'Hai la focu' lui Sumedru'

TIPĂREȘTE

"Hai la focul lui Sumedru!" Asa auziti strigand in ziua si in seara de 25 octombrie, in fiecare an, in nordul judetului Arges si Dambovita dar si in Brasov, zona Moeciu-Bran. Un obicei a carui origine se pierde in timpuri trecute, "reaprins" in ultimii ani de patronii pensiunilor din culoarul Rucar-Bran din motive pur comerciale; dar da bine si politicienilor din zonele respective care sar peste taciunii aprinsi cu sperante doar de ei stiute. In 2001 am auzit prima data de focul lui Sumedru si in seara de 25 octombrie, eu, sotul si prieteni oraseni, ne-am alaturat satenilor ce se indreptau voiosi spre malul Dambovitei, barbatii mai tineri chemand lumea cu "hai la focu' lu' Sumedru" Acolo era deja ridicat un rug, cred ca avea spre trei metri; ulterior am aflat ca rugul trebuie sa fie cat mai inalt, Sumedru sa-l vada repede si sa vina sa-i protejeze. Cand intunericul a fost stapan deplin, s-a aprins focul, s-a jucat si cantat, s-au impartit mere, nuci si covrigi argeseni, unii se tratau cu tuica de prune, altii, putini, cu bere. Am intrebat atunci cine este Sumedru, am primit putine explicatii, internetul la vremea aceea nu era asa darnic, legenda am gasit-o totusi la un muzeograf iar in ultimii ani s-a scris si pe net. Dar sa va fac cunostinta cu Sumedru, poate va duceti sa-l cinstiti la el acasa, adica in zonele unde se practica pasunatul, in Argesul de nord, la Bran, in nordul Dambovitei si Valcei. In Muscel legenda spune ca Sumedru era un pastor obisnuit, alta spune ca era un frumos barbat dar numai ziua, noaptea se transforma in porc.

Poate va amintiti pagini din literatura romana in care se spunea de inchirierea odailor pe termen limitat, de la Sf. Dumitru la Sf. Gheorghe si invers, in limbajul satelor, de la Sumedru la Sangeorz. Sumedru se spune ca a fost un zeu indo-european, patronul iernii care opreste pastoritul pe dealuri si munti, al carui cult se suprapune in crestinism peste Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir. Acest zeu avea si un frate, Sangiorz, de fap Sf. Gheorghe. Acesti doi frati imparteau anul in doua: iarna era patronata de Sumedru si vara de Sangiorz. Dupa celebrarea lui Sangiorz, in calendarul traditional al taranului roman incepea o perioda foarte grea, cu multe munci, caci trebuia arat, semanat, intretinut livezi si culturi, dusul oilor la munte unde este pasunea buna; toata aceasta activitate tinea pana la sfarsitul lui octombrie, la Sumedru sau Sf. Dumitru, cand in pastorit trebuiau sa fie coborate oile de la munte si duse la campie, recoltele puse la hambare, muncile se imputinau si oamenii se odineau mai mult. Cad frunzele pomilor, iarba nu creste, florile mor sub brume si zapezi, aparent natura moare. Si oamenii marcheaza acest moment printr-un ritual de purificare, prin foc, caci ard ce nu folosesc in gospodarie, adica frunzele uscate la care aduc cetina de brad, crengi si lemne. In mijlocul focului trebuie sa fie un trunchi de brad adus din padure de copii si tineri, legenda cerea ca bradul sa fie doborat cu atatea lovituri cati copii are ceata. Bradul era un pom sacru pentru daci si se pare ca obiceiul focului Samedru vine din acele timpuri. Rugul trebuia pregatit doar de tineri iar paiele si lemnele trebuiau stranse de copii, simbol al puritatii. Bradul este fixat vertical in rug si simbolizeaza trupul neansufletit al zeului Sumedru, care trebuie ars pentru a se purifica si a renaste precum natura curata primavara. Rugul arde, frumos daca s-a adus multa cetina de brad, oamenii tineri joaca, femeile impart copiilor nuci, mere, covrigi, ca o pomana pentru morti, caci la Sf. Dumitru sunt si Mosii de Toamna sau Mosii de Sumedru cand prin ofrande se cere mortilor ajutor si spor in casa; "Voi mosi, stramosi/ Sa fiti bucurosi, / Sa-mi dati pace-n casa... " Mosii sunt perioadele cand se credea ca se deschide granita dintre cele doua lumi, mortii trebuind sa fie imbunati cu mancare pentru a ramane in lumea lor. Momentul cel mult asteptat este caderea trunchilui de brad, simbolizand renasterea prin purificare a divinitatii. Directia si felul cum cade bradul are unele semnificatii. Cand flacarile s-au potolit, copii sar peste resturi pentru a fi sanatosi, tinerii pentru a afla daca se casatoresc in iarna aceea. In unele sate focurile se fac in intersectia de drumuri sau in alte locuri in care comunitatea crede ca umbla duhurile rele. Exista credinta ca in noaptea de Sumedru unii morti pot deveni strigoi, asa ca satenii ii apara, folosind focul ca purificator care-i va duce inapoi in mormintele lor.

Urmeaza partea in care varstnicii interpreteaza semnele: daca bradul in cadere se indreapta spre un tanar, acela se casatoreste curand. La plecare oamenii iau taciuni pe care-i arunca in livezi sau pe ogor pentru a avea in anul urmator o recolta bogata. In noaptea aceasta se intocmesc adevarate calendare meteo, dupa cum sunt recoltele de gutui si nuci, dupa cum dorm oile, stranse sau imprastiate, daca prima oaie ce pleaca dimineata e alba sau neagra...

Sumedru este si ziua socotelilor, nu numai pentru chiriasii de la oras, dar si pentru ciobani, de aceea se zice " la Sangiorz se incaiera cainii, la Sumedru se bat stapanii", adica la sf. Gheorghe se aduna turmele pentru dus pe munte si se intalnesc cainii iar la sf. Dumitru iese scandalul pentru promisiunile neonorate.

Traditia cere ca oamenii sa stea pana la stingerea totala a focului pentru a impiedica lupoaicele sa fure taciunii aprinsi cu care vor zamisli lupii ce pot distruge lumea.

Focul lui Sumedru este o sarbatoare frumoasa, un loc unde se strange suflarea satului, se veseleste, mananca impreuna cartofi copti sau fierti in foc, povestesc, danseaza, gusta tuica (si anul asta s-a facut devreme si-i parfumata), isi cinstesc stramosii. Ca in multi ani, in curtea mea argeseana, am strans cateva crengi pentru un foc mic; focul cel mare, vizibil de pe sosea este insa locul la care doresc sa ajung si anul acesta si ma rog sa nu ploua.

Frumoase focuri se fac pe dealul Matau din Campulung, la Dragoslavele si Rucar, la Sirnea si la Bran, focuri de lemn curat nu cu cauciucuri vechi cum am vazut in alte parti.

Daca aveti timp si vremea va fi buna, strigati si voi la foc, in speranta ca va aude zeul si va aduce spor si ocrotire:

"Hai la focu' lu' Sumedru!"

---

VIZUALIZĂRI: 1591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI