate Vlad Ţepeş nici nu a locuit la Bran ci a făcut o incursiune scurtă în Braşov să pedepsească negustorii saşi răsculaţi.

Promovarea castelului în străinătate ca loc în care poţi întâlni strigoi şi vampiri este foarte susţinută şi aceasta face ca trecutul său interesant să fie estompat şi să se înrădăcineze o legendă fără nicio bază reală.

---

VIZUALIZĂRI: 2822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI