Un oras al contrastelor

TIPĂREȘTE

Cineva spunea ca Amsterdam miroase a ulei prajit, a canabis si a pahare de bere nespalate. Pe strazile inguste acesti aburi persista in aer ca o ceata aromata si calda.

Sunt cu totul de acord. E o caracteristica a orasului, cu care te obisnuiesti si apoi iti lipseste.

Fiecare particica din oras a fost luata in considerare, ca dovada acei scripeti care inca mai strajuiesc pe frontoanele caselor. Asa era urcata mobila la etaj, nefiind spatiu de scari largi.

Olandezii au dus o lupta aspra cu marea, castigata net, in cele din urma.

Senzatia de omogenitate pe care o dau canalele concentrice este in opozitie cu personalitatea fiecarui cartier. Amsterdam, poate mai mult ca alt oras, trebuie batut la pas, am descoperit la fiecare colt cate ceva nou, zone cu un calm desavarsit sau zone pline de agitatie, case frumoase, canalute cu flori pe margini, vaporase transformate in case de locuit.

Beneficiind de o vreme ideala si de o cazare la Tulip Inn Riverside, am avut la dispozitie 2 zile si jumatate pentru a descoperi cat mai mult din farmecul batranului oras.

Orice vizita incepe din gara centrala, cu un exterior foarte frumos, plina de lume, de turisti dornici de a descoperi, de ce este atat de vizitat acest oras.

Toate liniile de metro, trec pe aici, este o forfota continua, primul contact cu orasul este foarte placut, parca am retrait starea pe care am avut-o prima data cand am ajuns in Piata Roma din Venetia.

Foarte multe vaporase isi asteptau clientii, am studiat ofertele si am stabilit ca ziua urmatoare ne vom plimba pe apa.

Pe strada Damrak, plina de magazine de souveniruri si de fast-fooduri, ne-am indreptat agale catre piata Dam. Pe drum, pe partea stanga ne-a atras atentia Beurs van Berlage, fosta bursa, o cladire impunatoare, din caramida rosie, material de constructie foarte intalnit in Amsterdam. Acum aceasta cladire este sediul Orchestrei Filarmonice Olandeze si a muzeului Berlage, arhitectul acesteia.

In piata Dam, remarcam prezenta Palatului Regal, frumos la exterior, a muzeului cu figuri de ceara Madame Tussaud, de neratat daca nu ati vazut sora mai mare de la Londra sau alt muzeu cu acest specific si mai ales frumoasa biserica Nieuwe Kerk. Aceasta din urma a fost construita in anii 1400 si reprezinta locul de incoronare al regii si reginelor Olandei. Are un interior rafinat si merita vizitata.

Palatul regal se viziteaza doar in lunile de vara si in preajma pastelui, muzeul l-am ocolit, vazand alte asemenea muzee, asa ca am facut poze cu uratul Monument al Independentei, care parca aduce cu un simbol falic atat de reprezentativ pentru Amsterdam.

Cum prima jumatate de zi se apropia de sfarsit, ne-am retras catre hotel, atatati de ce am vazut.

Ziua urmatoare am pornit catre piata Rembrandt, Rembrandt Plein, o piata incantatoare cu un parculet unde se afla statuia pictorului asezata pe un soclu care supravegheaza actiunile Rondului de noapte, celebra sa pictura transformata in grup statuar. Sunt aici 22 de statui reprezentand in marime naturala personajele din tablou.

In apropierea pietei, pe raul Amstel, se afla un pod subtirel, Magere Brug sau Skinny Bridge. Am citit o poveste, cum ca ar fi fost construit de 2 surori care stateau pe maluri opuse si atat au reusit sa faca, acest pod micut. E un simbol al orasului.

Tot in zona este si varianta olandeza a muzeului Hermitage, precum si sinagoga portugheza, care ar fi cea mai mare sinagoga din Europa.

Cladirea Waag, superba, reprezenta inainte o poarta a cetatii si o parte din zidul orasului. Este cea mai veche cladire non-religioasa din oras. Am pozat-o atat ziua cat si noaptea, acum la parter aflandu-se un restaurant.

Dupa ce ne-am delectat cu mancare chinezeasca, la unul din numeroasele Wok and Walk, am considerat ca e momentul sa facem mult asteptata croaziera cu vaporasul.

Ne-am ambarcat, la capatul canalului Rokin, cu 10,5 euro biletul, pentru o ora, pe unul din vaporasele companiei Rederij. Comandantul a vorbit in mai multe limbi, prezentandu-ne locurile pe unde treceam, am navigat pe canalul Herrengracht, am iesit in mare trecand pe langa muzeul maritim, pe langa muzeul Nemo si pe langa terminalul de pasagere. A fost o plimbare deosebit de placuta.

Ne-am indreptat, trecand prin piata de flori, spre parcul Vondelpark. Am stat si noi la soare, alaturi de multimea de olandezi, care se bucurau de ultimele zile de caldura.

Facand slalom printre biciclisti, am pornit spre cartierul rosu, sa vedem trufandalele din vitrina. Acolo insa, cred ca jumatate din vitrine erau goale, cu anunturi de inchiriat, 80 de euro/zi. Lume multa, fete frumoase, unele plictisite, altele zambitoare, ceata de canabis prezenta pe marginea canalelor frumos luminate, cand am iesit din acea zona, parca am intrat in alt oras, parca toata lumea isi petrecea seara in cartierul placerilor.

Ziua urmatoare am inceput-o la Rijksmuseum, muzeul cu cea mai mai bogata colectie de arta ale Tarilor de jos. Sali vaste, tablouri ale marilor maestri ai scolii olandeze precum si ale unor reprezentanti ai scolilor straine, colectii de arta orientala. Biletul 17,5 euro.

Am trecut in palmares binecunoscuta poza cu Iamsterdam, ne-am relaxat putin intr-un parculet de langa muzeu si am pornit catre Beginjhof, comoara ascunsa a Amsterdamului.

Căsutele beghinelor au fost declarate monumente istorice: peisajul este încântător, plin de pace, cu o curte interioară acoperită de iarbă şi mari castani, la intrarea căreia se găseşte Houten Huys, una dintre cele mai vechi case din Amsterdam, construită în 1470.

Intrarea in curte, se face pe o usa, aflata in piata Spui. Daca nu stii despre ce e vorba o ratezi cu siguranta.

Am servit apoi, in apropiere, niste Spare Ribs, costite de porc, la un restaurant argentinian si am descoperit ca si ziua canalele din cartierul rosu sunt incantatoare. In schimb in vitrine stau, ziua, acum toate uratele, de toate natiile, care probabil ca sunt schimbul de zi, impartind astfel chiria cu bunaciunile de seara.

Biserica Oudekerk, ramane semeata in mijlocul placerilor carnale, ca un paradox al Amsterdamului, parca subliniind astfel, ca toata lumea are loc sub soare. Pacatosii si credinciosii, unii langa altii. Aici este ingropata sotia lui Rembrandt, spre deosebire de marele pictor care se odihneste in Westerkerk.

Am bantuit apoi pe canalute, printre biciclisti si ne-am propus sa revenim candva.

Cineva spunea ca daca nu vezi Amsterdamul pana la 30 ani, dupa aceea degeaba il mai vezi. Il contrazic cu tarie, orasul de pe Amstel, trebuie vazut si aprofundat la orice varsta, este un oras romantic, care are savoare pentru oricine.

---

VIZUALIZĂRI: 3144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI