Nu prea multumita

TIPĂREȘTE

M-am obisnuit sa aleg viitoarele locuri de cazare citind parerile turistilor pe site-ul amfostacolo.ro, considerand ca sant suta la suta obiective.

Toata lumea a avut de scris doar de bine despre aceasta pensiune, asa ca am rezervat o camera twin pentru perioada 30 oct -01 nov 2015., fara sa fiu prea insistenta in cercetari. Atat am intrebat, daca se poate manca la pensiune, pentru ca citisem despre atatea mancaruri delicioase gatite de doamna proprietar, dar pe site-ul de prezentare nu se preciza ca are restaurant. Am primit raspunsul ca gateste doar in sezon, nu si acum.

Doamna, zambitoare, ne-a lasat libertatea sa alegem din patru camere disponibile, fara sa ne escorteze sau sa ne preseze cumva. Camerele pe care le-am vazut erau mai degraba spre mici si aveau peretii zugraviti intens, una, pe care as fi ales-o pentru ca era mai mare, avea pe toti peretii campuri verzi cu lebede albe in marime naturala. Mi-a fost jena sa spun ca mi se parea apasatoare. Am ales camera care mi-a displacut mai putin, de la parter, cu peretii zugraviti, toti, in mov, chiar daca in prima seara am ascultat pe rand sosirea a inca patru serii de turisti, ultima la orele 24. Cu aceia, pensiunea avea doar o singura camera neocupata.

La plusuri, pot spune ca a fost foarte cald iar caldura a circulat pana spre ziua in calorifere si am avut apa calda la discretie, dar era si foarte curat si nici pomeneala de igrasie sau miros de umezeala, cum te-ai fi asteptat la o casa in vecinatatea apei.

Gradina era placuta si acum, cu jardinière insirate pe jos, la adapostul stresinilor, cu muscatele inflorite din toate puterile, dar si ficusi si alocazii si alte plante exotice, adapostite si ele de bruma toamnei pe langa casa.

Mi-as fi dorit sa gasesc timp sa ma pot legana in cele doua balansoare din curte sau sa stau la masa de sub bolta de vita de vie, cu frunzele parjolite de frig, dar inca pe joarde.

Curtea unde puteai sa parchezi masina era insa infima; erau deja trei masini, pe doua randuri, dar, de-ar fi fost sa plece unul, trebuia sa-i deranjeze pe ceilalti, nici pomeneala de curtea larga din prezentarea oficiala. In prima seara am strecurat masina inauntru, mai piezis, gata sa-i agat oglinda de poarta, dar cei care au venit dupa noi si noi in a doua seara, a trebuit s-o aliniem pe langa zidul vecin de pe strada.

Cum in prima seara am adormit si-am fost trezita de vreo patru ori de noii turisti, am cautat sa-mi omor timpul cu TV-ul, sperand de fiecare data ca cei sositi sa fie ultimii, ca sa ma pot culca in sfarsit si eu.

Dar nu erau decat cinci posturi, antena unu, tvr1, kanal D, un post de desene de care nu auzisem si unul cu muzica, la fel, asa ca butonam inconstient, fara sa aud ceva.

Amabila doamna nu ne-a dat lenjerii, asa ca am dormit pe ceea ce am gasit asternut pe pat si ne-am acoperit cu o patura flocoasa si cu o pilota veche, nefatuita.

In prima seara am iesit sa luam masa in oras dar am gasit Mon Jardin inchis, fara sa fi stiut ca ei inchid sezonier, si am sunat-o pe doamna sa cerem indrumare si ne-a zis, cu regretul ca nu stiusem, ca dumneaei gatise pentru "baieti".

A doua zi, sambata, am vrut sa iesim cu barca pe Dunare, nepasandu-ne de frig si chiar daca nu ne mana vreo pasiune ca pescuitul, sperand sa ne bucuram de renumita Delta asa cum arata ea toamna... Nu aveam echipament special si, oricat de imbracate, hainele noastre n-ar fi facut fata conditiilor specifice - frig, curenti puternici, stropi - asa ca am intrebat pe proprietar daca ne poate ajuta cu echipament sau macar cu o patura sa ne punem pe picioare si am primit "amabilul" raspuns: "ce sa va dau, paturile din casa?"

Dar ne-a dat, pantaloni si haine cu gluga, imense, pe care ne-am amuzat sa le imbracam peste hainele noastre groase, ceea ce ne-a facut sa aratam ca niste sperietori impaiate.

Pentru pescarii de profesie sau amatorii pasionati, care se vede ca faceau parte din cercul preferatilor pensiunii, ceea ce scriu eu despre ambientul camerelor sau limbajul dur al proprietarului cred ca par niste fite ridicole.

In dimineata plecarii, pentru ca in ziua anterioara gasisem turisti la masa dimineata si pentru ca ni s-a raspuns ca se asigura mic dejun la cerere, am cerut si noi sa mancam, nu cine stie ce, un ceai, o caféa, paine si gem, dar doamna s-a stresat, a spus ca nu are asa ceva in casa, ca nu i s-a cerut, ca fata care gateste e libera si camara e inchisa si a rasuflat vizibil usurata cand am renuntat; iar noi ne-am simtit cumva excluse si inciudate: cum, toata lumea lauda bucatele alese gatite chiar de doamna, iar noua n-a putut sa ne ofere un ceai pentru ca nu era bucatareasa sa-l prepare si nu avea gem in camara?

---

VIZUALIZĂRI: 2612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI