O mică excursie de familiarizare cu locurile şi populaţia

TIPĂREȘTE

Playa del Carmen e un fel de staţiune-oraş de lângă Akumal, din Riviera Maya. Vedeţi mai întâi review-ul despre Akumal Bay -vezi impresii

Excursia a durat o dupămasă şi a inclus o vizită la un atelier-bijuterie, unde am văzut cum sunt ansamblate şi făcute bijuterii şi am privit la expoziţia de bijuterii de toate culorile şi metalele de acolo. Nu am fost foarte impresionată. Tot în preţ a fost inclus şi să primim un pandativ (din metal simplu) cu numele nostru in mayaşă, dar trebuia să aibă maxim 5 litere.

Apoi am fost duşi pe “fifth avenue” al Playei del Carmen. Acolo ni s-a dat liber să colindăm tarabele şi să mâncăm. Am fost doar două grupuleţe. Nu a fost un trip foarte consistent.

În fine, în Playa del Carmen am dat pentru prima oară nas în nas cu tocmeala mexicană. În afară de vreo 2 “supermarketuri”, la toţi se negocia preţul şi am fost cam timidă să mă bag la tocmit. Toţi strigau după noi. Verişoara mea şi-a luat o pălărie, pe care cu chiu cu vai i-a tocmit-o fratele ei la 15 dolari, de la 25. Ei cer scump totul pentru că ştiu că turiştii, mai ales americanii, au bani. Dar şi noi turiştii ştim cât de mare e dolarul american pentru peso-ul lor şi că cer mult mai mult decât ar valora. La supermarket aveau tot ce-ţi puteai imagina, de la echipament de snorkeling, la mii de magneţi, sosuri iuţi mai ieftine şi mai scumpe (eu de exemplu mi-am luat cu 5 dolari 3 sosuleţe de chilli), chipsuri gen lays, dar cu nume spaniol :))... etc. Existau şi magazine tot pe bază de negociere, cu produse de piele (de exemplu pălării), sau pline de suveniruri (o grămadă de capete de morţi gravate, mexicani cu sombrerouri pe post de bibelouri, calendare mayaşe în calcar sau întipărite pe orice etc). Dacă intram într-unul eram urmăriţi de ochii vânzătorului care era ca un animal de pradă.

Am mâncat la un amărât de restaurant, unde pe baza biletului trip-ului, am mâncat porţia de mâncare gratis, dar băuturile şi aici costau în plus. Am mâncat toţi quesadillas, dar mexicanii văd că mereu aduc înainte de felul principal, ca aperitiv, nachos cu sosuri. Eu nu mă pot sătura de quesadillas sau, mă rog, tacos (diferenţa nu e prea mare), aşa că mi s-au părut bune.

În rest cu ocazia acestui prim trip ce l-am făcut în Mexic, am putut să-mi fac nişte impresii despre ce se găseşte în afara luxului resorturilor pentru turişti. Am văzut foarte multe case sărăcăcioase, ceva de genul ce vezi când faci un drum lung cu trenul prin România şi treci pe lângă aşezări uitate de lume. Mulţi au tot felul de obiecte suveniruri în faţa casei şi trăiesc în parte din vânzarea lor. E trist ce vezi prin Mexic. E mai rău ca în România, oameni buni! A fost o lecţie de cultură pentru mine să văd şi o ţară mai rea ca a noastră, nu doar tări mai bune. Oamenii ăştia trăiesc pe “pământ” de rocă dură şi unde nu-I aşezare omenească e junglă. Când zbori pe deasupra peninsulei vezi aproape numai verde jos! . Dar nu verde de teren agricol, ci de copaci lângă copaci. Au autostrăzi dar pentru cei bogaţi sau turişti pentu că sunt goale şi ba chiar am văzut mexicani mergând pe marginea drumului cu o amărâtă de bicicletă cu care îşi cărau hrana pentru o săptămână pentru familia lor. Norocul lor e că e cald mereu. În rest… Dumnezeu cu mila.

P. S. Voi seta că nu recomand destinaţia pentru că nu am văzut nimic în această excursie care să mă impresioneze.

---

VIZUALIZĂRI: 3039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI