Bucovina...

TIPĂREȘTE

La sfarsitul lunii august, profitand de posibilele ultime zile de concediu pe care le-am avut anul acesta, am facut un mic circuit pe traseul Lacul Rosu - Vama, si de aici spre Suceava, incercand in aceasta postare sa punctez lucrurile pozitive cat si cele negative, poate reusind pe aceasta cale sa dau o mana de ajutor celor care vor sa viziteze zona.

Drumul spre Lacul Rosu, unde am stat prima noapte, l-am facut atat la dus cat si la intoarcerea spre Vama, prin Cheile Bicazului. Privelistea care ti se ofera este una extraordinara, de o salbaticie si grandoare care o intrece pe cea oferita de Cheile Oltetului, care sunt considerate mai inguste. Statiunea Lacul Rosu s-a schimbat mult de cand am vazut-o eu ultima data, in urma cu multi ani. Au aparut constructii noi, atmosfera este una mai apropiata de cea vestica, pacat de localnicii care si-au pastrat obiceiul sa "agate" turistii, stand pe marginea drumului cu un carton pe care scrie "cazare" sau fluturand un sirag de chei. Atat in statiune cat si in defileu sunt o gramada de posibilitati de relaxare, respectiv de cumparat suveniruri sau obiecte cu specific local.

De aici, a doua zi am luat-o spre Barajul Bicaz, un loc care, pe langa privelistea care ti-o ofera, iti poate aduce si aminte de sacrificiile facute in cei 10 ani de constructie de catre cei care au avut ghinionul sa traiasca la inceputul instaurarii comunismului la noi in tara, crucea ridicata de Asociatia Fostilor Detinuti Politici fiind un omagiu adus victimelor acelor ani.

De aici drumul spre Vama l-am facut, initial, de-a lungul lacului de acumulare, un drum mediocru, cu destule portiuni denivelate si tendinta de alunecare de teren, imaginea oferita de satele si comunele rasfirate pe poalele dealurilor compensand din plin acest neajuns. Cand am ajuns in localitatea Chiril am intrat pe Transrarau, care tine pana in Localitatea Pojorata. Drumul este asfaltat ca in palma numai ca, in prima lui parte, cea de ascensiune dinspre Chiril, este ingust, cu greu putand trece 2 masini una pe langa alta, pe partea de coborare spre Pojorata largindu-se la 2 benzi si nemaicreand probleme. In momentul in care se ajunge in varf, se poate lua dupa indicatorul care arata spre Chiril, de acolo, din varf, putand-o lua la pas spre Pietrele Doamnei. Noi nu am fost pe acest traseu deoarece in acea perioada plouase si nu aveam echipament adecvat drumetiilor montane.

Dinspre Pojorata spre Vama drumul te duce printr-o zona rupta din povestile copilariei, totul indemnandu-te sa ramai si sa iti petreci restul zilelor acolo (un lucru valabil, cel putin, pentru mine, personal).

Despre Localitatea Vama am scris deja cand am vorbit despre pensiunea unde am stat cazati (vezi impresii), in cele ce urmeaza incercand sa punctez cate ceva despre locurile vizitate. Astfel, am vizitat manastirile Moldovita, Sucevita, Putna, Voronet si Humor. Dintre toate, in mod pozitiv m-a impresionat Manastirea Putna, imaginea de ordine contrastand in mod placut cu cea de la Manastirea Voronet, unde imaginea care ti se ofera este una de mercantilism dus la extrem. Tot aici am vazut un lucru care nu are nimic in comun cu religia crestin ortodoxa, cea de a arunca bani in doua cripte care se aflau la intrare. Nu inteleg acest lucru, el tine de superstitie si nu are nimic de-a face cu credinta.

In drumul spre Putna se poate face un popas in Localitatea Marginea, de unde se poate lua un souvenir, aici existand multe ateliere de ceramica. De asemeni, tot aici se poate manca bine la restaurantul care se afla dispus intre atelierele de ceramica. Pe drumul spre Putna sunt o gramada de ateliere si magazine de prezentare cu incaltaminte si obiecte din piele, denumirea localitatii de Bivolaria fiind elocventa. La intrarea in fiecare manastire, mai ales la cea de la Voronet, sunt dispuse tarabe de unde se pot cumpara diverse lucruri, unele mai valoraose din punct de vedere artistic, altele adevarate kitchuri.

La intoarcerea spre Buzau, am facut un ocol sa vedem Cetatea Sucevei, cea de curand renovata. In primul rand se pare ca autoritatile locale nu sunt absolut deloc interesate sa o promoveze, indicatoarele fiind ca si inexistente si dispuse in asa fel incat cu greu pot fi observate. Cetatea in sine arata destul de bine, numai ca incaperile sunt absolut goale si fara nici un fel de descriere, cu exceptia panoului amplasat la viitoarea intrare in cetate. Din discutia purtata cu un domn de la casa de bilete, am inteles ca aceasta ar fi prima faza a reabilitarii, urmand ca pana in 2018 sa fie amplasat mobilier in toate incaperile, precum si o instalatie holografica, cea mai spectaculoasa din tara, asa cum reiese din declaratiile dansului. Acest lucru m-a facut curios si urmeaza ca pe viitor sa revin, sa vad cat din promisiunile facute se vor concretiza, cu acea ocazie sperand sa vizitez si Muzeul Etnografic al Bucovinei care se afla situat la intrarea in cetate. De asemeni, tot aici, se afla amplasata o terasa foarte mare unde se poate sta la un pahar de bere, intr-o zi calduroasa, asa cum a fost cea in care am ajuns noi.

La sfarsit, pot spune ca zona vizitata reprezinta o Romanie in miniatura, atat cu frumuseti de-ti taie rasuflarea, cat si cu drumuri execrabile (E85, de la Suceava pana la Bacau, se inscrie din plin in aceasta categorie), lucruri facute din suflet (ma refer la cazarea din Vama) amestecate cu indolenta si nepasare, cu superstitii amestecate cu credinta adevarata, lucruri care ne sunt atat de specifice noua, ca popor.

---

VIZUALIZĂRI: 1632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI