ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.12.2015
DE ccbg
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Alexandria
ÎNSCRIS: 06.09.15
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
DEC-2015
DURATA: 3 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Maramures in trei zile

TIPĂREȘTE URM de aici

A doua zi, tot de dimineata, am reluat traseul pe Valea Izei de la Bogdan Voda. Pana acolo, satele erau pustii dar se animau brusc in apropierea si in fata bisericilor. Tot am gasit motiv sa ne oprim in cateva randuri, ca sa fotografiem mandrele maramuresence care mergeau la slujba.

Femeile au in zona asta o tinuta si un port care merita sublinitat. Cu umerii ingusti si drepti, spatele drept, cu basmaua cu coltul lung atingandu-le spatele, inaltata de parul prins in coc, cu haina din piele stransa peste mijlocul subtire, de sub care iese plisata fusta in culori tari: fie cu flori rosii pe fond albastru, flori negre pe fond verde intens, sau flori rosii pe fond verde…. Fuste care se termina deasupra genunchiului, pe piciorul incaltat in cizma de piele inalta. Multa feminitate si demnitate!

Femeile mai in varsta poarta fuste negre, fara flori, la fel de plisate, si in rest aceleasi elemente, iar la unele foarte in varsta am vazut si fota –sortul din fata, in dungi late orizontale, de culoare rosu si negru.

In Bogdan Voda ne-am inviorat brusc in fata Bisericii ortodoxe, de o forma atipica, semanand mai mult cu o catedrala catolica. Aceasta biserica este construita in curtea in care se afla si vechea biserica din lemn, ceea ce se pare ca a facut ca aceasta din urma sa nu fie inclusa, din cauza noii constructii, pe lista monumentelor UNESCO.

Dar noua biserica era impresionanta. Oamenii veneau in randuri-randuri, iar la intrare erau amplasate pe mese doua icoane intre care se afla un cos in care enoriasii depuneau donatiile in bani; femeile sarutau icoana din stanga iar in biserica ocupau doar spatiul din stanga, iar barbatii sarutau icoana din dreapta iar in biserica ocupau doar spatiul din dreapta.

Nu am vazut niciodata o biserica atat de plina si biserica era foarte mare, si cu scaune ca la un camin cultural de pe vremea comunismului, in randuri de sase-sapte scaune pe rand, despartite de un culoar care separa barbatii de femei, si trebuie sa fi fost cel putin cate cincisprezece randuri de scaune pe fiecare parte a culoarului. Barbatii erau cu capetele descoperite- o mare de par alb; tinerii urcasera la etaj, de unde se putea urmari slujba. Toata lumea participa la slujba cantand.

In centrul comunei se afla grupul statuar Bogdan Voda.

Prin satele pe unde am trecut ,slujbele se auzeau din strada, din masina.

In Maramures, credinta e mai puternica decat in zona noastra de sud, unde practic nu exista, decat ca un obicei care nu ne atinge sufletul.

Acolo, in Maramures, si traditiile sant inca vii si mestesugurile se transmit de la o generatie la alta, dupa cum ne spunea nea Teodor din Barsana, care avea ucenici pe care ii invata sa ciopleasca lemnul.

Ne-am oprit apoi in Dragomiresti, in fata bisericii Greco catolice construita din lemn in stil maramuresean, care si ea fremata de enoriasi; La cativa pasi de biserica Greco catolica era Muzeul Tarancii Romane, din pacate inchis; i-am facut o poza printre scandurile portii si-am scuzat-o in sinea noastra pe doamna care se ocupa de el, gandind ca a mers la biserica.

Am trecut si pe la biserica din lemn din Salistea de Sus, dar se pare ca duminica, in timpul slujbei, ingheata totul; Nu era nimeni care sa ne deschida, am dat ocol, am facut cateva poze si am plecat.

Deja din Salistea de Sus mi s-a parut ca peisajul si-a pierdut din farmec, ca portile maramuresene au disparut din fata caselor si in curti era mai multa dezordine.

Tot nereusita am avut si la Sacel, la centrul de olarit, unde in zadar am sunat si am incercat clanta incuiata. Cred ca si acolo toti ai casei erau la slujba.

Am mers spre Moisei, sa vedem Monumentul martirilor de la Moisei si nu stiu de ce am bajbait si ne-am enervat atat cautand acest obiectiv turistic, pe care l-am descoperit apoi chiar la strada, vizibil din masina.

Dupa mine, de vina au fost indicatoarele ambigui, primele, din ambele sensuri, probabil echidistant fata de monument, care anuntau ca mai sant opt km, dar la o intersectie te lasa in ceata, fara sa mai zica incotro s-o apuci pentru Monument, si-ti dadeai seama ca ai gresit dupa ce strabateai ceva kilometri in directia gresita.

Monumentul, impresionant! Figurile cioplite in piatra aveau fiecare alta fata, iar cele care te intampinau cand urcai, la venire, pareau de copil, aveau o expresie mai dulce, fata de darzenia de pe chipurile celorlalte. Scarile pe care urcai la monument erau si ele aparte si primele de acest fel pe care le-am vazut; erau intentionat construite denivelat si neuniform, facand urcatul si coboratul dificile. Era nu doar plin de semnificatie, dar chiar frumos!

Dupa Moisei, pentru ca venea ca o continuare a drumului nostru, am zis sa mergem la Cascada Cailor, pentru ca aflasem ca se poate urca cu telescaunul din spatele unui complex turistic. Si aici putini nervi: opresc la un centru de informare turistica, din cele rotunde si dragute, impopotonate cu simbolul acela sub forma de frunza pentru promovarea turismului romanesc pentru care s-au cheltuit atatia bani; se vedea dragut inauntru, dotare minimalista si moderna, lipsind insa OMUL. Usa era inchisa.

Am intrebat un trecator si m-am lamurit pe unde trebuia sa o iau.

La telescaun, diferenta de temperatura fata de Moisei era déjà de 6 grade in minus. Asteptam putin sa ne strangem 15 persoane si se pun in miscare telescaunele pline de chiciura, peste care angajatul arunca in graba o paturica- china foarte subtire. Urcatul dureaza ceva, cam 15-20 min si, desi nu-mi e frig, incep sa ma intreb daca nu-mi va fi. Cum ne indepartam de constructii incepe sa se simta linistea si ceata devine atat de deasa incat nu mai vedem scaunul din fata.

Eram ultimele si angajatul telescaunul aflat in varf ne comunica sa mergem tot grupul impreuna la cascada cailor si sa ne intoarcem impreuna. Dar 80% dintre cei care urcasera se refugiaza in cabana, ramanand sase persoane care voiam sa mergem. Ei patru o iau in directii aproape opuse iar noi ramanem pe loc, decizand ca nu vrem sa aparem la stiri. In varf ceata era mai deasa, nu se vedea la trei metri. Dar nu mi s-a parut cinstit sa ni se ia banii, cate 20 lei urcat plus coborat, cu intrebarea daca vrem bilet doar dus sau dus-intors, iar acolo sa fim lasati de izbeliste, cand ei stiau bine ca e ceata si ca nu toti cei care urcau mai fusesera vreodata la cascada, desi, pe ceata, drumurile pe care le stii devin necunoscute.

La intoarcerea cu telescaunul a fost mai rau, cred ca temperatura din varf era cu 10 grade mai mica decat la punctul de pornire, iar pe stalpii pe care circulau telescaunele era depusa chiciura ca niste sabii infipte vertical, care, la trecerea noastra, erau desprise de vant sau de trepidatii si ni se infigeau in obraji.

De sus vedeam zapada prefirata pe jos, nu avea decat cativa milimetri, si de sub ea se iteau mici braduti, de cativa centimetri, rasariti in locul celor taiati pentru a face loc partiei si care evident ca urmau a fi inlaturati si ei.

Era abia 14 si 30, dar acolo la Borsa parea tarziu ca sa mai faci ceva. Totusi, era prea devreme sa ne intoarcem la pensiune. Tot treceam prin Moisei si, la venire, ignorasem indicatorul spre Manastirea Moisei. Am hotarat s-o vizitam atunci.

Drumul asfaltat era ingust si tot urca. Am ajuns, am parcat, am intrat, curtea parea modesta, nimic impozant, nu cladiri acoperite cu sindrila… Din cladirea din fata iese un calugar tanar care ne raspunde smerit cu “ Doamne ajuta! ” si trece pe langa noi, spre poarta dinspre care veneam. In stanga era biserica, ce avea pe fatada scris anul 1910, dar noi ne indreptam spre mica bisericuta din lemn din dreapta bisericii mare, construita in 1599, pe care, neasteptat, o gasim deschisa. Intram, nevenidu-ne sa credem, ne uitam la picturile aproape decojite de pe pereti, la tablourile din lemn pictate si la fel de decojite, fotografiem grabite, gandind ca nu ne este permis. Bisericuta era electrificata;

Pe peretii de afara dar si pe cei dinlauntru erau lipite afise cu " nu scrieti pe peretii din lemn si nu rupeti din ei! "

M-am revoltat in sinea mea gandind ca da, exista oameni care ar face asta.

Nu ne-a deranjat nimeni, asa ca am intrat si in biserica mare, unde ne-a intampinat un aer cald si miros de smirna. Picturile de pe pereti aveau un fond albastru si era foarte frumos. Am simtit cum ne cuprinde evlavia, ca intr-un lacas al lui Dumnezeu, unde te duci sa-L intalnesti pe El, in sufletul tau, si pentru asta nu ai nevoie sa fii imboldit, supravegheat, umilit si strunit de voci rele, ale slujbasilor Domnului. Ne-am apucat sa sarutam icoanele, noi, de regula rebele sau timide, iar icoanele miroseau frumos, a smirna, fusesera curatate si ele (am sarutat icoane care miroseau a saliva uscata in alte locuri si, de atunci, mi-am propus sa ma abtin) Lustrele nu erau aprinse, dar pe catapeteasma ardeau cinci candele.

Pe langa pereti era aliniat un rand de scaune masive, lacuite si frumos sculptate. Pe icoanele agatate de pereti din loc in loc atarnau stergare traditionale maramuresene.

Am realizat atunci ca asa trebuie sa fie o biserica; ca trebuie sa o gasesti deschisa si calda si primitoare la orice ora, ca sufletul tau sa se deschida spre Dumnezeu.

Am facut si poze, nu vad ce rau poate fi in asta, doar le-am facut cu ganduri bune!

Increderea ce ni s-a aratat m-a inflacarat enorm; M-am intors in mica bisericuta din lemn unde se afla cutia milei si am facut o donatie, pe care prima data n-o facusem.

Trecand spre iesire, am vazut unde se dusese tanarul calugar: Vazandu-ne de departe ca intraseram in curtea manastirii, se dusese la postul sau, in magazinasul de suveniruri de la poarta, sa fie acolo in caz ca vrem sa cumparam ceva.

Atata corectitudine si smerenie m-a atins iara. Am plecat de acolo cu sufletul plin si curatita in mintea mea.

Am citit apoi ca aceea este cea mai veche manastire ortodoxa din Maramures.

Astfel am incheiat cea de-a doua zi a calatoriei in Maramures.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de ccbg in 05.12.15 23:40:45
Validat / Publicat: 06.12.15 08:02:54
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII.

VIZUALIZĂRI: 3282 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ccbg); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 [fără descriere]
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 13700 PMA (din 14 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

webmaster39 [06.12.15 07:55:43] »

Am facut si poze, nu vad ce rau poate fi in asta

- Câteva fotografii realizate de voi acolo ar ilustra perfect textul, fiind mai mult decât binevenite. Sunt întotdeauna căutate şi apreciate de cititorii interesaţi în această destinaţie...
Poţi folosi linkul amfostacolo.ro/pic_addnew.php?id=3234

=

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Maramureșul, #EXCURSII și CĂLĂTORII" (deja existentă pe sait)

amero [06.12.15 08:55:11] »

Rew. dvs. este scris cu mult suflet, pacat ca nu aveti cateva poze sa incarcati. Maramuresul este special, oamenii sunt mai apropiati in credinta lor si au pastrat temeinic obiceiurile.

Pacat ca bisericile din lemn cu atata incarcatura istorica nu sunt mai mult puse in valoare. Am vazut incantarea dvs in Biserica noua din Bogdan Voda. Eu am fost usor dezamagita de marimea ei, putin prea opulenta si moderna mi s-a parut in zona aceea istorica, stramoseasca mai ales fiind amplasata langa biserica din lemn atat de speciala care din pacate am gasit-o zavorata precum si alte biserici din lemn din zona.

Felicitari pentru sinceritatea cu care ne-ati transmis sentimentele pe care le-ati incercat pe parcursul excursiei.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Rodel [06.12.15 10:39:20] »

Foarte frumos!

ccbg [06.12.15 10:42:49] »

@amero - Multumesc pentru aprecieri!

Am prea multe poze, iar alegerea lor in vederea postarii va fi mai dificila decat scrierea Review-urilor, mai ales ca nici nu am terminat de povestit, mai avand de continuat cu a treia zi.

In ceea ce priveste biserica din Bogdan Voda, as vrea sa precizez ca nu ea in sine m-a incantat, ci credinta oamenilor, numarul lor mare in care veneau la slujba si aerul cu care o faceau si care in zona mea nu exista. Marimea bisericii, mie imi vorbeste tot despre credinta lor.

La noi in sud, duminica nu e mai nimeni la slujba, iar cei care se duc, fie au o functie in cadrul bisericii, fie au un mort de pomenit. Oamenii sant rigizi si artificiali si acolo si biserica e un prilej de a gasi noi subiecte de barfa, femeile in special fiind foarte ocupate cu asta; fiecare e analizat si cantarit si nimeni nu stie slujba si nu canta, cel mult spun " amin" cand si cand; iar despre tineri- nici vorba sa fie la biserica, asa cum am vazut in Maramures, iar ceea ce m-a entuziasmat, a fost faptul ca am vazut ca prezenta lor acolo era ceva firesc, obisnuit, nu un eveniment dupa care n-ar mai fi dat pe acolo.

Ceea ce am vazut in Maramures m-a facut sa cred ca acea lume veche despre care mai stim din povesti exista inca acolo. Imi cer scuze ca n-am reusit sa transpun cum trebuie ceea ce am vrut, dar avalansa de impresii m-a coplesit.

Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [06.12.15 10:56:21] »

@ccbg -

Am prea multe poze, iar alegerea lor in vederea postarii va fi mai dificila decat scrierea Review-urilor

Îmi permit o sugestie - și eu m-am lovit în ultimul timp de aceeași problemă și am început s-o rezolv în felul următor: creez un folder temporar în care copiez tot setul de imagini, apoi le șterg de acolo pe cele nereușite, cu același subiect din „Ț” puncte de vedere (o las pe cea mai reușită), mai renunț și la unele care au semnificație doar pentru mine, iar pe restul le încarc în youtub ca „slideshow” și le atașez o oarece melodie din cele fără copyright propuse de ei, apoi rog WM să atașeze articolului acel „clip”. Pe lângă articol mai pun doar vreo două-trei (zeci) alese „pe sprânceană”.

Spor la scris mai departe!

ccbg [06.12.15 11:16:22] »

@Dragos -

Multumesc pentru sugestii, dar, spre rusinea mea, va trebui sa recunosc ca detaliile pe care mi le dati ma lasa ceva in urma, nefiind prea priceputa cu calculatorul. Chiar si adaugarea impresiilor imi creeaza probleme, pe masura ce articolul devine mai mare, cursorul sare te miri unde si, daca nu sant atenta, imi ies niste exprimari din care nici eu nu mai inteleg nimic.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
amero, ccbg, Rodel
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Maramureș:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.058163166046143 sec
    ecranul dvs: 1 x 1