Scurtă plimbare prin Siena şi Chianti

TIPĂREȘTE

Următoarea noastră destinație din vacanța in Toscana era Siena. Urma să stăm aici două nopți, practic o zi întreagă, timp în care intenționam să facem și o plimbare prin Chianti.

Din păcate urma să realizăm că timpul alocat Sienei era mult prea scurt pentru a ne putea bucura pe îndelete de tot ce avea să ne ofere.

Am ajuns la hotel cam pe la ora 17.00, așa că ne-am cazat repede și am pornit să vedem orașul.

Hotelul la care ne rezervasem camere, era cam la 20 minute de mers pe jos (exista și un autobuz care avea stația chiar în fața hotelului dar am preferat plimbarea) de centrul vechi orașului.

In scurt timp am ajuns la Porta Camollia aflată la nordul zidurilor medievale ale Sienei. Numele porții vine de la un soldat roman numit Camulio, care a fost trimis la Siena de către Romulus pentru ai captura pe nepoții acestuia, Senio și Ascanio (fii lui Remus și fondatorii legendari ai Sienei). Se pare că nu a reușit să ducă la îndeplinire sarcina primită, dar in schimb, Camulio a construit un mic oraș în jurul porții.

Am intrat apoi pe Via Camollia, o stradă cu case vechi, din cărămidă, de-a lungul căreia sunt numeroase magazine, taverne și bănci. Aveam să constatăm că acele clădiri, superb restaurate, erau locuite (oare cât costă un apartament?).

Ne era cam foame după toate plimbările din acea zi, dar am hotărât să profităm de lumina zilei ca să mai vedem câte ceva și să ne oprim mai târziu să mâncăm ceva.

Primul obiectiv era, bineînțeles, Piazza del Campo, inima și locul unde s-a scris istoria Sienei.

Piața a fost reconstruită în timpul Consiliului celor Nouă (1292-1355). Solul, de o formă concavă, este pavat cu cărămidă roșie așezată in evantai în nouă secțiuni (în memoria Consiliului celor Nouă), simbolizând mantia Madonnei care protejează Siena.

În Piazza del Campo are loc de două ori pe an, la 2 iulie și la 16 august, celebrele curse de cai Palio di Siena, acestea fiind modul în care se soluționează rivalitățile dintre contrade (districte tradiționale ale Sienei, in număr de 17, fiecare purtând numele unui animal).

Contrastând cu pavajul din cărămidă, in Piazza del Campo se află Fonte Gaia sau Fantana Bucuriei. Fântâna are o fomă rectangulară, cu frumoase sculpturi pe fircare latură. Sculpturile originale realizate din marmură albă de Jacopo della Quercia, au fost înlocuite in 1866 de copii realizate de Tito Sarrocchi. Originalele, deteriorate de intemperii, sunt păstrate la Santa Maria della Scala.

Lângă Fonte Gaia se află Palazzo Petroni și Piccolomini Salamoneschi, iar in colțul numit curba S. Martino este Palazzo Ragnoni.

Cea mai importantă clădire din Campo este Palazzo Pubblico cu turnul său Torre del Mangia.

Construit pe la inceputul anilor 1300 pentru a găzdui Consiliul celor Nouă, Palazzo Publico are o fațadă elegantă din cărămidă de culoare roșie, cu mici decorațiuni orizontale. Fațada parterului clădirii este executată din marmură albă.

Pe partea centrală a fațadei este un disc cu monograma lui Cristos (sau monograma bernardiano) realizat în 1425 de Battista di Niccolo și Turino di Sano.

Sub acest disc este emblema familiei Medici iar de o pare și de alta a lui sunt doi lupi din piatră (lupoaica romană fiind un simbol al orașului).

In prezent Palazzo Publico găzduiește Museo Civico, deschis zilnic intre orele 10.00 și 19.00.

La baza palatului este Capela Pieții, construită de Giovanni di Agostino și Giovanni di Cecco in 1352-1376, în semn de recunoștință, după terminarea epidemiei de ciumă. Partea superioară a capelei a fost adăugată in secolul 15.

Lângă Palazzo Publică se află Torre del Mangia, construit între 1325 și 1344 cu coronamentul proiectat de Lippo Memmi.

Torre del Mangia este simbolul orașului fiind, după turnul din Pisa, cel mai celebru turn toscan. Numele turnului vine de la Giovanni Balduccio, cel care bătea clopotele la fiecare oră, și care era poreclit mâncăciosul, datorită apetitului său culinar. Turnul are o înălțime de 102 metri, iar în vârful lui, de unde se poate admira orașul, se poate ajunge urcând cele 332 de trepte. Era prea târziu ca să putem urca in turn, așa că l-am lăsat pentru a doua zi (dar, nici atunci nu am reușit).

Piazza del Campo, este, în afară de o frumoasă destinație turistică, și un loc de intâlnire și de petrecere a timpului liber pentru sienezi, existând aici mai multe cafenele și restaurante. In același timp, pe pavajul pieții, poți să faci chiar și un mic picnic, cu gustări aduse la pachet și o sticlă de vin toscan (sunt foarte mulți turiști sau chiar și localnici care fac acest lucru).

Piața Domului am vizitat-o următoarea zi, dar tot în partea a doua a zilei (după o plimbare pin Chianti).

Piața Domului este dominată de Catedralle dell'Asunta (Domul din Siena), o faimoasă operă a arhitecturii italiene și europene. Catedrala a fost construită pe locul unui vechi castru roman de renumitul arhitect Nicola Pisano (care a început lucrările pe la anul 1215) și de fiul acestuia Giovanni Pisano (care a continuat lucrările după moartea tatălui său). Exteriorul este construit din marmură albă și neagră-verzuie, cu adaosuri de marmură roșie. Lanterna de deasupra cupolei a fost adăugată mai târziu, pe la 1667, fiind executată de Gian Lorenzo Bernini.

Tot in Piața Domului se mai află Baptisterul, Muzeul Santa Maria della Scala și Duomo Nuovo.

Din nou am ajuns prea târziu pentru a mai putea vizita aceste obiective, dar pot să vă spun că se poate achiziționa un OPA SI Pas, la un preț de 20 Euro in perioada martie-octombrie și 15 Euro in rest, care vă oferă posibilitatea de a vizita toate obiectivel din piață.

In plimbarea noastră prin Siena am ajuns și la Piazza Salimbeni, restaurată in jurul anului 1867 de vestitul arhitect sienez Giuseppe Partini (membru al Contradei della Torre). Acesta a modificat imaginea generală a pieții, adăugând noi structuri în stil gotic.

In spatele pieții se află Cetatea Salimbeni, una din cele mai impunătoare cetăți medievale consolidate din Siena și casa familiei Salimbeni până în 1419, când averile lor au fost confiscate.

Din anul 1472, cetatea este sediul băncii Monte dei Paschi, una din cele mai vechi bănci din Europa.

Pe părțile laterale ale pieții se află Palazzo Tantucci și Palazzo Spannocchi, ale cărui grădini au fost demolate de către Partini pentru a amplasa statuia lui Sallustio Bandini (operă a lui Tito Sarrochi), om politic și economis sienez, fondatorul Bibleotecii Comunale din Siena.

In prezent, cetatea adăpostește importante opere de artă multe dintre acestea fiind achiziționate de Monte dei Paschi, printre care opere de Jacopo della Quercia, Domenico Beccafumi, Pietro Lorenzetti și Sassetta.

Ne-am petrecut seara, plimbându-ne pe frumoasele străzi ale Sienei, poposind intr-un final intr-o pizzerie unde am mancat o pizza sieneza însoțită de un Chianti.

Dar pentru că am pomenit de Chianti, așa după cum am mai spus, in prima parte a zilei am fost intr-o plimbare prin această regiune, până in Chianti Greve.

Drumul din Siena până in Chianti Greve șerpuiește pe dealurile cu vii și livezi de măslini, cu mici sate cu case din piatră. Era exact sau chiar mai frumos decât in fotografiile care fac reclamă regiunii.

Greve in Chianti, așezat pe drumul local cunoscut sub numele de Chiantigiana, este la aproximativ 40 km nord de Siena.

Istoria oraşului este strâns legată de Castelul Montefioralle, aşezat mai sus de oraş, în micul sat fortificat cu acelaşi nume (aici s-a născut exploratorul Amerigo Vespucci).

Dezvoltarea micului oraş Greve in Chianti a fost favorizată de amplasarea sa la intersecţia drumurilor Chiantigiana, Valdarno şi Val di Pesa.

Punctul central al oraşului este Piaţa Principală, unde am făcut şi noi un mic popas. Piaţa are, pe trei laturi ale sale, un portic care adăposteşte ateliere, magazine cu produse ale zonei (inclusiv de vinuri unde se pot face şi degustări) şi restaurante.

Unul dintre aceste magazine este vestita Antica Macelleria Falorni (fondată in 1806), în faţa căreia tronează un butuc mare de tranşat carne. Aici am făcut şi noi un mic popas. Chiar dacă nu îţi este foame, imediat ce treci de pragul măcelăriei, mirosurile îmbietoare ale jamboanelor, salamurilor, brânzeturilor şi a celorlalte produse comercializatre aici, te fac să îţi doreşti pe loc să mănânci ceva. Se poate lua chiar aici o mică gustare, însoţită de un pahar de vin de la enoteca Falorni.

Lângă falorni se află Botega dell'Artigianato, un atelier unde se confecţionează manual coşuri şi produse din lemn de măslin (pe care nu l-am putut vizita fiind închis la ora prânzului).

Tot în piaţa principală se află Palazzo del Comune, primăria oraşului, în faţa căreia se află statuia exploratorului Giovanni da Verrazzano.

Pe lângă un loc cu multe magazine şi restaurante, Piaţa Principală este şi un loc de desfăşurare unor evenimente culturale şi culinare. In fiecare sâmbătă, aici are loc o piaţă de produse locale (eveniment care continua cam de pe la 1500).

După popasul in Piaţa Principală am facut o mică plimbare pe dealurile care inconjoară oraşul, apoi am mers şi la o vinărie să degustăm şi să cumpărăm vin. Aici, proprietarul, imbrăcat in costum florentin, ne-a prezentat toate tipurile de vin din producţia lui şi ne-a făcut un scurt istoric al vinăriei lui insoţit de fotografiile familiei. Am degustat pe indelete, astfel că la sfârşit cu greu ne-am putut decide asupra unui tip de vin pe care să il achiziţionăm.

Aici s-a terminat mica noastră escapadă in Toscana continentală.

Ce mi-a plăcut cel mai mult!? - Certaldo, Siena şi Chianti.

Cu regretul că am stat prea puţin, a doua am părăsit Siena şi ne-am indreptat spre Elba, partea insulară a Toscanei.

---

VIZUALIZĂRI: 3988 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI