Un oraș pe gustul meu

TIPĂREȘTE

Acest oraș nu se afla nici pe lista scurtă și nici măcar pe lista lungă, a orașelor pe care aș dori să le vizitez. De Nuremberg nu știam decât două lucruri. În primul rând știam faptul că aici s-a desfășurat după încheierea celui de-al doilea război mondial, procesul nazismului. În al doilea rând citisem recent pe undeva, că aici se organizează an de an cel mai frumos târg de Crăciun. Eh această ultimă informație mi-a aprins un beculeț.

Și totuși cum am ales să vizitez acest oraș? Se pare că nu l-am ales eu pe el, ci m-a ales el pe mine! Prin septembrie am primit pe mail o ofertă de nerefuzat de la WizzAir, respectiv trei bilete de avion la numai 500 lei. Când am văzut această ofertă am zis de ce nu? Nu e prima oară când ajungeam într-un oraș, fără să fi urmărit asta în mod special. Și cum Germania e printre țările mele preferate din Europa, nu am mai stat pe gânduri și am achiziționat biletele de avion.

Nuremberg sau Nurnberg, cum i se mai spune este al doilea oraș ca mărime din Bavaria după Munchen. În schimb este primul oraș din zona Franconia. Prima atestare documentară este în anul 1050 și din acest motiv este considerat unul dintre cele mai vechi orașe din Germania. Centrul orașului este încă înconjurat de zidurile cetății medievale.

În Nuremberg, Hitler a ținut cele mai mari adunări naziste, iar după război aici au fost judecați și condamnați marii conducători naziști pentru crime împotriva umanității. Ca un paradox al istoriei sale zbuciumate, Nuremberg a devenit în anul 2001 primul oraș din lume care a primit premiul UNESCO pentru educație legată de drepturile omului.

Nuremberg a fost unul dintre cele mai bombardate orașe din Germania, de către aliați. Se spune că a fost distrus în proporție de aproximativ 90%! Cu toate acestea după război acest oraș a reânăscut din propria cenușă, la fel ca Pasărea Phoenix.

Centrul vechi al orașului este înconjurat de ziduri groase, terminate în anul 1452. Aici, în interiorul acestor ziduri, se află inima orașului. Acest centru vechi al lor, nu are nicio legătură cu al nostru din București, care este înțesat de baruri, cluburi și restaurante.

Centrul lor vechi este o zonă foarte animată unde găsim muzee, catedrale superbe, magazine de tot felul și câteva cârciumi tradiționale. Orașul Nuremberg are cu siguranță mult mai multe de oferit din punct de vedere turistic, dar eu m-am axat în această scurtă incursiune pe centrul lui. Bine cu o excepție Grădina Zoo despre care am facut un articol separat.

Cum am spus în articolul referitor la cazare, stăteam foarte aproape de gară și de zidurile orașului. Așa că am reușit să vizităm ce ne-am propus, doar per-pedes, cu excepția firește a grădinii Zoo.

Am aterizat seara, după ora 21. Am luat tichete de călătorie de la automat și am experimentat prima calătorie cu metroul fără conductor. Am luat metroul U2 până la Hauptbahnhof după care ne-am cazat la hotel.

În prima zi am zis să vedem obiectivul principal al orașului, respectiv Kaiserburg, cetatea imperială cocoțată strategic pe un deal, ce veghează la liniștea orașului. După cum am mai spus cu alte ocazii, nu mai sunt atât de disperat să vizitez un anumit obiectiv turistic. Îmi place mai mult să hoinăresc pe străzi necunoscute, să experimentez și să descopăr lucruri și oameni noi.

Așa că în drumul nostru spre castel am întâlnit Muzeul Jucăriilor (Spielzeugmuseum) și la insistențele fetei mele am decis să-l vizităm. Acesta este situat pe Karlstrasse, în apropierea castelului. Biletele de intrare ne-au costat 10,5 euro așa numitul bilet pentru un grup mic (doi adulți si trei copii). Pentru un adult intrarea costă 5 euro, iar pentru un copil 3 euro. Muzeul se întinde pe trei etaje și este atât pentru copii, cât și pentru persoanele nostalgice. Este un muzeu vesel, captivant. Aici găsim jucarii începând de la epoca romantică până în zilele noastre. Totuși cele mai multe exponate provin din secolul al XIX-lea. Interesant a fost pentru mine să-i arăt fetei mele cu ce se jucau parinții si mai ales bunicii noștrii. Am admirat cât de nereușite erau de exemplu păpușile Barbie înainte să devină celebre. Am admirat jucării de lemn, diverse construcții Lego. Pe mine cel mai mult m-a impresionat colecția de trenulețe electrice. Per total un muzeu drăguț, nici prea prea, nici foarte foarte.

După ce am ieșit din acest muzeu, am dat de Casa lui Albreht Durer un obiectiv turistic recomandat de toate ghidurile. Deoarece se făcea un tur al casei însoțiți de o ghidă ce juca rolul soției artistului și acesta vorbea doar în germană, am decis să sărim această atracție. Am aflat ulterior că ar fi și o zi pe săptămână, destinată vorbitorilor de engleză.

După această casă- muzeu, am luat în piept dealul ce ne ducea la Castelul Imperial. După un urcuș de vreo 7-8 minute am intrat în curtea interioară a Castelului. Aici am achiziționat bilete de intrare 7 euro/adult plus gratis pentru copil. Program de vizitare 9-18. Cel ce ne-a vândut bilete era un tip foarte volubil și simpatic. Ne-a întrebat de unde suntem (ca de altfel la toate muzeele vizitate) și apoi ne-a făcut traseul pe care ar fi bine să-l urmăm.

Grădina și curtea castelului se pot vizita în mod gratuit. De aici de la Castel ai o bună perspectivă a orașului. În Kaiserburg Museum sunt expuse diverse arme medievale si armuri vechi. În această parte a castelului am admirat și Doppelkappelle (capela dublă) construită în stil romanesc. Am vizitat deasemenea sala Tronului și Sala Cavalerilor.

După am urcat fix o sută de trepte în turnul Castelului, de unde deasemenea se poate admira orașul de la înălțime. Ultima atracție a Castelului pe care am văzut-o este o fântână foarte adâncă, unde la fiecare jumătate de oră se face o prezentarea a acesteia, de către un ghid al muzeului. S-au strâns vreo 15 persoane în această încăpere unde era săpat puțul și am ascultat prelegerea și așa zisa demonstrație a ghidului. Păcat că a vorbit doar în germană. Aș fi putut să-i atrag atenția, dar oricum nu cred că am pierdut ceva foarte important. Ca o paranteză aș vrea să subliniez că nu am mai întâlnit deloc pe la nicio atracție turistică turiști de alte naționalități. Ori pentru că nu e sezon turistic ori pentru că nu este un oraș turistic. Din acest motiv ghizii vorbeau doar in germană.

Aceasta vizită la muzeu pot să o trec la categoria must see. În decursul vizitei noastre în acest oraș am mai vizitat câteva catedrale, una mai frumoasă ca cealaltă. O să le prezint strict în ordinea în care le-am văzut. Pe strada care coboară de la Castel se trece pe lângă Altes Rathaus –Primaria Veche. Și aceasta se poate vizita, dar noi am admirat-o de pe afară.

Prima în care am intrat a fost St Lorenz Kirche, adica Biserica Sfântului Laurențiu. Aceasta este de departe cea mai frumoasă din oraș si una din cele mai frumoase din ce-am vazut eu până acuma, din Europa. A fost construită în decursul a două secole, respectiv între anii 1250 și 1477. La intrare sunt două turnuri. În interior putem remarca o mulțime de sculpturi foarte frumoase. În această superbă biserică luterană intrarea este liberă. Vineri seara la ora 20 urma să fie un concert Brahms pe care tare am fi dorit să-l ascultăm, dar era cu intrare și prețul biletelor era cam prohibitiv pentru noi.

Pașii ne-au dus apoi la o bisericuță un pic mai mică, respectiv la St Elisabethkirche. Această biserică de rit catolic a fost construită în anul 1785. Biserica neoclasică este împărțită în trei camere. În interiorul acesteia sunt 40 de coloane. Numărul de coloane si culoarea acesteia într-un roșu deschis se spune că sugerează Duhul Sfânt! Este o biserică frumoasă, care impresionează în primul rând prin simplitate. Intrarea deasemenea gratuită. Se pot achiziționa lumânări contra unei monede de 50 de cenți.

Pașii ne-au dus și în celebra Hauptmarkt – Piața Principală unde se ține celebrul Târg de Crăciun, ce a adus faimă orașului. Momentan pregătirile erau în toi, urmând ca peste o săptămână să se deschidă oficial. Să vă spun și povestea mai tristă a acestei piețe. Aici a fost pe vremuri cartierul evreiesc al orașului. Locuitorii urbei i-au cerut împaratului Carol al IV-lea o piață centrală mare. Aici era locul ideal pentru o piață, dar împaratul fiind protectorul oficial al evreilor nu putea să le confiște proprietățile. Așa că a pus-o de un incendiu în care au murit 500 de persoane. Așa a considerat el ca trebuie curățată zona!!!

În colțul nord vestic al Pieții se află Schoner Brunnen – Fântâna Frumoasă. Schoner Brunnen, această statuie simbol al orașului a fost sculptată în jurul anului 1400. Această elegantă fântână gotică este împodobită de 40 de statui, dispuse pe diferite niveluri. Pe balustrada ce înconjoară fântâna este încastrat un inel de aur și tradiția spune că aduce noroc celor ce-l ating. Nouă nu ne-a dus noroc, pentru că nu l-am putut atinge, fântâna fiind în renovare. Sic!

Tot în Hauptmarkt se află și Biserica Maicii Domnului- Frauenkirche construită în anul 1350, în stil gotic târziu. Este o biserică frumoasă pe care va recomand să o vizitați. Marea atracție a acestei biserici am descoperit-o întâmplător. Tocmai făceam poze de aproape, când am observat că s-au strâns mai mulți turisti ce admirau ceva sus. Ne-am îndepărtat de biserică si am observat orologiu încastrat sus, în genul celui văzut în Munchen celebrul glockenspiel. În fiecare zi la amiază cei 7 principi electori ai Sfântului Imperiu Roman ies din orologiu și se înclină în fața împăratului Carol al IV-lea și apoi intră înauntru. Minunății nemțești ca să le spun așa! :) Intrarea deasemenea gratuită.

Ultima biserică pe care am vizitat-o și admirat-o este St Sebaldus Kirche – Biserica Sfântului Sebaldus. Această biserică evanghelică –luterană este cea mai veche din oraș și după părerea mea cea mai mare. A fost construită între anii 1225 și 1275. Aici sunt găzduite moaștele Sf Sebaldus, protectorul acesteia. Acestă biserică construită în stil gotic impresionează în primul rând prin mărime și apoi prin simplitate. Bineînțeles gratis. Subliniez acest lucru pentru că la multe biserici prin Italia si chiar prin Spania trebuie platită o taxă de acces!!!

Gata cu bisericile. Ultimul obiectiv turistic pe care l-am atins la cererea mea expresă este Neus Museum sau Noul Muzeu construit in anul 2000. Acestă clădire nouă de sticlă, nu prea cadrează cu zona, dar totuși e ascunsă între două clădiri medievale si zidul cetății și nu se vede din stradă. Este dedicată designului internațional după anii 1945. Intrarea la acest muzeu a fost 6 euro/adult și gratis pentru copil. A fost o vizită să zic așa cu multă bunavoință interesantă. Dar nu prea. Ce e foarte trist din punctul meu de vedere este că generația actuală de artiști este într-un impas de creativitate. Și parcă nu vine nimic din urmă. Eu pe unde am fost am încercat să văd si un muzeu de artă modernă și rareaori am fost impresionat de ceva. Dar asta-i doar părerea mea și poate sunt subiectiv.

În rest ce-am făcut? Am hoinărit prin oraș. Am bătut toate magazinele celebre. Am făcut și ceva cumpărături, nu neapărat mai ieftine ca-n țară, dar am găsit câte ceva mai deosebit. Am admirat și Weisser Turn și statuia din fața acestuia. Am început să simțim cum se apropie sărbatorile de Crăciun, pregătirile fiind în toi. Am degustat mai multe tipuri de bere necunoscute, dar gustoase. Am degustat și berea lor afumată. Sincer nu mi-a plăcut! Ne-am încălzit cu câte o ceașcă de vin fiert, pentru că da am avut mare nevoie. Am prins și soare și vânt și ploaie și ninsoare, în cele patru zile petrecute acolo. Am întâlnit o mulțime de români la muncă, foarte bine integrați. Și la hotel și la restaurante și pe stradă la o tarabă unde vindeau tradiționalii bratwurști. Pentru că da am făcut o adevărată cură de bratwurști.

Bratwurștii de Nurnberg sunt foarte faimoși. De curând s-au aniversat șapte secole de la descoperirea lor. Față de ceilalți bratwurști nemțești ăștia sunt mai mici și mai subțiri. De exemplu un sandviș pe stradă conține cel puțin trei bratwurști. După părerea mea sunt și mai gustoși decât ceilalți tradiționali, mai groși. Iar cei mai buni, de departe, se găsesc la restaurantul Bratwursthausle bei St Sebald. În acest local se mănâncă cei mai buni bratwursti din oraș, pregătiți numai la lemn de fag. Am petrecut și noi o seară frumoasă acolo, într-o atmosferă intimă și prietenoasă, specifică zonei. Delicioșii bratwurști sunt serviți pe vechi farfurii de cositor asezonați cu o foarte gustoasă salată de cartofi. Această salată este în genul salatei orientale de la noi, dar parcă mai gustoasă. Firește am băut și câte o halbă sau poate două de bere Tucher, berea lor specifică. Cost în jur de 30 de euro, dar atmosfera și ambianța neprețuite.

Mi-a plăcut mult de tot, acest liniștit oraș medival. Mi-a plăcut să hoinăresc pe străzi, să beau și să mănânc produse specifice zonei, să vizitez relaxat fără să stau la coadă sau să fiu înghiontit de hoardele de turiști. Cred că o să-mi reconsider prioritățile pentru city break-uri și o să mă axez pe viitor pe orășele mai mici și mai necunoscute publicului larg. M-am săturat de aglomerație!

Să mai precizez că m-am inspirat din wikipedia și din diverse ghiduri turistice! ;)

---

VIZUALIZĂRI: 6127 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI