Viena - doar un scurt popas

TIPĂREȘTE

Viena, cândva reședință a Dinastiei Babenberg și timp de peste 600 de ani centrul întinsului Imperiu Habsburgic, un oraș încărcat de comori artistice, este astăzi una dintre cele mai frumoase și mai vizitate capitale din lume.

Am fost și eu acolo. De fapt, am fost de multe ori acolo. Aproape toate circuitele pe care le-am făcut, cu ieșirea din țară prin vest, erau cu tranzitarea Austriei și deci cu un popas la Viena. De fiecare dată, după câteva ore de bătut străzile orașului, am plecat mai departe cu aceeași senzație de neîmplinire, ca atunci când ceva nu ți-a ajuns. Știam și ce nu mi-a ajuns, de aceea n-am spus nimănui, niciodată, că am vizitat Viena. Mi-a fost teamă să afirm acest lucru. Așteptam ocazia să pot vizita capitala imperială pe îndelete, să-i savurez nestematele seculare, să mă bucur în liniște de tot ceea ce văd. Acum câțiva ani, un concert André Rieu care urma să aibă loc la Viena (de altfel a și avut loc) era ocazia, dar și motivul unei călătorii de 5 zile în capitala Austriei. Ceva - nu are importanță ce - s-a întâmplat, iar eu nu am mai plecat.

În cele ce urmează, în câteva rânduri, aș vrea să povestesc în ce constă de fapt popasul la Viena inclus în mai toate traseele de circuit cu trecere prin Austria.

Înconjurând centrul orașului, Ringstrasse - impresionantul bulevard circular străjuit de edificii remarcabile, este cel mai indicat pentru un tur cu autocarul, de aceea nici o agenție nu va pierde ocazia de a oferi turiștilor această plimbare. Bulevardul a fost construit în 1857 când împăratul Franz Joseph a ordonat demolarea bastioanelor vechiului oraș. Conform dorinței sale, în locul acestora a apărut o largă arteră de circulație mărginită de clădiri una mai impresionantă decât cealaltă. Deși criticat la vremea construcției lui, Ringstrasse este proiectul urban care a transformat Viena într-un oraș modern. Ghizii spun câteva vorbe și despre fiecare dintre edificiile mai importante pe lângă care se trece, arată - din mers - celebra roată gigantică din parcul Prater (inaugurată în 1895 la sărbătoarea înscăunării împăratului Franz Joseph, aproape total distrusă în cel de-al doilea război mondial, dar refăcută ulterior), apoi, în apropiere de Palatul Hofburg dau 2-3 ore pentru plimbare sau vizite individuale.

Ultima oară când am fost acolo, la cererea majorității, renunțând la turul programat în Salzburg unde trebuia să ajungem în cursul după amiezei, am rămas mai mult în Viena. Pentru că mai văzusem orașul lui Mozart, nu am regretat această alegere. În schimb, în Viena, beneficiind de mai mult timp liber, am vizitat Muzeul Sisi și am admirat pe îndelete Palatul Imperial Hofburg care este foarte mare și ia ceva timp doar pentru a-l privi la exterior, m-am plimbat prin centrul vechi, am revizitat (pentru a câta oară?) Stephansdom - Catedrala Sf. Ștefan, o capodoperă arhitecturală în adevăratul sens al cuvantului, apoi am intrat în Peterskirche - Biserica Sf. Petru.

Hofburg

Reședință imperială până în 1918, Palatul Hofburg este un complex arhitectural imens, extins continuu, fiecare suveran construindu-și și amenajându-și propriile apartamente. Pliantele turistice informează că în prezent palatul cu 18 corpuri, 19 curți, 54 de scări și nu mai puțin de 2600 de camere, este reședință a președintelui republicii și în același timp adăpost pentru câteva muzee. Muzeul de Artă Populară, colecțiile de instrumente muzicale, Camera Armelor, colecțiile Muzeului de Istorie a Artei, Biblioteca Națională, Grajdurile imperiale din sec. XVI, Școala de călărie spaniolă și Muzeul "Lipizzaner", "Camera Comorilor" cu coroana imperială aparținând Sfântului Imperiu Roman (datând din anul 962) și coroana imperială austriacă (1602), apartamentele împăratului Franz Joseph și ale împărătesei Elisabeth nu au fost niciodată vizitate de noi, cei plecați în circuit, pentru că necesitau timp pe care noi nu-l aveam.

Doar pentru Muzeul Sisi mi-am făcut timp într-una dintre trecerile mele pe acolo. Șase încăperi evocă viața privată a împărătesei Sisi, evidențiind puternica ei personalitate, aversiunea față de constrângerile vieții de la curte, precum și dragostea ei pentru frumos. Obiecte personale (bijuterii, umbrele de soare, evantaie), portrete, o admirabilă reproducere a somptuoasei rochii de nuntă, iată cam ce se poate vedea în Muzeul Sisi.

Stephansdom

Catedrala Sf. Ștefan este unul dintre simbolurile capitalei austriece. Situată în Stephansplatz, ea a fost fondată de Ducele Rudolf al IV-lea și înălțată pe ruinele unei biserici mai vechi. Începută în sec. XII, de-a lungul câtorva sute de ani biserica a cunoscut o serie nesfârșită de reconstrucții și extinderi, proiectele de reparații și de restaurare continuând până în prezent. Când am fost eu acolo ultima oară, o prelată acoperea șantierul în lucru la o parte a fațadei sudice.

Domul (34 x 107 metri) are patru turnuri și un acoperiș artistic executat, din țiglă colorată, care susține pe o parte vulturul habsburgic, iar pe cealaltă stema Vienei. În timpul celui de-al doilea război mondial acoperișul catedralei a fost grav avariat și s-a prăbușit. Ceea ce vedem noi astăzi este rezultatul reconstruirii finalizate câțiva ani mai târziu. Intrarea principală deasupra căreia se află un masiv clopot, este străjuită de două turnuri egale, de mai mici dimensiuni. Cel mai înalt turn se află pe latura de sud și - după cum am aflat - permite publicului accesul pentru a admira orașul de la înălțime. Omologul său de pe latura de nord, rămas neterminat până în zilele noastre, este dotat cu lift și permite accesul vizitatorilor până la un anumit nivel. Eu nu am urcat în turnuri, dar am rămas cât am putut de mult în interiorul bisericii care este cu adevărat grandios. Nava centrală este dedicată Sf. Ștefan, întâiul martir, iar cele din nord și sud Sf. Maria și celor 12 apostoli.

Remarcabile sunt numeroasele altare, amvonul, monumentul funerar al lui Frederic al III-lea - un sarcofag de marmură roșie artistic decorat, orga considerată una dintre cele mai mari din Europa (125 de registre și 10.000 de tuburi), scara care duce la amvon decorată cu simboluri ale binelui și răului, precum și catacombele în care își dorm somnul de veci prelați și importante personalități habsburgice.

Pestsäule

Coloana Ciumei, un monument situat pe Graben, o stradă centrală, nu departe de catedrală, este închinat Sfintei Treimi. Ridicat după marea epidemie de ciumă din 1679, monumentul este unul dintre cele mai cunoscute și mai admirate din Viena.

Se spune că, părăsind orașul din cauza ciumei, împăratul Leopold I a promis că va ridica un monument atunci când epidemia se va sfârși. Mai întâi o coloană simplă, din lemn, care sprijinea Sfânta Treime înconjurată de nouă îngeri, lucrarea - realizată ulterior în marmură - cu contribuția mai multor meșteri artiști, a fost finalizată în 1693. Deși perioada de execuție a fost mare, cu multe modificări de proiect și cu mai mulți sculptori implicați, monumentul pe care îl vedem astăzi pare destul de omogen. Lângă coloana învăluită de nori pe care stau mai mulți îngeri, este înfățișat și împăratul Leopold I îngenuncheat, rugându-se.

Peterskirche

Biserica Sf. Petru, romano-catolică, în stil baroc, este situată în Petersplatz, nu departe de Coloana Ciumei. Strada Habsburgergasse intersectează zona pietonală Graben (în care se află Coloana Ciumei) și duce direct la biserică. Peterskirche este cam înghesuită între clădirile din jur, de aceea poate fi văzută și fotografiată mai bine numai din față.

Edificiul pe care îl vedem astăzi, înălțat pe locul unei biserici medievale distrusă de un incendiu, datează din sec. XVIII. Interiorul este copleșitor și surprinde prin încărcătura decorațiunilor de stuc aurit.

Așezată confortabil, la Biserica Sf. Petru am rămas o jumătate de oră ascultând muzică de orgă. Învăluită de acordurile muzicii, mi-am ridicat privirea spre cupola ovală, magnific pictată cu scene din viața Sf. Maria, apoi spre ferestre și spre cei patru evangheliști. Deasupra altarului principal am descoperit blazonul imperial al lui Leopold I, cel care a dispus reconstruirea bisericii.

Concertul de la ora 15.00 (așa-i spun vienezii, dar nu știu dacă are loc chiar în fiecare zi) oferă muzică bună într-un cadru cu totul aparte. Am ascultat G. Muffat și J. S. Bach. Pentru concert nu trebuie să plătești nimic, dar, dacă ai disponibilitate, o mică donație la sfârșit este binevenită pentru că întreținerea orgii necesită cheltuieli.

Ringstrasse - "by car", Hofburg - exterior, Stephansdom, Pestsäule, Peterskirche... cam atât poți vedea în Viena în cele câteva ore de popas îngăduit de programul unui circuit. Deoareace pe aici m-am plimbat în câteva rânduri, revenind iar și iar, în fiecare circuit, pentru mine Viena înseamnă nu mai mult decât atât. De aceea - cam egoist - numesc această bucățică a centrului vechi "mica mea Vienă".

Către amurg, încântați că popasul s-a prelungit mai mult ca oricare dintre precedentele, am plecat întins spre Salzburg în care nici măcar nu am mai intrat. Undeva, în apropiere, la numai 25 km, Hotel Schwarzer Adler din Golling ne aștepta pentru binemeritata odihnă de noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 2232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI