Castelul Ussé [Rigny-Ussé] — un castel rupt din poveste

TIPĂREȘTE

Castelele de pe Valea Loarei. – Valea Loarei este cunoscutǎ ȋn special pentru castelele sale, frumos amplasate pe fastuoase domenii nobiliare cu pǎduri și care, impozante și somptuoase, dominǎ malurile Loarei sau malurile afluenților sǎi.

La ȋnceputul secolului al 14-lea, ȋn vreme ce englezii ocupau Parisul, Valea Loarei, cu fortǎrețele sale masive, a fost un refugiu forțat pentru regii Franței. În secolele ce au urmat, regii francezi dornici sǎ exercite controlul militar și financiar al regiunii, la care s-a adǎugat pasiunea lor pentru vȃnǎtoare, jocuri, serbǎri fastuase sau pentru aventuri romantice, au renovat mohorȃtele fortificații transformȃndu-le ȋn reședințe luxoase și confortabile, petrecȃnd tot mai mult timp ȋn aceste locuri. Nici nobilii nu s-au lǎsat mai prejos și le-au urmat exemplul.

Așa au apǎrut ȋn Valea Loarei cele 300 de castele, dintre care 235 ȋnconjurate de grǎdini și parcuri. Nu sunt deschise pentru public toate.

Dacǎ ți-ai propus sǎ vizitezi castele pe Valea Loarei, nu vei da greș dacǎ ȋți vei planifica vizitarea doar a celor mai importante. Aici, cum vǎ spuneam, mulți nobili și-au ridicat la rang de castel conacul, dar unele nu meritǎ vǎzute.

Cei care vor sǎ viziteze Valea Loarei pot ajunge cu mașina, cu trenul sau cu autobuzele locale. Dacǎ te numeri printre “vȃnǎtorii de castele” mai ușor este cu mașina proprie sau ȋnchiriatǎ. Poți sǎ faci turul castelelor și cu bicicleta.

Orice mijloc vei alege, ai de ce sǎ te bucuri: castele cu o arhitecturǎ grandioasǎ și interioare luxoase, multe dintre ele cu splendide grǎdini, peisaje rustice, orǎșele fermecǎtoare, poduri peste Loara și peste afluenții sǎi, plimbǎri cu bicicleta, brȃnzǎ, vinuri ușoare, mȃncǎruri rafinate.

Castelul Ussé este parcǎ rupt din povești, cu acoperișurile lui ȋn pantǎ, cu ziduri ȋnalte, turnuri și turnulețe privind spre cer, turle și lucarne. Se spune cǎ frumusețea și arhitectura sa romanticǎ l-au inspirat pe scriitorul Charles Perrault, care cǎuta un cadru de basm pentru povestea lui din secolul al 17-lea, “Frumoasa din Pǎdurea Adormitǎ”.

A fost odatǎ un castel frumos, așezat pe o stȃncǎ la marginea ȋntunecatei și misterioasei pǎduri Chinon. Aici a trǎit o prințesǎ foarte frumoasǎ. …

Ei bine, lucrurile nu au stat așa! Frumoasa prințesǎ nu a trait aici!

Povestea Castelului d'Ussé este alta și este destul de liniștitǎ, ȋn comparație cu a altor castele. Inițial pe locul lui se afla o cetate din lemn din secolul 11. Istoria modernǎ a castelului a ȋnceput ȋn secolul al 15-lea, cȃnd Jean V de Bueil (cǎpitanul gǎrzilor lui Charles VII) a cumpǎrat ruinele cetǎții și a construit un castel fortificat, care constituie o parte din actuala clădire.

În 1521 castelul ajunge ȋn proprietatea ducelui de Bretagne, Charles d'Espinay, care construiește aripa centralǎ și capela renascentistǎ din parc.

Abia în secolul 17, Ussé a devenit un castel impunător. Marchizul de Valentinay a demolat aripa de nord, lǎsȃnd doar trei laturi, pentru a avea priveliști grandioase asupra teraselor și grǎdinilor și a rȃului Indre. Tot el a comandat pavilionul din stȃnga castelului, pentru a gǎzdui ceremonia cǎsǎtoriei sale.

În anul 1885 Castelul Ussé, ajunge ȋn proprietatea ducelui de Blacas și este astǎzi reședința privatǎ și de origine a nepotului ducelui de Blacas și a familiei sale.

Modificǎrile au continuat și pe parcursul secolului al 19-lea: a fost adǎugatǎ marea galerie, s-a ȋmbunǎtǎțit aspectul fațadei, s-au adǎugat decorațiuni interioare. Mobilierul și colecțiile de artǎ expuse se datoreazǎ numǎrului mare de familii care au locuit aici de-a lungul timpului.

Deosebit la acest castel este cǎ ȋn fiecare salon, coridor, chiar și pe scǎri, sunt personaje (figuri din cearǎ), care poartǎ costume și accesorii de epocǎ. Personajele oprite din ȋndeletnicirile lor, par sǎ aștepte și ele sosirea prințului pentru a fi readuse la viațǎ, odatǎ cu Frumoasa Adormitǎ. Reprezentate ȋn diverse ipostaze, ajutǎ la redarea vieții la castel, așa cum era acum cȃteva sute de ani. Aceastǎ colecție unicǎ de costume medievale se schimbǎ ȋn fiecare sezon.

Terasele castelului și grădinile ȋn stil franțuzesc sunt meticulous ȋntreținute și au fost proiectate de André Le Nȏtre ȋn persoanǎ, arhitectul grǎdinilor de la Versailles și Chantilly. Acesta se “joacǎ’ cu simetria, cu figurile geometrice și cu vederile frumoase asupra rȃului Indre, adaugǎ fȃntȃni și iazuri, rezultatul fiind un loc de plimbare sau odihnǎ splendid.

Scriitorul René de Chateaubriant a rǎmas de multe ori la Ussé și ȋn semn de recunoștințǎ a dǎruit gazdelor sale, cedrii de Liban, care au fost plantați ȋn anul 1808. Martori din secolele trecute, cedrii pot fi admirați și azi.

Deși castelul este destul de mare, are puține ȋncǎperi deschise vizitatorilor, fiind locuit. Așa cǎ turul interioarelor o sǎ vǎ parǎ cam scurt.

Prima aripǎ pe care am vizitat-o a fost cea din secolul al 15-lea. Marele Hol de la intrare a fost modificat ȋn secolele 17 și 19. Pe o frumoasǎ scarǎ din lemn ȋn spiralǎ se aflǎ gȃnditoare, Contesa Rochejacquelein, cea pentru care a fost creatǎ scara ȋn secolul al 19-lea. Aici am vǎzut și douǎ comode cu sertare ȋn stil renascentist italian și un panou din lemn sculptat.

În partea stȃngǎ a holului se aflǎ Sala Gǎrzilor. Am admirat plafonul pictat, cu o tehnicǎ italianǎ numitǎ ”trompe l'oleil”, care imitǎ marmura și dateazǎ de la renovarea din secolul 17. O colecție de arme indiene se aflǎ deasupra unui splendid șemineu. Armele sunt bogat ȋncrustate cu fildeș, jad și argint și unele sunt foarte ciudate. Tot ȋn aceastǎ ȋncǎpere am vǎzut și o colecție de obiecte orientale. Remarcabile sunt miniaturile din fildeș pictate. Toate aceste exponate au fost aduse dintr-o cǎlǎtorie ȋn jurul lumii, de cǎtre contele Stanislas de Blacas, un strǎmoș al proprietarilor din prezent ai castelului.

În partea dreaptǎ a holului, Salonul Vauban este plin de doamne elegante și cochete. Mobilat și decorat cu piese de valoare, Salonul Vauban a fost renovat splendid ȋn iarna anului 1995. Aici am vǎzut tapiserii fine de Bruxelles cu temǎ biblicǎ, un sipet florentin din abanos ȋncrustat cu fildeș, un birou din lemn de trandafir sculptat. Deasupra acestuia se aflǎ un portret al celebrului scriitor René de Chateaubriant (1768-1848), care a fost prieten cu ducesa de Duras, proprietara de atunci a castelului. Un alt tablou din aceastǎ ȋncǎpere o ȋnfǎțișeazǎ pe marchiza de Maintenon, care a fost amanta regelui Ludovic al 16-lea, cǎsǎtoria lor ulterioarǎ nu a fost anunțatǎ oficial și nu a fost admisǎ. Deasupra șemineului se aflǎ o picturǎ pe lemn ''Cina lui Balthazar”.

Am vǎzut bucǎtǎria castelului, sufrageria și Mica Salǎ – care este cea mai veche ȋncǎpere din castel. Are bolțile originale, din tuf. Se povestește cǎ sub aceastǎ ȋncǎpere se aflǎ o scarǎ veche de 1000 de ani, care duce la un tunel al cǎrui capǎt se aflǎ ȋn pǎdurea Chinon. Acest tunel a servit ca refugiu în timpul războaielor și perioadelor tulburi. Camera este decoratǎ cu tapiserii flamande, fǎcute ȋn atelierele din Audenard.

Marea Galerie sau galeria centralǎ a fost un pasaj boltit transformat ȋn secolele 16 și 17 ȋn ceea ce vedem azi. Are expusǎ o colecție superbǎ de tapiserii, obiecte din ceramicǎ italianǎ, un bust al regelui Ludovic al 14-lea, copie a celui sculptat de Bernini și care se aflǎ ȋn Palatul Versailles.

Trecȃnd prin Marea Galerie am ajuns la “Le Grand Escalier”- Marea scarǎ din marmurǎ albǎ foarte frumoasǎ, cu balustrade din fier forjat, de inspirație italianǎ. Aici suntem ȋntȃmpinați de o tȃnǎrǎ domnișoarǎ și de un tȃnǎr domn, eleganți amȃndoi, care par pregǎtiți de plimbare.

Undeva ȋn stȃnga scǎrii, am vǎzut un scaun care transporta persoane, din sec. 18 și o pereche de cizme de vizitiu, care cȃntǎresc 2 kg fiecare.

În partea de sus a scărilor se aflǎ un tablou pictat de Martin des Batailles “Încoronarea lui Ludovic al 15-lea la Reims” din 1772, o tapiserie reprezentând scene mitologice și un portret al regelui Ludovic al 18-lea. Splendida scarǎ a fost proiectatǎ de Mansart.

Apoi am vizitat apartamentul regelui. Din timpul domniei lui Ludovic al 14-lea, unele castele aveau apartamente pregǎtite pentru a-l gǎzdui pe rege.

Antecamera este mobilatǎ cu un birou stil Boulle, din lemn, carapace de broascǎ țestoasǎ și alamǎ. Inventatorul acestui tip de birou a fost André-Charles Boulle, tȃmplar la curtea regelui Ludovic al 14-lea.

Am mai vǎzut aici o picturǎ care este o copie frumoasă dupǎ "Nunta din Cana" a lui Veronese. Originalul se aflǎ ȋn Muzeul Luvru. Alte douǎ portrete ale regelui Ludovic al 15-lea, realizate de Jean Valade, decoreazǎ aceastǎ ȋncǎpere.

Dormitorul Regelui: a fost restaurat în 1995 și este decorat cu mobilier din sec. 18. Are un pat cu baldachin, un șemineu grandios, oglindǎ de Veneția și cȃteva tablouri: portretul lui Ludovic al 14-lea, portretul Doamnei Victoire (fiica cea mica a lui Ludovic al 15-lea), deasupra șemineului portretul lui mademoiselle Blois și un portret al Prințului Conti. Parchetul este din lemn de stejar casetat din secolul al 17-lea. Şi ȋn dormitor sunt, evident, femei și copii, purtȃnd veșminte de epocǎ.

Dupǎ ce am vizitat apartamentul regelui, am ieșit din nou ȋn curtea castelului și pe o altǎ ușǎ am intrat ȋntr-unul dintre turnuri, unde am urcat o scarǎ ȋn spiralǎ, foarte ȋngustǎ. În micile ȋncǎperi ale turnului sunt create scene din povestea “Frumoasa din Pǎdurea Adormitǎ” scrisǎ de Charles Perrault. Camerele au peretele dinspre vizitatori din sticlǎ, așa cǎ pozele fǎcute de noi nu sunt foarte reușite.

Aici o vedem pe frumoasa prințesǎ care s-a ȋnțepat cu fusul sau dormind. Tot aici este baba cea surdǎ cu roata de tors, vedem și zȃnele ursitoare și nu lipsește nici prințul. Personajele sunt figuri din cearǎ, desigur, bine fǎcute. Costumele pe care le poartǎ ca și decorurile sunt din secolul 17. Din motive evidente, aceastǎ parte a vizitei la castel va fi mai mult pe placul copiilor.

Vizita include un tur printr-un pod de basm, bine reconstituit, din care nu lipsesc cufere vechi, piese de mobilier, rame de tablouri, jucǎrii din vremuri de mult apuse, completat cu pȃnze de paianjen și cu o pudrǎ care trebuia sǎ sugereze praful. De altfel podul este foarte curat și bine ȋntreținut.

Şi asta a fost tot ce am vǎzut ȋn interior. Cam puțin, nu? Dar castelul este, cum spuneam, locuit și compenseazǎ oarecum cu frumoasele sale grǎdini, cu crama, cu șelǎria, beciurile vechi și cu frumoasa capelǎ.

Am vǎzut și grǎdinile terasate, frumos aranjate, care de altfel nu sunt foarte mari. Superbe! Construite pe douǎ nivele, grǎdinile sunt foarte odihnitoare, plǎcute și au o vedere foarte frumoasǎ spre rȃul Indre și spre localitatea Rigny.

Un alt punct de interes al castelului este capela, micuțǎ și foarte luminoasǎ, ascunsǎ printre pini ȋn grǎdina castelului. Aici am admirat o lucrare din ceramicǎ a lui Luca della Robia ce o ȋnfǎțișeazǎ pe Maica Domnului și cȃteva vitralii.

Am vizitat și Crama, care este adȃnc sǎpatǎ ȋn stȃncǎ, Şelǎria, o altǎ ȋncǎpere unde se aflau diferite trǎsuri care erau folosite dupǎ rang, scop sau… vitezǎ, beciurile vechi, toate bine ȋntreținute și care ne-au familiarizat cu ȋndeletnicirile tradiționale de pe vremuri. Foarte drǎguț!

Impresii personale: Deși nu a fost cel mai frumos castel pe care l-am vizitat ȋn Valea Loarei, mie mi-a plǎcut mult, pentru cǎ este așezat ȋntr-un loc liniștit și pitoresc, pentru cǎ este un castel romantic și misterios. Nu are colecții de artǎ numeroase, sau multe piese de mobilier, dar cele expuse sunt foarte rafinate și foarte valoroase.

Şi dacǎ stau bine sǎ mǎ gȃndesc, castelul nici nu ar fi avut nevoie de o poveste ȋn plus ca sǎ fie vizitat, pentru cǎ este frumos, pur și simplu!

Cu copii sau nu, castelul meritǎ vǎzut.

A doua zi am vizitat Castelul Villandry, Azay-le-Rideau și Chinon.

Château d'Ussé este deschis de la jumǎtatea lunii februarie pȃnǎ la jumǎtatea lunii noiembrie și se poate vizita ȋntre orele 10 și 18, pe timpul verii pȃnǎ la ora 19. Intrarea este 14 euro pentru adulți și 4 euro pentru copii.

---

VIZUALIZĂRI: 3644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI