'Hai-hui' prin Ardeal

TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Colegul @tata123 a scris un articol despre orasul Cisnadie

Un oras care mie imi starneste niste aminiri din studentie.

Articolul e excelent. Strainii iubesc Romania. Colegul a prezentat 20 de imagini frumoase din tara noastra, mult apreciate de straini, printre care si castelul Bran, si centrele oraselor Sibiu si Cisnadie, care sunt grozave. Avem munti, mare, pesteri, statiuni balneare, mine de sare, cetati medievale, regiuni montane rupte din rai, mult folclor, targuri si festivaluri. Si totusi, suntem pe unul din ultimele locuri din Europa la numarul de turisti straini ce ne viziteaza tara. Am sa incerc o explicatie partiala caci in urma cu 2 luni eram tocmai la Bran, Sibiu si Cisnadie.

Dupa Bucuresti, judetele Constanta si Brasov, judetul Mures a primit anul trecut 410.000 de turisti straini. Wow! Baile de la Sovata si Baile Sangeorgiu Mures, Ideciu, SPA-urile din Tg. Mures, partia de schi “Alunis” de la Sovata, defileul Vaii Muresului, a Gurghiului si festivalurile sale sau pastravii de la Campul Cetatii, sau cetatea din Sighisoara, castelul regal de la Lapusna sau Teleki, sunt atractiile sale forte! Judetul nostru este pe locul 4 la primiri de turisti straini. Nu e rau. Dar pentru mine, cele mai multe atractii turistice le prezinta nu judetul meu ci judetele Cluj, Brasov si Sibiu, mai ales drumul Sibiu-Brasov.

De data asta am incercat un periplu pin orasele Sebes-Sibiu-Cisnadie- (popas la Hanul “Fantanita Haiducului”) -Fagaras-Brasov

Stiam ca-n Sebes si Cisnadie, foste puternice centre textile, principalele atractii turistice sunt doua biserici construite de sasi. Sasii au cam plecat, bisericile au ramas.

Dis-de-dimineata pornim din orasul Sebes. Nu ma pot abtine sa nu fotografiez biserica dar nu intru in ea. Stiu cum arata o biserica saseasca in interior, toate seamana intre ele, plus ca acea harta din curtea manastirii Agapia cu puzderia de biserici si schituri din tara noastra, m-a dezarmat. Am jurat ca un an de zlie sa nu mai intru in nici o biserica.

Biserica evanghelica din Sebes

Potentialul turistic al orasului, se reduce la un parc frumos situat in centrul urbei si la biserica amintita, care este cel mai impozant si cred eu, cel mai inalt monument al orasului. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, cand sasii s-au stabilit pe-aici, au gasit o bazilica romanica, pe care ei au transformat-o intr-o biserica gotica, urmand exemplul arhitecturii cisterciane, foarte raspandita in acele vremuri, in Transilvania. Marimea acestei biserici ne demonstreaza puterea economica a urbei din secolele XII si XIII. In secolul al XV-lea biserica este transformata intr-una fortificata, prin construirea unui zid inconjurator inalt de 13 metri si a unor metereze.

Prin Sibiu trecem ca fulgerul, orasul e super-turistic, nu mai are nevoie de prezentare.

In Cisnadie ajungem pe la ora 9,30 dimineata, ora la care Occidentul isi incepe activitatea. Pana si grecii si-au inceput de mai bine de o ora, munca. Centrul orasului e grozav. Stegulete colorate traverseaza strazile de-a latul. Casele, masive, tipic sasesti, multe cu acoperisuri “retezate”, sunt ordonate, curate si frumos colorate. In fata primariei, un joc de fantani arteziene, incanta privirea. Curatenie, ordine si bun gust peste tot. Dar, la acea ora, orasul mi se pare pustiu. Magazinele sunt inchise, inca nu s-au trezit din somn. Stiam ca inchiderea a 2 intreprinderi textile din 3 (“Bumbacul” si. ”Intreprinderea de covoare”), "Intreprinderea de matase si lana", mai functioneaza, dar partial, si apoi emigrarea sasilor spre vest, a dus la diminuarea populatiei. Ne hotaram sa servim aici micul dejun. Batem centrul de la un capat la celalalt dar nu gasim nimic deschis. In fine, o terasa s-a deschis, ne asezam la masa. Asteptam sa vina cineva. E cald, e vara. Dar nu apare nimeni. Intru intr-un gang, urc niste scari si in fine vad ceva ce seamana cu un bar si mai vad si un restaurant. O femeie care facea curatenie pe-acolo imi zice “Nu domnu, bucatarul inca nu-i aici, veniti dupa ora 10 da’ vedeti ca nu departe e o covrigarie”. Am gasit covrigii, proaspeti si am luat cativa care sa ne tina de foame. Apoi am plecat mai depare ca sa servim cafeaua de dimineata si micul dejun.

Nu pot sa nu-mi aduc aminte cum arata centrul acestui oras, vestit prin covoarele sale atat de solicitate la export, inainte de ’89.

“Dupa anii 80’, cand benzina era rationalizata, am avut curajul sa pornesc cu 20 de litri de benzina in rezervor, de laTg. Mures pana la Cisnadie, pentru ca stiam ca amicul si colegul meu “Fluor” (Florica), al carui nume figureaza si-n tabelul lui Mendeleev (alaturi de alti halogeni precu Iod, Brom si Clor), daca ramaneam in “pana prostului”, ma va ajuta. Fluor, un baiat minunat si la propriu si la figurat, un Don Juan vesnic ne-nsurat, ma primi cu bratele deschise si ma invita la o cofetarie in centru. Era duminica, toata lumea iesise la plimbare. Pai, ce sa va zic? Nu puteai in acel centru sa arunci un ac, fara sa-i cada cuiva in cap. Parca toata lumea din oras se adunase in centru la un mars sau la un miting “in miscare”. Cred ca nimeni nu mai ramasese pe-acasa. Am vazut o multime de femei si foarte putini barbati. Si-aceia tineri. Stiam de la facultate care sunt orasele cu predominenta feminina. Buhusi, Sighisoara, Cisnadie. In acestea, industia usoara, luase un mare avant. In Cisnadie, proportia femei/barbati era cam de 5 la 1. N-am vazut deloc batrani, aici, barbatii, nu cred ca prindeau el pensia, caci era greu sa faci fata unui asemenea numar mare de Eve. Am intrat intr-o cofetarie. Doar eu si Fluor eram barbati. Am comandat doua savarine si doua cafele cu naut. Pana sa vina comanda, Fluor a primit 2 cafele cu cate un biletel pe farfurioara din partea a doua “cunostiinte”, apoi inca doua. Fetele din cofetarie stateau si ele asaaa, ore intregi, cu ochii in tavan, visatoare si oftand mereu, in asteptarea unui print frumos care sa le deschida cu copita calului lor alb, usa sufletului lor romantic. Apoi am primit si eu doua cafele cu naut cu dedicatie si cate un numar de telefon, caci eram doar "amicul lui Fluor", nu-i asa? Am aruncat o privire prin cofetarie si doua sau trei “tesatoare sau filatoare”, ma teseau si ma filau deja de multisor din cap si pana-n picioare dandu-mi de inteles ca ele au trimis cafeaua. Am retinut numerele de telefon. Apoi a venit comanda, am mai sporovait cu amicul meu si am plecat. Benzina mi-a ajuns pana acasa dar nu la asta imi statea mie gandul. Ci la biletele. Stiam de la cursuri, ca in acele vremi comuniste, nu departe de orasele in care exista predominenta feminina, Ceausescu daduse dispozitie ca sa apara santiere sau orase cu industrie grea. Brasovul nu era departe si acolo, proportia femei/barbati, era exact pe dos”. Pacat ca nu era si Tg.Muresul mai aproape de Cisnadie!

Vremea a trecut. Fluor nu mai este. Nici aglomeratia din centrul Cisnadiei. Orasul, desi frumos, acum, mi s-aparut gol. Orice oras, oricat de frumos ar fi el, daca nu e populat, seamana cu un “oras fantoma”, mut si surd, in care singurul zgomot e cel al vantului sau al ploii. “Orasele fantoma” sunt locuri sinistre in care minereul a secat, minele s-au inchis, oamenii au plecat dar cladirile au ramas inca in picioare, intacte. M-a cuprins un val de nostalgie dupa animatia acelor vremi. (Sentimentul acesta l-am trait si la Sovata). Ce-ar fi sa dau acum cate un telefon la acele experitoare “ de cafele si biletele? ”. As auzi in cel mai bun caz niste voci tremurande care m-ar intreba “Aaa, da, da... stiu, stiu, a fost in urma cu vreo 40 de ani, da, da... n-ai cumva dom’le niste relatii pe la Sanatoriul din Techirghiol, ca de-abia ma mai cobor din pat. Sau poate, pe la o casa de batrani? Da Gerovitalu' nu mai stiti cat costa? ”

Istoricul Cisnadiei

In trecut, “Cisnădia”, (in german Heltau, atestare documentara din 1323), era vestita prin atelierele de fabricat seceri şi coase si manufacturile de prelucrare a postavului si a covoarele de lana. In Cisnadie, s-a infiintat prima scoala textila din tara. Pentru cine e interesat de acest domeniu, nu departe de biserica fortificata exista un muzeu al “Industriei Textile” " (program de luni pana joi de la 9 la 16).

Cisnadie a fost intemeiat de colonistii germani, chemati de Geza al II-lea, regele Ungariei, in secolul XII, pentru a apara granitele regatului de catre invaziile barbare ale migratiilor tatarilor, pecenegilor si cumanilor. Istoricii presupun ca inainte de acest fapt, a existat aici o asezare, numita Ruetel, care a fost distrusa de navalirile mongolilor. Inca inainte de anul 1300, aici a exista o biserica de tip romanic (Kreuzkirche), care, la fel ca si in Sebes, a fost fortificata de sasi. In anul 1425, in Cisnadie a aparut primul turn cu ceas din Transilvania. Tot atunci au fost construite si fortificatiile. Orasul a primit dreptul de a “tine targuri”. Insa intre secolele XV si XVII-lea, orasul a fost atacat de turci si mai apoi, a fost lovit de o epidemie de ciuma. Recensamantul populatiei din anul 1941, releva peste 5300 de suflete dintre care 70%, erau de etnie germana. In anul 1950 incepe exodul sasilor spre R. F. Germana iar dupa ’89, ritmul emigrarilor a crescut intr-un ritm alarmant.

In drum spre Fagaras, facem popas la “”Fantanita Haiducului” si servim pe terasa doua cafele (total 10 lei), nu mai mancam nimic, caci covrigii au fost excelenti. La Fagaras, vizitam cetatea medievala si “Monumentul Rezistentei Anticomuniste din Tara Fagarasului” din fata cetatii.

Ajungem la Brasov dupa amiaza si urcam in cetate. In urma cu 2 ani, o mai vizitasem odata, pe dinafara, caci pe dinauntru nu se putea. Cetatea era inchisa. Acum, la fel, o bariera te anunta ca nu mai poti urca cu masina si ultima portiune de drum trebuie s-o faci pe jos. Ne-am invartit in jurul frumoasei cetati a orasului, bine conservata, si am reusit sa fac o poza pe sub poarta. Se distinge un tun si un panou cu planul cetatii.

Raspuns

Incepe sa mi se contureze raspunsul la o intrebare ce ma tot framanta. La Cisnadie, terasa si restaurantul unde am dorit sa servim o cafea, se deschidea doar la ora 10, muzeul textilelor era inchis in week-end iar la Brasov cetatea orasului e inchisa de doi ani, pai cu ce sa atragem noi turistii? Cu lacate puse la portile obiectivelor turistice? Cu cozi de doua ore la castelul Bran si-o puzderie de tarabe cu nimicuri? N-o sa reusim! Seara iesim pe bulevardul pietonal al celui mai turistic oras din tara, Brasov, si ne alegem o terasa, unde, in sfarsit, gasim de toate. Muzica relaxanta, lipsa traficului, atmosfera boema, mancare si bautura buna. De ce nu sunt toate orasele din tara precum Brasovul sau Sibiul, macar seara?

---

VIZUALIZĂRI: 1722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI