A urcat moșu' la Babe

TIPĂREȘTE

După ce am bătut de vreo trei ori anul ăsta drumul botezat „transBucegi”, fiind noi acum vreo lună în urmă la o relaxare cu prietenii pe Valea Plângerii... pardon! a Prahovei, și neavând un program anume pentru a doua dimineață a minivacanței, am decis să-mi iau Sorina și noul cățel Duracell (nu, nu-l cheamă așa - da' e mai tare ca iepurașu' din reclame!) și să dăm o tură pe platoul Bucegilor, până la Babe și Sfinx măcar.

Sincer, inițial mi-era cam neîndemână să merg acolo în zi de week-end, dar văzând că e o zi urâtă, cu burniță și plafon jos de nori, am jucat la risc și am pornit la drum.

Și chiar a fost la risc! Pe coasta Păduchiosului am intrat în ceață (de fapt, chiar în nori) și am mers cu câțiva km pe oră (oricum nu se merge cu suta pe-acolo, dar altfel simți când urci pe drumul ăsta cu ochii-n lapte) până am ajuns la răspântia de la capătul asfaltului, spre Complexul Piatra Arsă. Am lăsat mașina aici și am pornit cu rucsăcelul în spate și cuțu de sfoară, trăgând de nevastă prin ceață, spre Babele. Bine că ei erau asigurați, măcar nu se pierdeau unu' de alta, chit că uneori nu se mai zăreau. Așa că eu am rămas să țin aproape, să nu mă pierd.

La un moment dat, când pe GPS mi se arăta că mai avem cam 1 km de mers până la telecabină, a început să se ivească, din când în când, cerul. Asta și datorită urcușului permanent, dar și a coborârii plafonului de nori până pe la 1700,1800 m. Și cum se risipea ceața / norul, am văzut chiar și un vultur - din păcate până am scos aparatul foto, am reușit abia o poză... nereușită - doar io știu că o mică pată de acolo e acel vultur...

Mă rog...

Ce m-a bucurat pe acest drum - faptul că din loc în loc erau pungi de plastic pline cu (aproape) tot gunoiul ce-l văzusem dățile anterioare. Deci cineva se ocupă de curățenie!

Am ajuns și la telecabină, la cabana „fantomă” (răsărită nu se știe cum și când acolo) și imediat apoi și la vestitele Babe. Am poposit un pic la poalele lor, am făcut poze, iar eu mă tot minunam cum s-a stricat peisajul de aici în ultimii 50 de ani. Din fericire, încă mai e ce vedea, mai ales dacă reușim să ignorăm stricăciunile provocate de semenii noștri.

Spectacolul mării de nori e fantastic, am stat minute în șir să-l admirăm. Lord (cățelu') a fost cel mai fericit, putând să zburde în voie printre bolovani.

Am mers apoi încă vreo câteva zeci de metri și am ajuns la Sfinx, pe care am stat să-l admirăm în voie, în razele soarelui cald de după-amiază. Dar cum zicala aia cu „călătorului îi șade bine cu drumul” ni se aplică și nouă, am ocolit monolitul sculptat de vremuri, vreme și vânt și am pornit pe drumul de întoarcere.

Iar pe acest drum, în afara unui Duster care mergea prin rezervație fără niciun fel de aprobare legală făcând taximetrie (probabil tot la limita legii), am avut plăcerea să mă întâlnesc cu grupul care făcea curățenie pe munte: o trupă de studenți veseli, tineri și frumoși, conduși de un cadru didactic de toată isprava.

Cu domnia sa am stat de vorbă câțiva pași, aflând astfel că nu sunt la prima acțiune de acest fel, și nu doar prin Bucegi. Domnul profesor era de la Universitatea A. I. Cuza din Iași, iar tinerii nu doar de acolo, participând la o tabără de ecoturism. Din păcate, nu am reținut niciun nume, dar poate văzându-se în poze, vreunul, vor scrie ceva detalii.

Oricum, le-am promis că-i voi lăuda și - iată! o fac acum li aici, deși cu oarece întârziere, pentru care îmi cer cuvenitele scuze.

Bravo! și... la cât mai mulți care să vă urmeze exemplul!

====

PșiS: mențiunea de „Recomand” pentru această destinație se referă acelora care iubesc și respectă muntele, care doresc să-l țină curat și nu se feresc să-l ajute. Celorlalți, pantofari, pițipoance pe tocuri și altor specimene asociate, NU le recomand acest loc, oricum nu-l înțeleg și nu vor ști vreodată să-l aprecieze.

Iar BOR care vrea să facă nu-ș ce biserică acolo, nu le spun decât atât: dacă acolo ar fi fost un loc pentru clădit temple, păi dacii ar fi fost primii care ar fi pus unul aici. Dar cum nu au făcut-o, e clar că au avut un motiv serios și nu cred că lucrurile s-au schimbat în ultimele două milenii...

---

VIZUALIZĂRI: 1549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI