Koblenz, locul unui nou început

TIPĂREȘTE

Locul de naştere al Germanie de astăzi, al Germanie Federale, nu este Bonn, nu este Berlin, ci elegantul oraş Koblenz. Situat la confluența Rinului cu Moselul (numele derivă de la castrum ad confluentia), Koblenz are o istorie bimilenară (aniversată în 1992), care abundă în lupte, asedii, distrugeri. A fost ocupat de francezi, suedezi, ruşi, americani, a fost distrus în proporție de 80% de bombele aliaților, iar urme ale acelor vremuri tulburi se găsesc şi astăzi, chiar şi sub forma de proiectile neexplodate. În zile noastre, oraşul este însă asaltat de turisti. Unii vin să vadă Valea Moselului, alții pe cea a Rinului, iar la sfârşitul anului târgurile de Crăciun sunt precum un magnet. Plin de restaurante îmbietoare, de magazine atragătoare, Koblenzul forfoteşte până noaptea târziu. Şi pentru că vara aceasta am avut mai mult timp la dispoziție (şi bicicletă) să-l cunosc vă voi sugera câteva locuri demne de vizitat:

1. Deutsches Eck (Colțul german) este limba de pământ de la confluența dintre Rin şi Mosel. În 1216, locul a fost donat cavalerilor teutoni de către prințul-episcop Theoderich von Wied. Mult mai târziu, în 1897, o statuie impresionantă (14 m înălțime), reprezentând pe împăratul german Wilhelm I al Germaniei călare, a fost inaugurată de către nepotul sau Wilhelm al II-lea. Wilhelm I a fost primul împărat al Germaniei Mari fondate de către cancelarul Bismark. Cel supranumit "cancelarul de fier" a folosit o metodă simplă, dar eficientă, de unire a tuturor germanilor găsind un duşman comun, Franța. După ce au cucerit Parisul, germanii au redobândit Koblenz-ul care devenise francez după Revoluția din 1792. Monumentul a fost distrus de artileria americană în al doilea război mondial, iar mai mult, administrația franceză de ocupație a intenționat înlocuirea lui. În 1953, preşedintele RFG-ului Theodor Heuss a rededicat monumentul Germaniei unite, un vis pe atunci, şi locul statuii a fost acoperit cu drapelul german. Poate țineți minte că exista şi acel RDG, stat care excela la toate sporturile. Dupa căderea Cortinei de fier şi reîntregirea Germaniei, la 25 septembrie 1993, a fost dezvelită statuia actuală (copie a celei din 1897). Costurile au fost acoperite nu de guvern, ci de un cuplu din Koblenz, Werner si Anneliese Theisen. Reproducerea statuii originale a fost încredințată lui Raymond Kittl, un sculptor din Dűsseldorf. Înconjurat de drapelele celor 16 landuri germane, Deutsches Eck este astăzi cel mai vizitat şi cel mai fotografiat loc din Koblenz. Tot în apropierea monumentului sunt şi trei fragmente din Zidul Berlinului, aduse ca o aducere aminte.

2. Altstadt (oraşul vechi) se întinde în continuarea Deutsches Eck, între Rin şi Mosel. Este inima oraşului, locul unde turişti şi localnici vin să se plimbe, să stea la o terasă, sau doar să se întâlnească. Voi aminti câteva din clădirile importante. Deutscher Kaiser, având forma unui turn vopsit in roz, datează din 1520 şi este singura supraviețuitoare a bombardamentelor din al doilea război mondial, care au distrus 80% din oraş. Amplasată tot pe malul Moselului, este şi Old Kaufhaus, vechi loc de tranzacții pentru negustori, în prezent Muzeul Rinului Mijlociu. Dacă vă plac peisajele din perioada romantică, dacă sunteți interesați de locurile acestea, atunci nu ezitați să vizitați muzeul. Nu este Louvre sau Prado, numele pictorilor poate nu vă va spune mare lucru, deci nu se adresează snobilor. Îl vizitezi pentru a vedea ceva frumos, nu pentru a te lauda cu ce-ai văzut. Ca o curiozitate, sub ceasul din turn este un cap ai cărui ochi se rotesc. Este in amintirea unui legendar bandit, baronul Johann Lutter, care a fost executat în 1536. Castelul Koblenz, construit de Heinrich von Finstingen, elector de Trier, în anul 1260, lânga podul Balduin, este astăzi biblioteca şi arhiva oraşului. Şi că tot am amintit, podul Balduin poartă numele arhiepiscopului de Trier. Statuia electorului Balduin este situată pe unul din pilonii podului. Construcția a durat între 1337 şi 1420, iar în 1964 jumătate din pod a fost recladit pentru a fi înălțat. Biserica St. Castor, ridicată în stil romanic, îşi află originile în sec. al VI-lea. Aici s-au desfăşurat negocierile dintre fiii lui Ludovic cel Pios, care au dus la divizarea imperiului franc. Biserica Sf. Florian, construită în acelaşi stil, este aşezată pe fundațiile unor clădiri romane. Este uşor de recunoscut după cele două turnuri vopsite în alb şi galben şi vârfurile negre. Biserica Liebfrauen (nu mai traduc) este identificată după ce două turnuri în stil baroc, contrastând însă cu restul clădirii, mai degrabă în stil romanic. Casa Metternich, din Munzplatz, este locul de naştere a cancelarului austriac, prințul Klemens Wenzel Lothar von Metternich.

3. Residenzschloss constituie un exemplu de arhitectură neoclasica. Construit în perioada 1772-86, de către electorul Clemens Wenzeslaus, a fost distrus în al doilea război mondial, şi a trebuit ridicat din temelii. Dar cum nemții sunt adepții lucrului bine făcut, în prezent arată impecabil. În partea dinspre Rin este un splendid parc, unde se poate bea o cafea ascuns de stresul aglomeratiei.

4. Muzeul Ludwig. O frumoasă clădire ridicată de Ordinul Cavalerilor Germani în apropiere de Deutsches Eck, şi înconjurată de o grădină romantică, găzduieşte astăzi Muzeul Ludwig, o anexă a muzeului din Kőln, care prezintă în special artă contemporană.

5. Fortăreața Ehrenbreitstein se înalță la 118 metri deasupra Rinului. Fiind un important punct strategic, primul castel apare în acest loc încă din anul 1000, iar arhiepiscopii din Trier l-au întărit constant. Când în 1794 trupele revoluționare franceze cuceresc Koblenzul, fortăreața Ehrenbreitstein rezistă la trei asedii consecutive şi doar prin înfometare garnizoana s-a predat. Considerată a fi fost cea mai mare fortăreață a Europei, Ehrenbreistein a rămas la datorie până în 1890. Şi cum germanilor le plac simbolurile, fortăreața şi monumentul împăratului Wilhelm I, aşezate față în față, au fost considerați "Strajerii ai Rinului". Astăzi, aici este un hostel, un restaurant, şi bineînțeles, un muzeu. Iar pentru orice turist care se respectă şi ajunge în Koblenz, o fotografie de pe metereze, având Deutsches Eck pe fundal, este obligatorie. Mai ales că acum există şi telecabina. Mai mult, din câte cunosc, Rinul poate fi traversat pe cale aeriană doar în Kőln, lângă podul Zoo (Zoobrűcke) şi în Koblenz, aşa că nu ratați ocazia.

6. Weindorf (satul vinului) a apărut cu ocazia unui târg dedicat viticultorilor, şi precum s-a întâmplat de multe ori cu unele construcții sezoniere (citez doar Turnul Eiffel şi Millenium Eye) a rămas până astăzi. Conține câteva taverne tipice germane şi primeşte călduros pe toată lumea, fie amator, fie profesionist, în degustatul vinului.

7. Fortul Constantin a făcut parte din fortificațiile Koblenz-ului şi a fost construit între 1822-27 ca avantpost al sistemului de apărare Kaiser Alexander. Se află pe dealul din spatele gării. Este un drum mai sinuos, dar nu e greu de găsit. Nu am plătit bilet, de fapt se intră ca în piață, porțile fiind larg deschise. Nu este nimic spectaculos aici, dar ți se deschide o frumoasă panoramă asupra oraşului. În spre sud poți zări castelele Stolzenfels şi Lahneck, iar spre est Ehrenbreistein.

Şi deoarece Koblenz-ul nu este foarte mare, vă mai propun prin împrejurimi:

8. Castelul Stozenfels a fost clădit prin sec. al XIII-lea, servind la protecția vămii de pe Rin. Cucerit de francezi şi suedezi în Războiul de treizeci de ani şi distrus apoi de francezi în Războiul de nouă ani, ajunge o ruină şi în 1815 este dăruit lui Frederick William IV of Prussia de către oficialitațile oraşului Koblenz. Prințul îl reamenajează ca reşedință de vară în stilul neo-gotic, arhitect fiind Karl Friedrich Schinkel. Ajungi aici cu autobuzul, cam într-un sfert de oră, din autogara Koblenz. Se vizitează în grupuri organizate, cu ghid. Deşi o perioadă castelul a fost înconjurat cu schele, ghidul povestea că încă mai au nevoie de mai multe milioane de auro pentru renovarea interiorului. Este un castel romantic, cu terase şi grădină interioară, care te duce cu gândul mai repede la o poveste romantică decât la un asediu. Dar despre asedii la punctul următor.

9. Lahnstein este o localitate aflată la confluența dintre Rin şi Lahn, la aprox. 5 km de Koblenz. Se vine aici uşor, cu trenul sau cu autobuzul, gara şi autogara din Koblenz fiind apropiate. Datorită poziției strategice a fost de timpuriu fortificată, Castelul Lahneck fiind construit în prima jumătate a sec. al XIII-lea şi servind ca reşedință arhiepiscopului de Mainz. Goethe, călătorind de-a lungul râului Lahn, şi impresionat de imaginea castelului, scrie poezia "Geistegruss". Distrus în urma Războiului de treizeci de ani, ajunge în posesia directorului căilor ferate renane, Edward Moriarty, care îl reconstruieşte parțial. În 1851 urmează o tragedie între zidurile vechi ale castelului. O tânară englezoaică, Idilia Dubb, venită să vadă castelul, se prăbuşeşte cu scara putredă de lemn şi rămane blocată într-un turn, corpul ei fiind găsit mulți ani mai târziu. Pe pereții castelului se pot vedea ziare ale epocii, anunțând tristul eveniment. Dar ghidul castelului mai ştie şi o altă istorie, puțin cam hollywoodiană, despre doisprezece cavaleri templieri, care apară castelul în fața oştii arhiepiscopului de Mainz, Peter de Aspelt. După o luptă acerbă, într-un final, obosit şi rănit, ultimul templier refuză să se predea şi se prăbuşeşte în gol de pe metereze împreună cu inamicul său. Asta da poveste de spus la un castel. Parcă văd şi filmul.

10. Braubach este un orăşel cu atmosferă medievală de pe malul Rinului, la 12 km sud față de Koblenz. Cu trenul ai nevoie de 15 min. Asupra localității veghează ca un străjer neclintit castelul Marksburg. Acesta se poate lăuda cu faptul că nu a fost niciodată distrus. Numai că pentru asta trebuia să fie asediat. Construit la aprox. 1100, a fost menționat documentar pentru prima oară în 1231. După ce a schimbat mai mulți proprietari, în 1900 a fost vândut pentru simbolica sumă de 1000 mărci germane de aur Asociației castelelor germane, care şi-a avut aici sediul până în 1931. Este mereu plin de vizitatori, cum n-am văzut la alt castel de pe valea Rinului. Bineînteles veți vedea obiecte de uz casnic din epocă şi vi se va descrie viața de zi cu zi a locuitorilor castelului, veți admira arme şi veți fi informat asupra sistemului defensiv, iar cei mai mici cu siguranță vor fi încântați de sala luptătorilor. Aici sunt prezentate manechine reprezentând războinici care s-au perindat prin zonă: un legionar roman, un cavaler de la 1300, unul de la 1400, etc. Madame Tussauds în versiune locală. Interesant a fost că optând pentru tur în limba engleză, din cele zece persoane opt eram români. Ce-i drept, din România doar eu şi fecioru-meu, restul fiind din SUA şi Germania. Iar imaginea văii Rinului, care se deschide de pe terasa castelului, face să merite efortul de a veni până aici.

11. Bendorf este situat la 7 km nord față de Koblenz. Oraşul a fost un important centru minier şi metalurgic, dar în prezent... ştiți voi, "oraş patriarhal". Totuşi aici găsiți Castelul Sayn, care găzduieste un muzeu al metalurgiei, şi o expoziție dedicată familiei Sayn, care deține castelul şi în prezent. Din gara Koblenz este un autobuz care merge exact până în față la castel. Nu-mi mai amintesc numărul, dar în autogară este uşor de aflat. Pe dealul din spatele castelului este cetatea Sayn. N-am nici o poză reuşită cu cetatea, căci am fost vineri după-amiază şi era nuntă. Şi-n fața cetății o armată de limuzine şi SUV-uri. Păi eu eram de la Pro Motor?

Dar am început cu locul de naştere al actualei Germanii. Conferința Rittersturz a fost o întâlnire a liderilor landurilor din zona de vest (fără Protectoratul Saar), care s-a desfăşurat între 8-10 iulie 1948, la Hotelul Rittersturz din Koblenz, şi a pus bazele viitoarei Germanii federale. Printre participanți s-au aflat Peter Altmeier, prim-ministru în Rheinland-Pfalz şi Konrad Adenauer, care va deveni primul cancelar federal. Hotelul, situat pe un deal în sudul oraşului în apropierea Rinului, a fost demolat în 1972, fiind în pericol de prăbuşire. Astăzi, pe locul respectiv este un monument ridicat în 1978 şi creat de sculptorul Rudi Scheuermann, monument care constă din trei coloane de bazalt unite. Ce reprezintă cele trei coloane? Poate cele trei zone de ocupație care s-au hotărât să se unească, poate cele trei puteri dintr-un stat democratic (executivă, legislativă şi judecătorească). În fine, nu toți artiştii dezvăluie ceea ce au gândit.

La prima vedere o zi sau două petrecute în Koblenz nu par interesante când te gândeşti la acest fapt stând într-un fotoliu, undeva în România. Dar dacă mai pui la socoteală că la mai puțin de 40 km se află celebra stâncă Loreley, cântată de Heinrich Heine, iar până la Rűdesheim, adică pe 66 km, sunt pe ambele maluri ale Rinului mai mult de 30 de castele, socoteala se poate schimba. Concluzia, veniți pe valea Rinului şi căutati cazarea în Koblenz.

În încheiere mulțumesc călduros celor de la Wikipedia (versiunea germană şi engleză) şi celor care au scris toate pliantele pe care le-am cules de prin muzee.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3448 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI