Pe malul Dunării, la Komarom

TIPĂREȘTE

Atunci când merg în delegație și nu fac eu rezervarea la hotel, imediat ce aflu unde o să stau, caut info ca să știu la ce să mă aștept. Anul ăsta, la începutul verii, am dormit o noapte în Ungaria și două în Cehia, la trei hoteluri (era greu să dorm în două țări în același hotel, așa-i?). Primesc rezervările și dau search să vedem ce și cum.

În localitatea unde aveam treabă la vecinii noștri de la vest nu era niciun hotel, așa încât am aterizat la unul în Komarom, peste autostrada M1 care vine de la Budapesta și-și continuă drumul spre Slovacia și Cehia. Am luat mașina în aeroport și într-o oră și ceva am fost acolo. Înainte am mers să localizăm firma unde aveam întâlnirea a doua zi dis de dimineață, și apoi ne-am îndreptat către hotel.

Am ajuns devreme. Dacă deșteapta de mine ar fi băgat în bagaj costumul de baie, aș fi putut beneficia de niște băi în minunatele piscine, și chiar și de o ședință spa. Dar nu îl luasem, deși mă gândisem la asta atunci când văzusem pozele pe siteul hotelului. Bine, e drept că prefer să mă plimb prin zonă atunci când am ceva timp liber. Dar în ziua aceea era foarte cald, timpul a fost suficient pentru plimbare, înghețată, cină în afara hotelului... Deci cred că și o băiță mi-ar fi priit. N-a fost să fie. Dar lecția învățată este că nu e mare greutate să arunc un costumel în geamantan atunci când plec de acasă. După cum se vede, nu se știe niciodată.

Hotelul

Se află destul de aproape de Dunăre, știam și asta și eram încântată, pentru că... nu știu dacă vi se întâmplă, dar eu simt Dunărea ca...românească, de parc-ar fi a mea;). Probabil mă simțeam aproape de casă, de-aia. Cum spuneam, strada este perpendiculară cu fluviul, și eram nerăbdătoare să mă reîntâlnesc cu el.

Orășelul este unul liniștit, iar hotelul Forras se află nu departe de centrul acestuia. Am lăsat mașina în parcarea din față și am intrat în mica recepție, unde o domnișoară amabilă ne-a notat imediat datele, ne-a dat cheile de la camere și ne-a întrebat dacă vom folosi spa-ul, care este inclus în prețul camerei, ca și micul dejun. Nuuuuu... (castane virtuale) 

Am urcat o scărișoară exact lângă recepție. Două camere alăturate, singurele de pe partea aceea, scara terminându-se și ea acolo, ne-au găzduit în seara aia. Intrăm frumos, lăsam ușile deschise, pentru că mereu aștep să văd dacă colegul are totul în regulă, el neînțelegându-se cu semenii lui din alte țări decât în limba gimnastică.

Las geamantanul pe suportul special de lângă pat, arunc o privire fugitivă în cameră, care mi se pare execelentă, și intru la vecin să îmi dea niște dosare. Văd ditamai suita și imediat mi se urcă sângele la cap, pentru că nu e prima dată când lui i se dă camera mai mare și mai bună. Ha. Revin în camera mea, și... sângele îmi revine la loc atunci când văd că și eu mă aflam într-o suită absolut identică. Nu se vedea restul de la intrare, de-aia reacția mea impulsivă... Deșteaptă mai ești, fato, îmi zic în gând, cu un surâs laaaarg. Că de invidie nu poate fi vorba, nuuu.

Despre suită

Se intră, deci, în dormitor, care este destul de ok ca mărime. Patul dublu avea saltea și perne de foarte bună calitate, am dormit excelent acolo. Totul strălucea de curățenie. Pe stânga se afla singura ferestruică, micuță și cocoțată pe tavanul înclinat, pentru că încăperea era un pic mansardată. Dădea spre piscine, că m-am cățărat pe un scaun să mă uit. Sub ea era o masă rotundă cu trei scaune, și apoi spre micuța sufragerie se afla tv-ul, fără programe românești sau spaniole (ce pretenții... absurde, m-am uitat de curiozitate totuși, pentru că exact în seara aia era finala Master chef Spania... ;)).

O canapea micuță cu o măsuță joasă, iar pe peretele din fund dulapuri de haine și bucătărie. Am găsit încălzitor de apă și plicuri de ceai și cafea, căni, pahare...

Baia nu era mare, dar nici nu e nevoie de mai mult. Curățenie și aici lună. Cabină de duș fără probleme de scurgeri de apă, și câteva pliculețe cu șampon și gel...

Cu scuzele de rigoare, nu mă pricep să descriu o biată cameră de hotel mai bine de atât;). Oricum, pun poze, bineînțeles, și acolo se va vedea mai bine.

Piscine

Încă de la intrarea în hotel ți se duc ochii afară, pentru că intrarea (sau ieșirea, depinde din ce perspectivă se privesc lucrurile) din spate, ca să zic așa, dă la piscine. Nu am numărat culoarele, dar piscina principală este mare, de dimensiuni olimpice. Când am ajuns era un antrenament ceva, că am văzut ceva oameni care înotau nene, nu glumă, în vreme ce profesorul mergea pe margine foarte atent la detalii. Mă și vedeam eu acolo, că doar anul ăsta a fost marele an în acest sens. Hm, hm. Cu siguranță veți găsi mai multe detalii pe siteul hotelului în caz că vă poate interesa. Despre numărul de piscine vreau să zic. Pentru că (virgulă) Komarom este un adevărat centru medicinal. De fapt, ce ne miră, este unul din punctele forte ale vecinilor noștri, nu?

Micul dejun

Pe lângă curățenie, pentru mine este unul din aspectele cele mai importante atunci când trebuie să fie inclus în rezervare. Iar aici am fost extrem de mulțumită. Micul dejun este, de fapt, singura masă pe care acest hotel o oferă. Nu știu dacă este adus în sistem de catering sau au vreo bucătărie micuță unde este pregătit, dar am avut absolut tot ce mănânc eu de obicei afară. Sala era micuță, dincolo de recepție, spre ieșirea spre piscine. Cafea, suc, ceai, omletă, cârnăciori, brânză, ceva mezeluri, roșii și castraveți, ceva cereale... Poate puțin mai sărac la capitolul fructe, dar eu dacă am un pepene vara, mă declar mulțumită.

Wifi

Funcționa perfect, cu acoperire excelentă și fără plată suplimentară.

Plimbare în zonă și păpică

Cum spuneam, atunci când am ajuns la hotel am întrebat de masa de seară. Ne-au spus că nu oferă cină și nici prânz, și ne-au trimis la o pizzerie lângă. După ce ne-am instalat și ne-am schimbat, am ieșit la plimbare. Dacă ieși din hotel și faci la dreapta, treci de un parc destul de mare și umbros, apoi ajungi la o interesecție (a doua zi am găsit aici un magazin de unde ne-am aprovizionat cu plăcinte cu mere și brânză și covrigi, că-i făcusem colegului polologhia acestor minunății necunoscute pentru spanioli) unde iar faci la dreapta, urci o stradă și ajungi la podul care unește Komaromul unguresc de Komaromul slovac.

Cu patru ani în urmă mai trecusem Dunărea din Ungaria în Slovacia, dar mai spre est. Aici Dunărea este mai lată, ba era și un fel de port industrial ceva... (am văzut și o platformă plină de mașini plutind frumos, nu mașinile, ci platforma). Ne-am plimbat pe podul de fier de care atârnau steagurile celor două țări, ne-am făcut poze pentru că soarele era pe punctul de a face o băiță binemeritată, apoi am revenit în centru, colegul ochind o tonetă de înghețată unde ne-am oferit un capriciu (ah, dieta sărmana, a rămas în Spania...) la un preț excelent. Înghețată înainte de masa de seară, cine a mai pomenit? ... i-aș fi zis lu fi-meu. Noroc că nu era cu mine. Și noroc și cu proverbul: să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa.

Hai acu să căutăm un loc unde să păpăm. Am trecut pe lângă pizzerie zicând pas din start. Lângă aceasta se afla un restaurant cu meniul scris pe o tăbliță afară, dar cu ușa închisă. Oricât ne-am benoclat noi prin ușă, adică prin geamul acesteia, pentru că se auzea foșnăială înăuntru, nu a ieșit nimeni. Pesemne deschideau mai târziu. Nu-i nimic, întrebăm niște muncitori prin semne, și tot prin semne ni se spune să mergem mai în sus pe stradă, ca găsim și alte restaurante.

Dăm de altul, cu o terasă frumoasă, de unde se auzea o muzică mamă-mamă. Una din mese e ocupată, și noi intrăm să întrebăm dacă putem mânca ceva. Înăuntru muzică, dans și antren nevoie mare. Doamne, ce se mai dansa... În cele din urmă una din ospătărițe ne explică, tot prin semne, că datorită evenimentului privat, restaurantul este închis pentru turiști. Bun. Poate rămânem fără masă în seara asta. Mă rog, ne rămâne varianta cu pizza. Dar stai, mai facem o încercare.

Mai e un restaurant, peste drum. Și de acolo se aude muzică și veselie (chiar am întrebat-o pe mama dacă e vreo sărbătoare ceva și am uitat eu, pentru că era marți seara!), dar suntem primiți. Meniu bufet, deci perfect, nu avem nevoie de limba gimnastică, alegem ce vrem. Veselia e pe terasă aici, și se dansează mamă mamă. Noi ne așezăm la o masă mai retrasă, în interior, ca să nu deranjăm. Văd un fel de sarmale și mă reped ca arsă, deși era masa de seară. Să încerc și sarmalele ungurești, nu? Ieftin și bun, plecăm foarte mulțumiți. Nu sunt sigură că aș putea descifra care este numele localului, frumos aranjat de altfel, așa încât, dacă ajungeți în zonă, uitați-vă pe poză ca să-l vedeți. Strada este aceeași cu a hotelului, adică Tancsis M. utca.

Profit de ocazie să cer scuze anticipate webmasterului că am amestecat cazare cu mâncare și plimbare, dar chiar nu merită să mă strofoc altfel. Nici măcar nu am văzut fortificațiile despre care citisem pe net înainte.

Hotelul face parte dintr-un lanț, deci mai are locații și în alte orașe în Ungaria și chiar Cehia. Pe lângă spa-urile variate, mai oferă și alte activități (ex. călărie, aviz amatorilor). Eu una îl recomand din toată inima, m-am simțit foarte bine acolo și chiar nu am nicio critică.

---

VIZUALIZĂRI: 1519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI