Lanzarote ... semnat Cesar Manrique :)

TIPĂREȘTE

... pentru ca trebuia sa fie o minivacanta in 2 (eu si sotul) dar a avut loc o rasturnare de situatie (obligatii de servici) si am ramas doar eu in ecuatie, il cautam pe X cu disperare, sa mearga cu mine la Madrid, dupa care sa hotaram impreuna ce vizitam prin Spania.

X-gasit, prietena mea, si impreuna am hotarat sa vizitam o insula, care sa fie calda musai, dar totdata sa o putem vizita in 4 zile... ce sa fie ce sa fie...

Lanzarote, insula fara zgaraie- nori sau panouri publicitare, dominata de spiritul arhitectului Cesar Manrique. Primul impact cu insula a fost aterizarea pe plaja, ahh pardon, pe aeroportul Arrecife. A fost o experienta unica, fiind la geam, vedeam ca suntem aproape de aterizare, dar nu vedeam pista... ci apa cu plaja. In fine, ajunse cu bine, cu rucsacul in spate, am luat Interbus-ul 161, pana in Puerto del Carmen, 1,40 euro biletul. Am ales Puerto del Carmen (PDC) pt ca era o statiune animata, citisem undeva " Las Vegas"-ul insulei :D cu plaje intinse, amenajate, neamenjate, magazine, centru comercial, etc, dar era si aproape de aeroport, de capitala Arrecife, si un punct bun de plecare spre zonele de interes turistic. Lanzarote, avand 3 orase-statiuni, cu oferte mari de cazare si divertisment, plus capitala Arrecife, asadar : Costa Teguise, PDC, Playa Blanca.

Probabil, ma repet, dar as lasa unele date despre aceasta insula. Din 1993, este declarata, Rezerva a Biosferei, de catre UNESCO. Situata la aproximativ 1000 km de Peninsula Iberica si 100 km de Africa, are o distanta de 60 km de la Nord la Sud si 20 km de la Est la Vest. Numele de Lanzarote, provine de la navigatorul genovez Lancelotto Malocello, care a ajuns acolo pe la mijlocul sec XIV, desi aceste insule deja erau cunoscute ca Insulele Norocoase (Islas Afortunadas).

... Am ajuns in PDC, desi sincer nu prea stiam incotro sa mergem spre cazare, Apartamentos Tisalaya (vezi impresii). Mergand spre centrul orasului, pe Avenida de las Playas, cu aparatul la gat, pt ca nu puteam sa nu ma opresc sa fac poze in dreapta si in stanga :) am zarit rent-a-car-ul, de la care online am facut rezervare pt o masina, pe care trebuia s-o ridicam la ora 12 de la unul din sedii (noi am ajuns la 9.10 dimineata in Lanzarote). Cabrera-Medina, rezervat Opel Corsa, 4 usi, 70 eur 3 zile (a 4-a zi relax la Plaja :D), toate taxele, gps, scaune copil (daca e nevoie) harti, audio ghid + un sfert de rezervor benzina (tot atat lasi la predare) incluse. Am intrat, spunand cine sunt, ce masina la ce ora etc si ca revin mai tarziu, dar acum as fi vrut sa ajung "acasa" :) La care ei au zis ca ne duc pana la hotel si daca nu vrem sa ne intoarcem pe jos dupa masina, ne-o aduc la hotel, la ora care solicitam. Zis si facut, ne-au dus la hotel (era ceva distanta de mers pe jos :D) si la ora 11, masina cu reprezentantul firmei, erau in curte :) Toata "birocratia" a decurs in 5 min, era o hartie de semnat, dupa care am achitat banii (se poate cash sau cu cardul) si cheile erau in buzunar. Predarea se facea fie la sediu, fie veneau dupa masina, sau in cazul nostru predam duminica, ne-a spus domnul, ca dupa 12.00 e inchis si putem lasa cheile in cutia postala :D Simplu!!!

Au urmat 3 zile, " calare pe camila" nostra galbena foarte intense, este prea putin pentru a vedea tot ce am vazut, de aceea a 4-a zi ne-am luat zi libera de plaja, vin si tapas...

In ziua care am aj uns, am pornit la drum, am zis sa incepem cu sudul insulei, Playa Blanca si Plaja Papagayo. GPS-ul a facut treaba buna, pt ca ne-a si dus in alta parte :D asa am oprit la primul popas, intr-un satuc uitat de lume, cu o priveliste spre ocean de nedescris, unde am reusit in sfarsit sa punem si noi ceva in gura, tapas canariene, langa o bericica rece... Am dezactivat pt putin GPS, pt ca harta e sfanta si intr-un final am ajuns la Playa Papagayo, pe un drum mai de "tara"., pt care am platit 3 eur de masina.

O parcare imensa, cu sute de masini, eu inca nu intrezaream plaja, vedeam in fata un infinit ocean. Dupa cativa pasi, uitandu-ma in jos a aparut faimoasa plaja, cu apa de culoarea smaraldului, si o plaja cu nisip auriu. Plaja e protejata de niste stanci, asa ca valurile sunt o raritate, e un loc bun pt a practica snorkeling. In apropiere exista un chiriguito (bar-terasa) care e destul de aglomerat, daca ajungeti si vreti sa zaboviti mai mult, luati-va o lada frigorifica cu ceva bautura si de-ale gurii. Dupa ce am facut o baie, prima baie in ocean (apa placuta) si am stat putin la plaja, am mai inspectat zona (mai e o plaja superba in apropiere) am plecat la drum.

Salinas de Janubio

Gradina de sare, o zona foarte importanta pt economia insulei. Pe o intindere destul de mare, 440000 mp, se vad ca niste piscine, unele cu apa, altele deja cu sare formata deasupra, alba, gri, roz. Aici se produce sarea, naturala de origine marina, fara proceduri mecanice. "Florile" de sare se culeg manual, atunci cand nu bate vantul, pt a evita ca sa se duca la fundul apei. Aceste "flori" (cristale) de sare se produc prin cristalizarea apei la rasaritul soarelui. Dupa ce a fost cules, se usuca la soare si la vant in recipiente speciale, apoi se ermetizeaza si se comercializeaza, fara preceduri chimice sau industriale. Am inteles ca in zilele noatre se poate gasi doar pe insula, nu se exportata. Sarea grunjoasa de aici, se foloseste la peste, la conserve, asa ca ai sansa sa mananci, de ex In el Golfo, la vreun restaurant pescaresc, un peste in sare la gratar, cu sare de la Janubio.

Los Hervideros

Continuand ruta, pe un drum, perfect ca-n palma cu 2 sensuri, pe o coasta unica, cred eu... esti pe marginea oceanului, iar coasta are o foarma foarte ciudata, e de fapt locul unde lava fierbinte (acum solidificata) s-a intalnit cu valurile reci ale oceanului. Si am ajuns la Los Hervideros (fierbatoarele) sunt niste grote, formate de lava, in care oceanul arunca violent valurile, si la suprafaata apei apare parca clocotind. O priveliste extraordinara, cu Timanfaya pe fundal. Vizita e obligatorie :)

El Golfo, Lago de los Clicos

Urmatoarea oprire o facem la Lago de los Clicos (lacul verde) Nu stiu ce e mai deosebit, muntele rosu, plaja cu nisip negru, spuma oceanului alba, apa albastra sau lacul verde. Cert e ca, contrastul dintre ele face o alta minune a lumii. Lacul are culoare verde, datorita unor alge (fitoplancton), iar mirosul e sulfuros, accesul e gratis pana la lac, iar intrarea in el e strict interzisa (se zice ca e periculos) In schimb plaja e functionala :) poti face chiar o baie in ocean.

El Mirador del Rio, isla La Graciosa

Acest loc m-a impresionat foarte mult, un drum care ma ducea la capatul lumii, avea un secret... ca nu se termina atunci cand crezi :) Si denumirea in sine e amagitoare, pt ca nu e chiar rio (rau), e portiunea oceanului care separa insula Lanzarote de insula La Graciosa (644 locuitori). Insula se poate vizita, nu am facut-o, desi se merita. Am avut noroc de o vedere spectaculara, Cesar Manrique, a avut grija sa proiecteze locul, pt a putea savura o cafea la una din mesele barului de pe varful marginii insulei, cu vedere spre insula vecina.

Desi, am scris in titlu semnat Cesar Manrique, probabil va ganditi, de ce nu l-am prea pomenit. El este creatorul multor atractii turistice din Lanzarote si nu numai, are opere si in celelalte insule, dar Jameos del agua, Jardin de Cactus, Cueva de los Verdes, Horno-asador Parque Timanfaya (cuptorul-gratar din Parcul Timanfaya) Fundacion Cesar Manrique (fosta casa a dumnealui) din Lanzarote, despre ele s-a mai povestit... si voi reveni si cu impresia mea despre acestea.

Vroiam sa relatez despre ce nu am citit pe aici, mai e ceva care m-a impresionat :

La Geria

E o zona din interiorul insulei si nu e prea turistica, dar e traditionala. Aceasta regiune se ocupa cu agricultura, se cultiva vita de vie, pt vin (un vin chiar f bun cel de Lanzarote si mai scump decat un Rioja, pt ca conditiile de crestere sunt mai grele), cartofi, culturi care nu cresc prea inalte. Fiecare cultura creste intr-un "cuib" zic eu cu zid de pietre, pentru a fi ferit de vant (care e destul de prezent in insula). Solul fiind vulcanic si sarac in apa, li se pune la radacina un fel de pietris, " picon", care e poros si conserveaza apa in pori, si nu se evapora repede cand e caldura.

La sfarsitul povestii mele,pot sa va spun,ca aceasta insula nu se poate povesti,nici intlege din vederi,ea trebuie vazuta,simtita,gustata...O sa ma intorc probabil...cu sotul meu :) pana atunci mai o lista de bifat.

Vacante frumoase!

P.s.- titlu corect ar fi "Galopand prin Lanzarote" dar nu sună frumos :)

---

VIZUALIZĂRI: 6570 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI